2,160 matches
-
hore cu fetele din sat și n-avea alte dorințe c-avea măligă și lapte din belșug ... Și zilele treceau în goană, lunile n-așteptau prea mult și anii începeausă se adune ... Băiatul era un flăcău prea mic de stat, vioi dar ne-nsemnat pentru luat în seamă ... Odată-n stână s-a rătăcit o oaie și pocinogul a picat pe Ciubucică. El a cătat-o până-n noapte, când a venit la baci să-i spună negăsitul. Totul s-a terminat
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
al nostru! -Cârțule îți aduc și ție? -Le amestecăm Marine!? -Așa, de bucuria întoarcerii feciorului. -Atunci, adu și pentru mine... -Mă duc să scot din butie o litruță. Bătrânul Marin se sculă de pe scăunelul cu trei picioare și cu pași vioi, cum nu-l mai văzuse de mult vecinul, coborî prin chepeng în pivnița de sub casă. Aprinse lumina și luă de pe laviță un tâlv pe care îl introduse prin cepul butiei și cu gura începu să tragă vinul. Cu degetul mare
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
una, era ca și cum o căutăm anume. Era ea, în rochiță albă cu dantelă la poale, care atingea cu mare grijă juponul scrobit prea tare de mamă. Avea în creștet pamponul mare, tot alb, la fel de bine călcat și, ca un fluture vioi se legăna în pasul ei săltăreț și zglobiu, măi să-și ia zborul. Strângea la piept o carte. Și în vis și în fotografie strângea în pumnul mâinii drepte cinci lei ... Citește mai mult M-am trezit din somn la
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
una, era ca și cum o căutăm anume. Era ea, în rochiță albă cu dantelă la poale, care atingea cu mare grijă juponul scrobit prea tare de mamă. Avea în creștet pamponul mare, tot alb, la fel de bine călcat și, ca un fluture vioi se legăna în pasul ei săltăreț și zglobiu, măi să-și ia zborul. Strângea la piept o carte. Și în vis și în fotografie strângea în pumnul mâinii drepte cinci lei ... ÎI. SCRISOARE EXPEDIATA ÎN FIECARE CLIPĂ, de Mihaela Arbid
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
Susțin un concert de harpă. Patru tinere egrete Scutură din castaniete. Cinci presuri fac mare larmă Dau examenul la goarnă. Șase ciocănitori mari Vor s-ajungă toboșari. Șapte vrăbii pe balcon Se bat pentr-un xilofon. Opt grauri pe ram, vioi, Dau concert, live,la oboi! Nouă ciocârlii istețe Vor vioara să învețe. Zece fluturi de pe plai Suflă ne-ntrecuți în nai. Ce noroc pe pielea lor Să le fiu eu profesor ! Referință Bibliografică: Profesorul de muzică / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe
PROFESORUL DE MUZICĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357297_a_358626]
-
Stilul lui Nae Ionescu era direct și ținea de oralitate. Cursurile sale erau mult mai impresionante vorbite, decât scrise. Știa să electrizeze audiența (foarte numeroasă de altfel). Știa însă la fel de bine să faca acest lucru și în scris, în limbajul vioi și incisiv al ziaristului. Era recunoscut pentru originalitate și pentru articolele sale sarcastice ori fulminante. Stilul său se remarca prin lipsa de emfază și prin simplitate. Încă de la primele articole din Noua Revistă Română se observa siguranța de sine, concentrarea
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
mira de faptul că generația pe care a patronat-o este unică prin anumite trăsături din care amintim: ancorarea în spiritual, descoperirea religiozității și a Ortodoxiei în special. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără un om atât de vioi, pătrunzător și fecund ca Nae Ionescu. Deci putem spune că Nae Ionescu este singurul filozof sau metafizician prin excelență creștin, pentru care tot ceea ce, istoric, dogmatic, patristic, cultic, reprezintă creștinism ortodox, are o valoare absolută și este adevăr absolut. Astfel
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
plutești fără bariere. Asta reușește Boris Ioachim prin versuri șlefuite în acorduri fermecătoare, să guste licoarea cea mai fină a legilor pământene și să fie subjugat de cel mai nobil stăpân: „Când iubești ți-e pasul sigur, calcând slobod și vioi/ Și privirea-ți înflorește când rostești cuvântul <>./ Semenii ți-i simți prieteni și să-i înțelegi înveți/ Iar un zâmbet cald te face, dintr-o dată, să te-mbeți.// Când iubești, cu încântare poți ținti spre viitor/ Căci iubirea te preschimbă
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
de joacă neîntreruptă cu el, l-au dus bosumflați și fără nicio tragere de inimă, undeva, departe de casă. Dar, câteva ore mai târziu, cine credeți că mă întâmpina bucuros de revedere, în ușa casei? Micuțul ghemotoc alb care, dând vioi din coadă, nu știa cum să-și manifeste mai drăgălaș bucuria revederii! M-a impresionat, desigur, căci era foarte micuț, dar viața m-a învațat că dacă nu am cum să port de grija unui animal, mai bine e să
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
o voce pe mine cum mă cheamă: cânta duios și dulce și mă legăna, tu erai, mămucă, de mică-ți știu eu vorba, alintul tău din palmă curgea pe fața mea... și m-am trezit, măicuță, în zori de dimineață, vioaie, jucăușă și-aveam un chef de viață! Te-am luat în brațe, ți-am sărutat obrazul, am mers și la oglindă, ne-am privit în tihnă: Ești tânără, măicuță, surori parcă suntem! Să nu mă lași, măicuță, de oameni să
SĂ NU MĂ LAŞI, MĂICUŢĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358380_a_359709]
-
cuie-nsângerate, ei, orgolioși ca toți mărunții, privesc la pelerini, prăvale munții, otravă, arme, trucuri cabotine, ca să le fie lor ceva bine. luna este plină, cerul e senin, mii de gânduri grele de departe-mi vin, fluturii de fosfor luminând vioi, e căldură mare, vara e în toi, tu, iubita mea, unde-s ochii tăi? gânduri peste șesuri, gânduri peste ape, unde-i gura ta ca să mă adape, ți-am uitat făptura tot visând la țară, ți-am uitat și pasul
ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357640_a_358969]
-
la Tudor Arghezi „Balada Maeștrilor”, de altfel titlul de „magister” l-a premers pe cel de „doctor”: „Cum le zici “maestre!”, în ce-aveai de spus/ Gâtul li se-nalță de 3 ori mai sus/ Omul e mai ager mai vioi, mai sprinten/ Ca un roib agale îndemnat de pinten.” Dar de ce atunci osârdia Președintelui de a cere, ca o garanție a mapei profesionale în învestitura politică de ministru, declarația, pe propria răspundere, că „n-am copiat, n-am plagiat în
ŢARA TUTUROR IMPOSIBILITĂŢILOR – NU MAI E NIMIC DE COMPROMIS ? BA DA, DOCTORATUL ! de MARIA SAMAUNT în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357617_a_358946]
-
Fără îndoială, componenta „la vedere” e predominanta amintirilor din această zonă eminamente estivală a Spaniei. Însă ar fi mare păcat să reducem frumusețea locurilor la un tablou strâmt, cu titlul „Benidorm și împrejurimi”. Am comite o nedreptate la adresa localnicilor, spanioli vioi, cu preocupări care depășesc cadrul strict al ... visurilor unor nopți de vară. Dincolo de vioiciunea și veselia care, fără tăgadă, îi caracterizează pe locuitorii „Coastei Albe”, există și o încrengătură complicată de rețele sociale și tradiții responsabile pentru unitatea lor de
PARADA CA LA RIO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357655_a_358984]
-
El vede în această o chemare către cele sfinte. Părăsește Antiohia și face asceza în peșterile munților, insusindu-si învățătură creștină, trăind sfaturile Evangheliei și delectindu-si ochii cu frumusețile naturii. Fiind de o energie rar întâlnită și avînd o fire vioaie nu se mulțumea cu vuietul munților și foșnetul pădurilor, cu șopotul dulce al izvoarelor în care soarele își scalda razele, ci dorea să vadă pe însuși Iisus Hristos realizat în credincios, pentru care s-a și întrupat. Înflăcăratul Ioan trece
DESPRE VIATA, OPERA SI ACTIVITATEA SFINTILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE SI REPERE AUTENTICE IN CADRUL BISERICII CRESTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357696_a_359025]
-
care în tinerețe a săpat cu elan și entuziasm la șantierul de tineret pentru conducta de gaz metan Agnita-Botorca?! Satul are Poștă, Telefoane, Vulcanizare și multe case în renovare. Didactic, cloștile râcâie pământul, înconjurate de puii pestriți care le imită vioi. Câinii latră, caii fornăie, pisicii aleargă sprinteni, cumpenele de pe la fântâni scârțâie, clopotele bat, e viață peste tot. Și zgomot. Belșug nu este, dar e forfotă. Iar nouă parcă ne-a mai venit inima la loc. Și iar mă duce gândul
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
noastră. Altfel, n-am putea să-i cutreierăm potecile, de câte ori ne vine dor de el, ca de inconfundabilul „acasă”. Stilul folosit de narator în acest volum, proiectat a fi unul pentru vârstele fragede, este unul direct, sfătos, antrenant, aproape interactiv, vioi, alert, atrăgând cititorul ca într-un joc neasemuit, pe care-l putem juca și singuri și împreună: jocul de-a visele și de-a amintirile. Exclamațiile și interogațiile vin să argumenteze această afirmație. Aici, vocea auctorială își are cuvântul, cu
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
mare supunere. Totul se scurgea cu o precizie care ținea aproape de magie spre toată naivitatea mea. Deodată, mâinile sale începu să danseze asupra clapelor, încât aveam senzația că este o nebunie sau o halucinație sonoră ! Era o melodie simplă și vioaie. Nu știam de ce gândurile-mi zburau la ,, Baladă pentru Adeline ,, ! Îmi era mai ușor să-mi aduc aminte de cele două melodii interpretate, decât să-mi dau seama ce ar putea urma. Pe clapele pianului, mâinile ei dansau ca și cum ai
ODETTE, PIANISTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350702_a_352031]
-
spusese Dr. Eric Pearl. Am mai amintit de acest episod în unul din articolele mele anterioare și o să-l folosesc în continuare, ori de câte ori îmi va fi dată bucuria de a vorbi despre copii. Deși iubesc enorm micuțele făpturi cu ochișori vioi, cu zâmbete deschise, pline de sinceritate și voioșie în care mă regăsesc de nenumărate ori, aici și acum nu voi vorbi despre copii, la modul general, ci voi încerca, în cuvinte puține dar cu deplină sinceritate, să mă apropii de
“COPILA CU SUFLET DE FLOARE DE MAI” – JANICE CURPAŞ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358838_a_360167]
-
pentru a-l saluta pe magistratul ce l-a privit de sus săgetându-l cu privirea. I-a răspuns printr-o foarte scurtă înclinare a capului, după care și-a ridicat bărbia cu semeție și a străbătut coridorul în pas vioi până la biroul său. Procurorul și avocatul au rămas nemișcați. Păreau că numără pașii cadențați ai judecătorului Preoteasa, zâmbind ușor, unul cu simpatie, celălalt cu teamă și suspiciune. - Poftiți, domnule avocat, intrați! i-a întrerupt vocea Alinei din meditație. Procurorul Zapciu
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
au venit să le ureze Sărbători fericite. Ion intră în casă, își îmbrătișează oaspeții,ciocnesc câte un păhărel de pălincă și își dau întâlnire la "Inviere". Ion era fericit cum n-a mai fost demult. Se simțea mai tânăr, mai vioi. Nu-l mai durea nimic și de rana de la genunche deja uitase. Și de data aceasta, simții că mâna celui Atotputernic era deasupra sa. A fost cea mai mare minune pe care ia fost dat să o trăiască. Era umil
IN AJUN DE SĂRBĂTORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358868_a_360197]
-
pe noua „mămică”. Până a sosit domnul colonel Pătrașcu nu am mai făcut altceva decât să am grijă de Floricica, s-o țesăl, să-i dau apă, să-i fac unghiile, iar pe „Viforaș” care era așa de frumos și vioi, că-l mâncam din ochi, îl luam pe gennunch, îl mângâiam... iar pe costițele lui, așa de faragede, cântam la acordeon și-i fredonam în șoaptă melodii cu versuri pe care le compuneam pe loc, bineînțeles cu ritmul de hore
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
cap mulțumit: - Îmi place cum l-ai botezat, dar de ce Vifor? De data asta îmi venise vocea și fără să mă poticnesc i-am spus cu multă afecțiune în glas. - Știți... din prima zi când s-a născut a fost vioi, iar când va crește mare... va alerga ca viforul și-o să va poarte ca gândul... În timpul cât părintele Marin povestise că-I “fătase iapa” gradul de sergent, Pandelică a crăpat ușa puțintel, iar privirea nu și-a mai luat-o
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
stau cu ochii pe neîndemânaticul meu suflet, să nu se taie, să nu se împiedice, să nu se lovească... Să fie safe. Negreșit, ici și colo s-au mai ițit vânătăi, zgârieturi și sângerări neglijabile; nimeni nu e suficient de vioi să urmărească orice mișcare, mai contează și pe cumințenia complice a subiectului vizat. Dar l-am convins că are rău de înălțime și am depistat orice ocheada admirativa destinată clădirilor vertical-supraponderale. A înnegrit zeci de pagini cu lozinca: "Căderile de la
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]
-
stau cu ochii pe neîndemânaticul meu suflet, să nu se taie, să nu se împiedice, să nu se lovească... Să fie safe. Negreșit, ici și colo s-au mai ițit vânătăi, zgârieturi și sângerări neglijabile; nimeni nu e suficient de vioi să urmărească orice mișcare, mai contează și pe cumințenia complice a subiectului vizat. Dar l-am convins că are rău de înălțime și am depistat orice ocheada admirativa destinată clădirilor vertical-supraponderale. A înnegrit zeci de pagini cu lozinca: "Căderile de la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
stau cu ochii pe neîndemânaticul meu suflet, să nu se taie, să nu se împiedice, să nu se lovească... Să fie safe.Negreșit, ici și colo s-au mai ițit vânătăi, zgârieturi și sângerări neglijabile; nimeni nu e suficient de vioi să urmărească orice mișcare, mai contează și pe cumințenia complice a subiectului vizat. Dar l-am convins că are rău de înălțime și am depistat orice ocheada admirativa destinată clădirilor vertical-supraponderale. A înnegrit zeci de pagini cu lozinca: "Căderile de la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]