14,944 matches
-
-se mai presus de orice oboseală, încinși fiind cu brâul dăruirii de sine. Hotărârile lor au fost acceptate de întreaga creștinătate. Ei s-au impus ca mari autorități ecleziastice, învățăturile lor fiind considerate normative de către Biserică, căci au unit împlinirea virtuților cu înțelegerea dogmelor dumnezeiești, susținută de bogăția cunoașterii și de puterea dovedirii 100 și așa i-au hrănit pe toți cu cuvântul adevărului și cu înțelegerea tainelor 101. Astfel, învățăturii lor și dacă îi adaugi ceva e imprudent, și dacă
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Biserică și Stat, muncă și bunuri materiale, război și pace, inegalitate socială și economică, sclavie, căsătorie, familie, atitudinea în fața vieții, a morții, a naturii, a educației, a dragostei, a științei etc. Aproape în fiecare pagină, Părinții elogiază binele moral sau virtutea, recomandându-le nu pe un ton hegemonic, ci rațional, prietenesc și frățesc, folosindu-se de forța argumentelor corecte și de iubire. Aceste valori se impun parcă de la sine, nu numai datorită autorității Părinților, ci a acelei autorități divine care conferă
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
bisericească tripartită, cap. XXI, traducere de Liana și Anca Manolache, introducere și note de Pr.Prof.Dr. Ștefan Alexe, în Col. PSB., vol. 75, Editura IBMBOR, București, 1998, p. 185. 23 Dumnezeu, iar în viața aceasta, frumusețea lor iradiază prin toată înfățișarea virtuților, umplându-i de lumină. În epoca primară a creștinismului, cartea fost întotdeauna auxiliarul sau suplinitorul cuvântului. Părinții Sfinți au scris când au fost împiedicați să vorbească sau când predicile lor orale nu puteau să atingă mediile pe care zelul lor
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
curați în fapte, bogați în bunătate, împodobiți în purtări, modești în înfățișare, sinceri și hotărâți, cu pricepere în ale obștii, mulți dintre ei cu o origine strălucită, cu o smerenie dumnezeiască, cu inima voioasă, înveșmântați cu veșmântul de aur al virtuților, bărbați minunați în toate privințele, întru tot strădalnicii noștri Părinți se prezintă ca personalități de prim rang și de o energie inepuizabilă în toată activitatea și ținuta lor lineară, fie în sinoade, fie în exiluri, fie în lucrările scrise. Având
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
inimii lor, rămân un model de conștiință mereu trează și de luptă pentru convingerile de care erau purtați. Despre ei putem spune și noi împreună cu Sfântul Ignatie Teoforul, următoarele: Cine dintre cei care au trecut pe la voi n au lăudat virtutea și credința voastră tare? Cine n-a admirat evlavia voastră în Hristos, înțeleaptă și plină de bunătate? Cine n-a propovăduit chipul de mare cuviință al iubirii voastre de străini? Cine n-a fericit cunoștința voastră desăvârșită și sigură?126
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
acolo posturile, rugăciunile și celelalte bune deprinderi cu care erau obișnuiți. Unii au ales pentru un timp ascunzișurile munților, câmpurile, deșertul pustiurilor, unde au făcut roditor pământul cel nisipos și neroditor, oferind lui Dumnezeu rod foarte plăcut și foarte frumos, virtutea, pe care și-au impus-o ca lege127. Oriunde se aflau, Părinții socoteau locul plăcut, fiindcă nu le lipsea nimic celor ce le prisosea credința 128. Țelul nădejdii lor era dragostea Lui129. Nu-și tezaurizau fericirea în altă parte decât
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
în urma nimănui, ci pe toți îi depășesc; de-am vrea să le vedem credința, vom vedea că și aici au strălucit mai mult decât toți. Sufletele lor sunt ca niște icoane însuflețite, care arată pe chipurile lor feluritele culori ale virtuții 133. Înflăcărați de cuvântul chemării Lui134, Părinții primeau cu râvnă în inimile lor cuvintele lui Hristos iar patimile Lui erau înaintea ochilor lor. Împletind studiul cu rugăciunea și cu meditația, socoteau fiecare zi cea din urmă a vieții pământești și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
în sufletul lor142 și astfel au purtat prin toată viețuirea lor, în sinea proprie, viu și lucrător pe Învățătorul 143. Dar cine ar putea după vrednicie a-i lăuda după merit? Cine ar putea măcar cu gândul să cuprindă mulțimea virtuților ce le-a împodobit și le-a luminat sufletul? Cine ar putea număra mulțimea tuturor darurilor cu care i-a copleșit Dumnezeu? Dacă ar trebui să prețuim cu bani pe cei care se disting în viața virtuoasă, atunci, potrivit înțeleptului
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
a copleșit Dumnezeu? Dacă ar trebui să prețuim cu bani pe cei care se disting în viața virtuoasă, atunci, potrivit înțeleptului Solomon (Pilde, 17, 6), chiar dacă am aduna la un loc toate comorile lumii, ele nu prețuiesc atât cât strădania virtuților lor144. Nu e cu putință, așadar, să se descopere prin puterea cuvântului ceea ce e negrăit 145. De aceea, amintirea lor s-a imortalizat în mod firesc în mințile și inimile credincioșilor Bisericii de pretutindeni. 141 Sf. Ignatie Teoforul, Epistole, Către
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
hortensis. Grădina în "stil francez" a preluat ideea designului axial din Renașterea italiană, devenind exemplu al raționalității dominante în "epoca disciplinei". Simetria, echilibrul desăvârșit, erau considerate reflectarea, la scară mică, a armoniei universale - semn al bunătății divine. Contemplarea lor sporea virtuțile privitorului. încă în 1681, în Teoria despre Pământ, Thomas Burnet descria contrastul dintre universul de azi și cel dinaintea potopului, judecând cosmosul după principiile grădinii ordonate, constatând dominanța dezordinii - deși "n-ar fi costat cu nimic mai mult ca lucrurile
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
sadism a unui cuvînt: a pedepsi, aflu că provine de la o formă a verbului grecesc pedevo, care semnifica la început a educa, a învăța. Ies astfel la suprafață efectele secundare ale educației și anume mijloacele ei dure! Învățarea de minte! * Virtutea stilistică a omisiunii: Proust elogia la Flaubert mai cu seamă golurile discursului său, capacitatea de-a povesti prin aluzie, "în absență". * Mentalitatea "antimetodologică" a lui Flaubert: "Pe mine nu mă preocupă detaliul tehnic, informația locală, în fine, aspectul istoric și
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
sistematizator al materiei cinematografice" - cum l-a numit Aristarco - ar fi meritat să fie desemnat patronul spiritual al manifestării cu un generos Preludiu: cunoașterea reciprocă. Deziderat universal valabil, formulat indirect în "Omul vizibil", lucrarea în care la 1924 teoreticianul evidenția virtuțile complexe ale artei a 7-a. Lăsînd în seama organizatorilor - Ministerul Culturii din România, Ministerul Tezaurul Cultural din Ungaria, Budapest Filmstúdió și Oficiul Național al Cinematografiei - analiza disfuncționalităților, mă voi referi strict la profitul profesional al acestei ediții care a
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
deșănțării și vulgarității promovate obsesiv de presa din România. Dl. Manolescu are toată dreptatea să sublinieze importanța lui Ion Cristoiu în deschiderea, începând cu 1992, a pârtiei vulgarității fără seamăn și a promovării perversiunilor celor mai joase la rang de virtuți naționale. Tineri jurnaliști fără experiență și fără brumă de cultură au devenit victimele "bulevardismului" cristoiot și de aproape zece ani ei cred cu sinceritate că așa trebuie făcută presa. Aș adăuga, însă, că Vadim Tudor e mai ales creația posturilor
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
a găsit încă utilități clare pentru un stoc imens de materii prime și, înspăimîntat parcă atît de prelungirea vidului, cît și de alunecarea în retorica măruntă și precară, încearcă, printr-o gesticulație eroică și tandră, să înzestreze materia însăși cu virtuți expresive și capacități informale. Elementele constitutive ale lumii, abia separate în cosmogoniile de tip magic, se resorb acum într-o substanță unică și acoperă totul cu voluptatea unui act fecundator și cu spaima enormă pe care o generează proximitatea vidului
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
avea un vag ecou. Un discurs simplu, clar, riguros construit despre misiunea intelectualilor în țara lor și în lume. Toți cei care se pregătiseră să explice în mass media ce a vrut să spună Papa nu și-au putut exercita virtuțile exegetice, ci s-au mulțumit să-i inventarizeze ideile și să-l citeze. De altfel, amatorii de ambiguitați și de formule cu subtext n-au prea avut ce descoperi în discursurile Papei, de-a lungul întregului său pontificat. Filosofia sa
Papa, vizionarul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11849_a_13174]
-
G. XLIV, col. 885D-888A. 3 Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique. Essai sur la Doctrine spirituelle de Saint Grégoire de Nysse, Aubier, Paris, 1944, p. 317. 4 Ibidem, p. 317-318. Norme de redactare Perfecțiunea nu este ceva static Perfecțiunea în virtute nu are nici o limită; asta ne învață divinul apostol Pavel, care a alergat întotdeauna pe calea virtuții și nu s-a oprit nicicând din a tinde spre lucrurile care se aflau în fața lui (Filip. 3, 13). Apoi, Sfântul Grigorie argumentează
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Saint Grégoire de Nysse, Aubier, Paris, 1944, p. 317. 4 Ibidem, p. 317-318. Norme de redactare Perfecțiunea nu este ceva static Perfecțiunea în virtute nu are nici o limită; asta ne învață divinul apostol Pavel, care a alergat întotdeauna pe calea virtuții și nu s-a oprit nicicând din a tinde spre lucrurile care se aflau în fața lui (Filip. 3, 13). Apoi, Sfântul Grigorie argumentează că nici un bine nu are granițe în natura sa, ci este limitat de prezența opusului său, așa cum
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
umană este atinsă nu prin constrângere, ci printr-o dorință puternică. În acest sens, Sfântul Grigorie de Nyssa spune că „desăvârșirea nu trebuie impusă, ea trebuie să fie voluntară și liberă de orice constrângere”8. Pe cale de consecință, perfecțiunea sau virtutea care constituie țelul vieții nu este ceva static. După cum explică Jean Daniélou într un eseu asupra Sfântului Grigorie, „Este [...] o greșeală să ne imaginăm perfecțiunea ca o stare de totală imobilitate [...] perfecțiunea este progresul însuși: omul perfect este acel om
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
-se necontenit mort față de ceea ce a trecut și dând uitării cele străbătute înainte”32. Sufletul niciodată nu se satură de înaintarea în bine, ci doar de săvârșirea răului, de care chiar îi pare rău, pe când de împlinirea binelui și a virtuții nu regretă niciodată. Aici este iarăși vizată teoria platonic origenistă despre săturarea sufletelor de bine în preajma lui Dumnezeu și despre coborârea de acolo pentru a ieși din plictiseala acelei săturări, ceea ce le pricinuiește o nouă încorporare. În viziunea Părintelui Capadocian
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
aceea este numită frumoasă (χαλή)42. Primul ei urcuș a dus-o la asemănarea cu călărimea care a nimicit puterea egipteană 43, adică patimile, iar, după celelalte urcușuri este comparată cu un crin (χρίνον)44 simbol al curăției și al virtuții, în general, apoi cu o „grădină ... împrejmuită din toate părțile ca de un zid de amintirea poruncilor”45. Înaintând fără încetare, mireasa a sporit atât de mult în căile virtuții încât „din gura ei odrăslește raiul” (βλαστάνειν παράδεισον)46. Ea
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
cu un crin (χρίνον)44 simbol al curăției și al virtuții, în general, apoi cu o „grădină ... împrejmuită din toate părțile ca de un zid de amintirea poruncilor”45. Înaintând fără încetare, mireasa a sporit atât de mult în căile virtuții încât „din gura ei odrăslește raiul” (βλαστάνειν παράδεισον)46. Ea și-a făcut gura „izvor de miere” (μέλιτος ποιῆσαι πηγήν τό στόμα) și limba vistierie a înțelepciunii combinate (ταμεῖον τῆς συμμίχτου σοφίας τήν γλῶσσαν), în care se contemplă (ἐνϑερεῖται) pământul
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
cf. N. V. Stănescu, Progresul în cunoașterea lui Dumnezeu cu referire specială la Sfântul Grigorie de Nyssa..., p. 28. Norme de redactare Pentru Sfântul Grigorie, în opera In Canticum canticorum, cuvântul „miresme” - „mirodenii” ține locul excelențelor - sau, am putea spune, al „virtuților” - ființelor umane. Lucrurile care conferă picanterie tocăniței serbede a existenței umane sunt „înțelepciunea, temperanța, dreptatea, curajul, prudența și celelalte aidoma; și fiecare individ își asumă o altă mireasmă pe măsură ce este atins de [aceste mirodenii] conform puterii și alegerii sale”48
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
temperanța, dreptatea, curajul, prudența și celelalte aidoma; și fiecare individ își asumă o altă mireasmă pe măsură ce este atins de [aceste mirodenii] conform puterii și alegerii sale”48. Aceste calități care condimentează viața umană nu pot fi „comparate”, scrie el, „cu virtutea absolută despre care profetul Habakkuk declară că înconjoară cerurile când spune, «virtutea Sa a învăluit cerurile»„49. Această „virtute absolută”, spune Sfântul Grigorie, „este Înțelepciunea însăși și Dreptatea însăși, și Adevărul însuși”; și aceasta ne explică de ce mireasma parfumurilor divine
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
o altă mireasmă pe măsură ce este atins de [aceste mirodenii] conform puterii și alegerii sale”48. Aceste calități care condimentează viața umană nu pot fi „comparate”, scrie el, „cu virtutea absolută despre care profetul Habakkuk declară că înconjoară cerurile când spune, «virtutea Sa a învăluit cerurile»„49. Această „virtute absolută”, spune Sfântul Grigorie, „este Înțelepciunea însăși și Dreptatea însăși, și Adevărul însuși”; și aceasta ne explică de ce mireasma parfumurilor divine este infinit mai plăcută decât a tuturor mirodeniilor umane puse împreună. Cineva
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
aceste mirodenii] conform puterii și alegerii sale”48. Aceste calități care condimentează viața umană nu pot fi „comparate”, scrie el, „cu virtutea absolută despre care profetul Habakkuk declară că înconjoară cerurile când spune, «virtutea Sa a învăluit cerurile»„49. Această „virtute absolută”, spune Sfântul Grigorie, „este Înțelepciunea însăși și Dreptatea însăși, și Adevărul însuși”; și aceasta ne explică de ce mireasma parfumurilor divine este infinit mai plăcută decât a tuturor mirodeniilor umane puse împreună. Cineva ar putea gândi că acest contrast - dintre
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]