1,609 matches
-
cu care trebuia să vorbesc, de fapt; lăsând deoparte celelalte considerente, era chiar mai puțin discretă decât Baby. Suki se speria mult mai repede. Era ridicol, dar, pentru un moment, uitându-mă la Suki, m-am simțit ca o ipocrită, vinovată pentru că am încercat să o conving să se încreadă în mine: în ciuda mobilei scumpe de care era înconjurată și a hainelor de firmă cu care îi era îmbrăcat corpul bine întreținut, arăta la fel de tristă și de vulnerabilă ca un vagabond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cuvintele. — Fumero știe? — N-am idee. — Păcat. Fumero te-a urmărit pînă la casa aceea? MÎnia care Îi mocnea În ochi mă ardea. Intrasem cu rolul de acuzator și de judecător, Însă, cu fiecare minut ce trecea, mă simțeam eu vinovatul. Nu cred. Dumneavoastră știați? Dumneavostră știați că Aldaya l-a omorît pe Julián și că se ascunde În casă... De ce nu mi-ați spus? ZÎmbi amar. — Nu Înțelegi nimic, nu-i așa? — Înțeleg că ați mințit ca să-l apărați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
povestit că umblase prin toate librăriile din Barcelona căutînd romanele lui Julián, Însă nu era chip să le găsească. Cineva Îi zisese că un nebun bătea orașul În lung și-n lat, căutîndu-le ca să le ardă. Fortuny era convins că vinovatul nu era altcineva decît Fumero. Nu l-am contrazis. Am mințit cum am putut, din milă sau din teamă, nu știu. I-am spus că eu credeam că Julián se Întorsese la Paris, că era bine, că, după cîte știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
își transmit costumele, își împrumută aparent costumele și trăiesc unii evenimentele altora: Crăcănel este luat la bătaie de un adversar care nu-i al lui, Catindatul primește în obraz vitriolul destinat altuia, Pampon, Mița, Crăcănel urmăresc un vinovat închipuit, în timp ce vinovatul adevărat, Nae Girimea, trece pe lângă ei. Dincolo de această viziune, Caragiale pare să nu mai fi descoperit nimic esențial de spus despre lumea vremii sale și a lăsat-o cufundată în veselia sa inconștientă. S-a relevat substratul dramatic al comediilor
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
så am puterea de a scrie, de a afirma cå nimic nu este întâmplåtor în tot acest dans temperamental al existenței. Nici måcar o singurå literå, såditå în paji¿tea albå a paginii, nu se poate închină hazardului întâlnirii celor vinovate de apariția ei. Minte, mânå, stilou, foaie, noapte, scaun, maså, cafea, țigarå, scrumierå, bec, cea¿cå, iarnå, ger, motor, câine, liniște, liniște, câine, motor, ger, noapte, cafea, stilou, liniște, ... Toate acestea din întâmplare? O curgere sau o decurgere? Totul se
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
prăjită și prăjiturele la Wilshire Derby, apoi se duse la biroul central al LASD și trecu în revistă dosarele cu crime. Nici un asasinat comis cu ajutorul animalelor, iar singurele înjunghieri homosexuale vag asemănătoare erau cazuri rezolvate definitiv - certuri între iubiți, cu vinovatul arestat, încă în pușcărie sau executat de statul California. Acum urma partea de rahat. O sună pe Karen Hiltscher și o convinse să dea niște telefoane la câțiva muzicanți din oraș care ar fi putut aranja unele spectacole pentru Goines
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
niște mexicani nevinovați. Ne spunea povestea aia trăsnită despre cum fusese el martor la omor, dar nu ne furniza amănunte, iar atunci când am insistat, s-a închis în el. CASL a primit câteva scrisori anonime, în care se spunea că vinovatul era un bărbat alb, unul imens, și era foarte clar că le expediase fratele ăsta mai mic. Chestii de om nebun. Puștiul pretindea că fuge de asasin, iar eu i-am zis odată: „Pendejo, dacă asasinul te caută, de ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fost mai mulți complici, pentru că era greu să-i taie șase nasturi atât de repede! ― Stai jos, ființă! se răsti Cioc la el. Cine i-a tăiat nasturii, vă mai întreb pentru ultima oară? Este de prisos să spun că vinovatul nu s-a ridicat și nici n-a fost trădat de cei care-l știau. Noica însuși, dacă l-ar fi cunoscut, nu l-ar fi spus, pentru că orice răfuială se făcea în familie și n-am înțeles niciodată, pentru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fi ajutat pe cei nenorociți, să fi dat ajutor la orice faptă bună. 11. Dar pe văduvele tinere să nu le primești: pentru că atunci cînd le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou, 12. și se fac vinovate de faptul că își calcă credința dintîi. 13. Totodată, se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă, și nu numai că sunt leneșe, dar sunt și limbute și iscoditoare, și vorbesc ce nu trebuie vorbit. 14. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
i se ia, tot de la un castel, un cal, la trecerea unei bariere arbitrare, este pus la muncă și adus în stare de plâns. Țăranul năvălește cu argații săi asupra castelului, îi dă foc și cere apoi prințului elector pedepsirea vinovatului și înapoierea calului, dar pe care castelanul să-l hrănească el însuși cu ovăz și cu apă, până se va înzdrăveni ca înainte. Cererea lui este respinsă, și atunci fostul crescător atacă orașele și le dă foc, în căutarea castelanului
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
plîngă pe ruine nu-i trecea prin cap. Mă obișnuisem și cu duhoarea sălilor de clasă. Din cînd în cînd un copil se apuca cu două degete de nas și icnea în rîs. Îndată cei din jur îl imitau iar vinovatul, care totdeauna era cel ce sesizase primul, îl pîra pe distratul care își vedea inocent de treabă. A nu te ține cu degetul de nas constituia unica și indubitabila probă a vinovăției. Fapta era denunțată pe șleau iar pîrîtura, urmată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe care am Înțeles că-l cheamă Cătănuță și care, sincer, m-a Înduioșat cu privirea lui goală, cu mâinile Încătușate și brațul care atârna din umăr, frânt și bleg - doresc a-mi recupera neprețuitele prejudicii, căci nu este el vinovatul. Vina o poartă cel ce l-a trimis; cel ce l-a trimis pe cel ce l-a trimis; cel ce l-a trimis pe cel cel ce l-a trimis pe cel ce l-a trimis... Dar mă opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fotbal, cu barele făcute din câteva cărămizi ori pietre Încălecate, erau de-acuma inutile și stinghere, căci echipele se strângeau la centrul terenului și priveau cu dezolare jumătățile mingii de cauciuc, despărțite de cuțitoiul bătăușului moșneag. Băieții Încercau să caute vinovatul, iar acela nu era niciodată cel care, șutând ca un tâmpit, trimisese mingea În via nebunului. Cu viclenie, vorbea câte unul către ceilalți: „De ce l-ați trimis, mă, pe Ectoraș? Nu știți că nu se descurcă? Trebuia să trimiteți om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ei”. --Dacă sfinția ta nu se supără, aș avea o întrebare. De fapt, aș vrea o lămurire privind hotărârile domnești, care spun: “am dat rămas din toată legea țărăi...” Ce va să însemne asta? --Când vodă hotărăște acestea, înseamnă că vinovatul sau cel care nu are dreptate a pierdut judecata. Voiam însă să te întreb cum ți-a plăcut plimbarea de astăzi? --Dacă sfinția ta mă întreabă doar despre plimbarea de astăzi, aș îndrăzni să spun că nu a fost peste
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tuciurii Made in România, ținutul Țăndărei și Ciorogârla”, tare ar mai dori ei, să poată să meargă nestingheriți la furat, prin toată Europa asta mare. Totuși zic și eu, așa ca omul care dorește cu orice preț dreptatea și pedepsirea vinovatului, nu este de ajuns numai atât, că le-a zis-o de la obraz. Ar mai trebui ca Băsescu să facă o jalbă și să-l trimită cu ea în proțap, pe sluga sa prea-aplecată, Boc cel mic, la Consiliul Național
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pentru a mia oară. Nu-mi doream decât să plec de acolo și să-i spun totul În față. Ne-am despărțit de Adi la scurt timp după ora zece. Maria ar mai fi rămas, sunt sigură. M-am simțit vinovată când am realizat că eu o făcusem să plece, pe motiv că vom fi certate de părinți. ― Puteți opri aici? i-am spus taximetristului când am trecut pe lângă casa lui Victor. Nu va dura mult. ― Alisia, ce faci? șopti Maria
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mâna lui. Era ora cinci și zece. ― Am Întârziat, am murmurat eu. Damian râse și-și acoperi ceasul cu mâneca hanoracului negru. ― Mda. ― Și acum tu râzi de mine. ― Râd de expresia feței tale, mă lămuri el. Arăți atât de vinovată de zici că ai omorât pe cineva. ― Nu-i adevărat! am ripostat eu, lăsând sămi scape un mic chicot. ― Ba da! L-am Înghiontit ușor. ― Ba nu! ― Bine, cedă el. Tu câștigi. ― Așa mai merge, am râs eu. David veni
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
vedem ce scrie la 8 decembrie 1684 (7193) „Corlat uricariul”: El a „dat danie sfintei Mitropolii... giumătate de sat din Văcotești, partea de sus cu tot locul și hotarul”. Numai că atunci când nu-i să fie, nu-i și pace. Vinovatul este „părintele răposatul Ghedeon” - mitropolitul - care „au scos la vânzare acea giumătate de sat”. Atunci cimotia lui „Corlat uricariul” nu a lăsat să se înstrăineze jumătatea de sus din satul Văcotești și drept urmare o cumpără și - ai să te miri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să putrezească și să să răsipească, iar trupurile lor după moarte să stea întregi și nedizlegate și de cătră smerenia noastră să fie blăstămați”. Ei, ce părere are sfinția ta? Dacă pentru o biată „bucățea” de loc - vecinii și nu vinovatul - sunt blestemați astfel, atunci cum ar trebui să fie afurisiți făcătorii de fapte fapte foarte grave? Ai dreptate, dar... Bătrânul nu și-a terminat gândul, ci a privit la mine, cerând parcă îngădunță. Apoi dacă blestemul spune că „trupurile lor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să mă întâmpine. Așa că îmi închipuisem că e periculos de supărată. —Bună, mamă, am îngăimat eu. Nu puteam să mă uit în ochii ei. Mama mi-a întors un zâmbet trist, de martiră, iar eu m-am simțit așa de vinovată, încât eram cât pe ce să mă apuc să caut fără întârziere sticluța cu Valium. —Cum ai călătorit? m-a întrebat ea. Nu puteam suporta politețea aia prefăcută, faptul că ocolea marea problemă. —Mamă, am bolborosit eu, îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rămăsese era rușinea și dorința de-a fi cât mai drăguță. Așa mi se întâmpla întotdeauna. Așa că, deși aș fi avut oarecari rețineri să prestez o felație, dacă de aia mă adusese acolo sus - nu mă simțeam chiar atât de vinovată - eram gata să bag capul pe ușă și să-l complimentez entuziast pentru aspectul camerei. Dar aproape că nu mi-a venit să-mi cred ochilor! încăperea arăta de parcă s-ar fi lansat un concurs ca să vadă câte paturi puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
voștri pentru asta. —E prea pupincuristă ca să-i poarte cuiva pică, am izbucnit eu mânioasă. —Vezi?! Și tu te lași păcălită de stereotipuri! Dar dacă Margaret ar vrea să le poarte pică oamenilor? îți imaginezi cât de confuză și de vinovată s-ar simți? — Uite ce-i! Cui îi pasă de ea?! am exclamat. —Eu nu fac decât să-ți arăt că, la nivelul subconștientului, ție și surorilor tale vi s-au desemnat anumite roluri. E un lucru care se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plângi, draga mea? — Sunt doar emoționată, am reușit să răspund, cu gâtul aproape paralizat. Era prea târziu pentru orice alt răspuns. Lăsasem ca lucrurile să meargă prea departe. Viața mea devenise un tren de mare viteză, iar eu eram singura vinovată de asta. Mașina s-a oprit. Ajunsesem la intrarea din piatră neagră, din spatele bisericii. Ca prin ceață, le-am lăsat pe mama și pe Bea să mă ajute să cobor din mașină și să parcurg aleea scurtă, de pietriș. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o sală goală. Și la ce anume priviți? Tonul nu mai semăna deloc cu cel când încercase să-l lingușească și să-l înduplece la o întâlnire mai lungă. Era un ton sec și oficial, de paznic care a surprins vinovatul de mult pândit. Și la ce anume ziceați că priviți?, reluă santinela. Trecu mult timp până să răspundă. Privesc sala. Aici a fost cândva un bar. Barul Levcenco. În timpul războiului și înainte de război. Funcționarul nu părea mirat de ceea ce auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
niciodată. Adoratul amant o caftise, o bușise, fără să-i adreseze vreun cuvânt. Caftit, bușit, ciudate cuvinte în gura frumos arcuită a onorabilei doamne, neobișnuită să se scoale devreme, dar năvălind, iată, atât de matinal, în brațele consolatoare ale mamei vinovatului. Impenetrabilul fiu își urmărea mama cu o privire atentă și străină. Lui Mircea Claudiu să-i vorbești despre cețoasele împrejurări din ultimele două săptămâni? Sau glacialei sale Astrid, cu care semăna deja prea mult? Dida se roti din nou, lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]