746 matches
-
obține un exemplar. Efortul a meritat amplu fiindcă, dincolo de paginile care îl evocă pe Șostakovici, amintirile altistului Fiodor Drujinin fac un portret remarcabil al lumii muzicale și uneori și literare ruse. Dacă în lume există câteva mii de interpreți ai violei, numele celor cunoscuți ca soliști se numără pe degetele unei mâini. Printre cei ai timpului nostru, numele devenit celebru este al lui Iuri Bashmet. Și nu e întâmplător, Bashmet fiind elevul cel mai bun al lui... Fiodor Drujinin, pe filiera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
lui reflectă „tenebrele și oroarea fricii, violențele și suferințele care conduc la o apoteoză tragică în tensiunea ei (finalul Simfoniei a 5-a) sau la transfigurarea misterioasă în claritate și calmare față de ceea ce este etern (al treilea cvartet, Sonata pentru violă și pian). Nici un artist contemporan nu a știut să exprime cu o asemenea forță clarvăzătoare presentimentul evenimentelor ce se pregăteau în umbră (cu excepția, poate, în literatură a lui F. Dostoievski și F. Kafka). Atunci când, după moartea lui Stalin, capacul cazanului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
număr nu prea mare de instrumentiști. Predomină instrumentele de suflat tradiționale, fluierul și naiul, cărora li se adugă pentru diversitate sonoră clarinetul și trompeta. Dintre instrumentele tradiționale cu coarde, se folosesc cobza și vioara, ele fiind susținute, mai nou, de violă și contrabas. Percuția se realizează cu toba și / sau țambalul. Dar, fără o abordare complexă a fenomenului folcloric românesc, Ansamblul Folcloric Trandafir de la Moldova ar fi rămas la stadiul de ansamblu 15 local, iar destinul său artistic ar fi fost
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
face să răsară umbre, ele însele deținătoare de putere. Dar umbrele acestea ascund și capcane, amăgiri care fac ca unele priviri ce par a fi ale unui îndrăgostit să-și exercite din plin și nestingherite înșelătoarea vrajă. În Noaptea regilor, Viola, deghizată în paj, încearcă să o seducă pe Olivia prin cântecele ei. În realitate, o va cuceri cu o privire. Căci, în timp ce Olivia își descoperă chipul, iar Viola îi admiră frumusețea, Olivia este aceea care, în schimbul de priviri dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să-și exercite din plin și nestingherite înșelătoarea vrajă. În Noaptea regilor, Viola, deghizată în paj, încearcă să o seducă pe Olivia prin cântecele ei. În realitate, o va cuceri cu o privire. Căci, în timp ce Olivia își descoperă chipul, iar Viola îi admiră frumusețea, Olivia este aceea care, în schimbul de priviri dintre ele, se lasă prinsă în mreje și târâtă într-o aventură amoroasă. Mai târziu, vorbind despre această întâmplare, Olivia va mărturisi că farmecele tânărului paj îi „pătrunseseră prin efracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
despre această întâmplare, Olivia va mărturisi că farmecele tânărului paj îi „pătrunseseră prin efracție”, printr-o invizibilă și subtilă efracție în ochi, aceștia neputând să reziste „unei prea puternice fascinații a imaginației ei”. Totuși, lucru ciudat, când o întâlnise pe Viola, Olivia o întrebase: „Ești cumva actor?”, la care Viola răspunsese: „Nu”. Și adăugase: „Jur că nu sunt ceea ce joc” („I am not that y play”). Întrebarea nu numai că nu a împiedicat fascinația, dar a și contribuit la nașterea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
paj îi „pătrunseseră prin efracție”, printr-o invizibilă și subtilă efracție în ochi, aceștia neputând să reziste „unei prea puternice fascinații a imaginației ei”. Totuși, lucru ciudat, când o întâlnise pe Viola, Olivia o întrebase: „Ești cumva actor?”, la care Viola răspunsese: „Nu”. Și adăugase: „Jur că nu sunt ceea ce joc” („I am not that y play”). Întrebarea nu numai că nu a împiedicat fascinația, dar a și contribuit la nașterea ei. Când, în actul următor, Viola o va evoca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cumva actor?”, la care Viola răspunsese: „Nu”. Și adăugase: „Jur că nu sunt ceea ce joc” („I am not that y play”). Întrebarea nu numai că nu a împiedicat fascinația, dar a și contribuit la nașterea ei. Când, în actul următor, Viola o va evoca pe păcălita Olivia, victimă a unei erori (mistaken), Olivia, care ar fi făcut mai bine să se îndrăgostească de un vis (a dream), aceeași Viola, în același discurs, va recunoaște importanța privirii, forța ei și puterea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
semnul lui de pe frunte, tocmai pentru a pecetlui recunoașterea. Așadar, revelarea secretelor miracolului dublului se va datora, în final, unei fantome. Și astfel, jocul amăgirilor creat de existența dublului - în măsura în care el a condus-o pe Olivia spre Sebastian prin mijlocirea Violei, dublul lui travestit - se va dovedi un instrument al adevărului. Ambivalent ca și fantoma, el implică aceeași dificultate de a discerne între adevăr și iluzie. În Comedia erorilor, Shakespeare multiplică dublul: aici, avem de-a face cu două perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
atât de ușor suportabile? Nu e destul ce se întâmplă cu Paul Goma? Aș putea scrie istoria adevărată a Cenaclului Flacăra... Păunescu avea în tot ce făcea vocația demonstrațiilor de forță, cred că și când făcea dragoste el, de fapt, viola... Ai ajuns în București prin cenaclul Flacăra, al lui Adrian Păunescu. Și eu fredonam în adolescență unul din șlagărele tale antirăzboinice care spunea la un moment dat duios, responsabil, că " Nu se naște un copil,/ Făr' o tonă de trotil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de părere că trebuie să aibă patru instrumente provenind de la același lutier. Instrumentele trebuie doar să respecte exigențele sonore ale unui cvartet: „să se acordeze în materie de timbru două câte două, prima și a doua vioară, de o parte, viola și violoncelul, de alta. Așa se face că al doilea violonist a schimbat de mai multe ori instrumentul său pentru a-l face să corespundă mai bine caracteristicilor instrumentului meu. În plus, violoncelul cvartetului nu trebuie să aibă aceleași caracteristici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
și plăcile. II.5.1. Coarde sonore. Prin coardă înțelegem un fir perfect flexibil (care nu opune nici o rezistență deformărilor perpendiculare pe lungimea sa) fixat la ambele capete. Corzile vibrante se întâlnesc foarte adesea mai ales la instrumentele muzicale: vioară, violă, violoncel, contrabas, pian ș.a. Ele se confecționează de obicei, din metal sau din intestine de oaie, uscate și răsucite. Corzile vibrante sunt puse în stare de vibrație prin mai multe procedee: frecare cu ajutorul unui arcuș (la vioară, violă, violoncel, contrabas
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
muzicale: vioară, violă, violoncel, contrabas, pian ș.a. Ele se confecționează de obicei, din metal sau din intestine de oaie, uscate și răsucite. Corzile vibrante sunt puse în stare de vibrație prin mai multe procedee: frecare cu ajutorul unui arcuș (la vioară, violă, violoncel, contrabas ș.a.), ciupire (la mandolină, cobză, harfă, chitară ș.a.), lovire sau percuție (la țambal, pian). În corzile puse în vibrație prin frecare ian naștere unde transversale și numai acestea sunt folosite în muzică. Am făcut această precizare pentru că într-
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
pământeni și vă întoarceți la casele voastre, dar voi, piticii, Sid și Sad, Obon și Obona, Miru și Mira, Dumu și Dimi, Pin și Pan sunteți oaspeții mei, iar dacă vă place la noi, puteți chiar locui în Împărăția Mării. Viola, cea provocatoare Viola era o cățea cu părul galben, de un soi nobil. Se uita cu o privire inteligentă în lume. Toată ziua stătea pe stradă și recepționa totul cu nasul, cu ochii și urechile. Orice se întâmpla în preajmă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
fiind preocupat nici n-o băgă în seamă. Cățeaua începu să latre și încercă să se apropie, dar vecinul se răsti la ea. În ziua următoare vecinul din nou întârzia... se înserase, iar stăpânul o chema înăuntru. Cu urechile ascuțite, Viola stătea hotărâtă în fața porții, rezemată pe posterior. În sfârșit se auzise buruitul mașinii, iar ea lătra emoționată la lumina orbitoare a farurilor cunoscute. -Ce-ți trebuie, micuțo? - o întrebă vecinul și îi aruncase o bucată de ciocolată. Viola o mâncase cu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
vreme numai pește primea de la prietenul ei, în consecință nici nu mai ieșea afară să-l salute. Acolo staționa în interiorul porții, iar dacă auzea sunetul gipului, pândea prin căpături: să vadă cu cine umblă vecinul? Era frumoasă și tânără... Pe Viola n-o mai căuta nici cu privirea. Dacă n-o zărea din întâmplare, se prefăcea parcă nici n-ar exista. Dar ea e aici, ascunsă în spatele porții cu urechile ascuțite ca să înțeleagă frânturile de cuvinte aduse de vânt... -Poftește draga
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mea, îi spuse vecinul femeii, cu căldură în glas. Vioala era geloasă din cale afară și se agită morocănoasă. Vocea autoritară a stăpânului o sperie: -Treci în casă, e târziu. Trebuie să te culci odată! Nu mai vagabonda pe străzi! Viola se culcă pe o pernă mică, așezată întrun colț al camerei și picură câteva lacrimi pe cusătura făcută de mână. O doare că vecinul are o prietenă, deși știe că acest lucru este natural și necesar. Înțelege, dar de ea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
observat, se întreba cățeaua contrariată. Și începu un lătrat de zile mari chiar sub fereastra lui. Vecinul nervos din cale afară, deschise brusc geamul către stradă și o întreba iritat: -Ce-ți trebuie Viola? De ce latri așa apucată? -Au, au, continua Viola, dar deja împăcată oarecum cu soarta, vecinul îi adresă și ei câteva cuvinte. Bărbatul trase geamul din nou, dar Viola nu se lăsă, își începu aria în refren. Vecinul schimbă tactica și apăru ca din senin lângă ea pe trotuar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
afară, deschise brusc geamul către stradă și o întreba iritat: -Ce-ți trebuie Viola? De ce latri așa apucată? -Au, au, continua Viola, dar deja împăcată oarecum cu soarta, vecinul îi adresă și ei câteva cuvinte. Bărbatul trase geamul din nou, dar Viola nu se lăsă, își începu aria în refren. Vecinul schimbă tactica și apăru ca din senin lângă ea pe trotuar, ba mai mult, se aplecă și începu s-o mângâie și s-o dezmierde cu adresări blânde. -Ce-i cu tine
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
chema drăgăstos în curte, unde ea nu fusese nicodată și nici nu dorise să ajungă. Aruncase o privire curioasă să vadă cum e, semăna curtea cu a lor, dar totuși nu era la fel. -Hai înăuntru, o încuraja vecinul, haide! Viola nu înțelegea schimbarea bruscă a situației și se retrăgea spre poarta lor. -Hai, Vioala, în curte să vezi ce muzică frumoasă îți pun, și tu vei cânta de plăcere! Ea se lăsă convinsă până la urmă dar cu o privire suspicioasă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
picturile alegorice de pe tavan și la candelabrul imens acum stins, dar perspectiva pe care o preferă În acest moment este cea oferită de o lojă aflată mai sus de nivelul scenei, În fața, deși un pic lateral, instrumentelor de coarde grave, violelor, care reprezintă contraalto pentru familia viorilor, a violoncelelor, care corespund basului, și a contrabașilor, care sunt cei cu voce groasă. Stă așezată acolo, pe un scaun Îngust tapisat cu catifea stacojie, și Îl privește fix pe primul violoncelist, acela pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
zbor de zefir Pentru falanga delicată Cu care ea,când și santal Și carte-apun, unduie serii Pe-acest penet instrumental, Muziciană a tăcerii. În fapt de seară, la fereastra care ascunde un santal, poetul evocă duetul de altă dată dintre violă și flaut, sau dintre violă și mandoră. Amintirea acestei muzici se reaprinde prin imaginea Sfintei Cecilia, patroana muzicienilor, care răsfoiește o carte de imnuri sacre, fluid imaterial "șiroind" în spațiul vibrant al poemului. Asimilarea eternului feminin muzicii înfăptuiește asocierea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
delicată Cu care ea,când și santal Și carte-apun, unduie serii Pe-acest penet instrumental, Muziciană a tăcerii. În fapt de seară, la fereastra care ascunde un santal, poetul evocă duetul de altă dată dintre violă și flaut, sau dintre violă și mandoră. Amintirea acestei muzici se reaprinde prin imaginea Sfintei Cecilia, patroana muzicienilor, care răsfoiește o carte de imnuri sacre, fluid imaterial "șiroind" în spațiul vibrant al poemului. Asimilarea eternului feminin muzicii înfăptuiește asocierea a două purități menite să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
teatru : Miriam Cuibus, după ce ne reamintește că „este o supremă nebunie să faci realitatea să joace În ficțiunea ta”, continuă exercițiul comparatistic, aducîndui la rampă pe companionii pre și post bovarici ai eroinei lui Flaubert - „adormiții treji” Jacques Melancolicul, Hamlet, Viola (A douăsprezecea noapte), Dromio și Antipholus (Comedia erorilor), Don Quijote (ca și el, crede Miriam Cuibus, Emma circulă prin lume „ca printr o carte uriașă”), Segismundo (La vida es sueno), Jedermann, Lucia de Lammermoor, Cotrone (Uriașii munților), Irina ( Trei surori), Peer
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
violonist va da alt suflu partiturii față de predecesorul său, deși instrumentul e același, are același griff, același număr de coarde, același arcuș, același bulgăre de colofoniu, dar măiestria și aici tu, Mamă, ești neîntrecută, tu ești rășina mea eu sunt viola ta, cânt, cânt pentru că tu m-ai învățat, de când eram mică, tainele acestui cântec al vieții și cântecul trebuie păstrat în cheia secretă de la capătul opus-ului care călăuzește universul de variațiuni, corifeii vor respecta andante și moderato și allegretto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]