1,953 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 1754 din 20 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Elisabeta IOSIF Viori de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie... Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri. Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă
ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368232_a_369561]
-
triumfătoare de sub crestele înalte ale munților ce abia se întrezăreau în depărtare. E sfârșit de ianuarie. Se anunță o zi tumultoasă. Deodată, în fața noastră se dezvăluie o priveliște magnifică: mănăstirea Agapia Nouă - o cetate a tăcerii care stă retrasă, liniștită, visătoare și care, vorba lui Galaction „se ridică între munți zveltă, albă și strânsă la un loc, ca într-o dulamă de dimie albă”. Agapie, al cărui nume înseamnă "dragoste creștină", a fost un călugăr care a întemeiat în trecut un
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
ar fi pustie fără ea, a cărei singurătate îi crease frumuseți îndumnezeite și stranii, dar și trăiri spirituale înalte, ce o separau printr-un zid invizibil de ceilalți,dincolo de care se aflau voințele și patimile de tot felul. Ochii ei visători, ochi de nenoroc trădau lumi imense, nepieritoare, dar și deșerturi.Tot timpul se gândea la iubire, mai ales în nopțile care o dureau de la lacrima ce îngheța în chihlimbar.Și a trecut El prin timpul său de acum, anulându-l
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
Autor: Daniel Luca Publicat în: Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Le-a dat iubirea-n fiecare clipă, ca pe-o floare, Lăsând peniței doar o clipă de odihnă, Voia să nu treacă oricum prin lumea visătoare Și-a așezat mereu în versuri o lumină. Punea iubirilor cununi de diamant și rouă, Iar ochilor le-a dat priviri spre Univers, Credea că într-o zi, cu mâinile-amândouă, Va aduna din zori petalele din vers. Când Luna lăsa
POETUL de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370133_a_371462]
-
Literatura > Proza > PLECA-VOI SPRE NECUNOSCUT!... Autor: Iulian Cătana Publicat în: Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017 Toate Articolele Autorului ....molcom și blând se înalță glasul greierilor spre cerul nopți iar adierea vântului încetează presimțind sosirea lui Ionică. Eternul visător se apropie de mică dumbrava poleita de lumină luni și se așează pe o buturuga și meșterind la pipa lui,nu observă că din tufișuri,rivalul său îl privește uneltind și așteptând momentul prielnic când se va bucura de plăcerea
PLECA-VOI SPRE NECUNOSCUT!... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352779_a_354108]
-
meu și vrei să avem o relație de afaceri, de interese. --Nuu, vreau să am o relație sufletească, nu știu cum să-i spun, să visăm amândoi, să dorim amândoi realizarea visului de cătină albă, spre binele și sănătatea oamenilor. --Bine, bine, visătorule, râse cu hohote Virginica. Acum du-te la Steluța, că și ea te așteaptă. Și de ea ai nevoie. Vezi cât ești de ocupat, câte probleme ai de rezolvat? Rămas fără replică, Mărășteanu îngăimă un „săru’ mâna!” și ieși din
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
de un an, îi ademenise cu oferta lui, mai mult decât civilizată și răcoroasă, spre somn. Eu, mare iubitor de căldură și la propriu, și la figurat, am ales plimbarea. -Dar ea, misterioasa, ce-alesese?! Retirarea în sine?! se interesă visătoare Miramoț. -Nicidecum... Când am urcat pe puntea micului vaporaș, am revăzut-o. Scruta depărtările ajutată de un binoclu Sakura, detalie Babacul. -Ești grozav! Te pricepeai și la asemenea ustensile? Și ce memorie ai... după atâția ani! se entuziasmă Flower-Power. -Da
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
chema? insistă Miramoț. -Ẽa! Cu accent pe E!... Toți tăcură. Papa ar fi vrut să intervină, foarte contrariat de fantasticul întâmplării, dar se opri la timp când văzu că Babacul își coborâse pleoapele precum niște storuri peste ferestrele sufletului. Miramoț, visătoare, reflectă asupra amintirilor povestite de coleg, vizualizându-le ca pe niște zeițe cu brațe lungi și degete subțiri, mlădios răsfirate, care te cuprind. Sub înlănțuirea lor, își zicea, te transpui în ipostaza avută în momentul retrăit, uneori ești înveselit, alteori
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
unde să se ducă când vrea și în plus să stea printre mașini, preferatele sale... așa ceva îl lega pe vecie de Ana. Va putea face afaceri, cu mulți bani. Căci firma bătrânului, deși mică era profitabilă. Mama lui Nicky, o visătoare iremediabilă, dorea ca nurori pentru fii săi doctorițe, foarte bogate. De aceea, împețea pe toate cunoscutele sale, pentru fii săi. Într-un târziu, auzi de o doctoriță mai în vârstă cu cincisprezece ani mai mare ca Dorin, Alina, dar care
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
22 mai 1948, în localitatea Tătărăști de Sus, județul Teleorman, Elenă Armenescu Ciuhrii își amintește cu dragoste de părinții săi. Tatăl a fost cel care aeducat-o pe viitoarea scriitoare în spiritul respectului față de valorile trecutului și ale dreptății. Mama, fire visătoare și religioasă, iubitoare a curățeniei interioare și exterioare, i-a oferit acesteia nu doar căldură unui cămin, ci și înțelepciunea vieții, pe care a descoperit-o pe paginile Bibliei. Licențiata în 1972, a Facultății de medicină din Timișoara, Elenă Armenescu
DESPRE POEZIE CA SEVĂ A VIEŢII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354289_a_355618]
-
când nu ați mai soptitVorbe dulci de dragoste ? Voi urechi, străjeri ai minții, armele vi le-ați predat,... XXII. SENSUL IUBIRII, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016. SENSUL IUBIRII fiului meu Stăteam odată visătoare Privind la nu știu ce,..aiurea ! De-odata, m-am trezit vorbind cu vocea minții.... Ce sunt eu oare ? Dorind răspuns la această întrebare Am stat puțin să mă gândesc... Și -atunci.... Am inceput sa “călătoresc”, În gând, în viața mea de
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
ruginita - Si jupuit în timp și de culoare- De parca chiar mi-aș plînge vreo iubita?! O, cîte-au fost, s-au risipit că fumul, Trecînd prin viața mea, amăgitoare, Dar mi-a rămas în suflet doar parfumul Esenței lor de floare visătoare. Iar scîrîțîie săracul și mă doare Tristețea lui de pasăre rănită... Chiar de-ar fi viu, n-ar mai putea să zboare... Și nici eu nu mai am nici o iubită Ioan LILA - FRANȚA Referință Bibliografica: COCOSUL / Ioan Lila : Confluente Literare
COCOSUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354451_a_355780]
-
Dialogul cu mama este mai mult un monolog, un discurs din care aflăm cum eul poetic refuză să creadă în nașterea-i biologică. Pe mine m-a adus o stea,, spune poetul. Nici nu se putea altmineri spus, de un visător ce privește lumea prin ocheanul poemului. Rădăcinile omului țin de glie, visul său e cosmic. Stejărel Ionescu este poetul căruia nu îi este frică să se exprime. Scrie cu naturalețe și cu hărnicie, își îngrijește poeziile așa cum un țăran își
STEJĂREL IONESCU ŞI „DUMNEZEU (CARE) NE TRIMITE SĂ PAŞTEM HERGHELIILE NOPŢII” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353775_a_355104]
-
fluturași cu aripile pictate multicolor, împrăștiați pe tot materialul costumului. Citea din cartea poetei Georgeta Minodora Resteman "Descătușări - Fărâme de azimă". Îi plăcea poezia romantică în versurile căreia se regăsea de multe ori ca stare de spirit. Era o fire visătoare, chiar dacă era considerată o zburdalnică, o jucăușă și o nesăbuită. Căuta mai ales poeziile de dragoste. Era confuză. Nu știa ce se întâmplă cu ea. Este sau nu este îndrăgostită de acel bărbat enigmatic care-i salvase viața? O obseda
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
Acasa > Poeme > Devotament > SINGURĂTATE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1569 din 18 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Oare-aș ști să trăiesc fără tine? Spune-mi tu, dragul meu visător! Inimi seci, pâlpâind, orfeline, S-ar surpa într-o oază de dor. Pătimaș n-ar mai fi decât timpul, Absorbind nopți ingenue,-avid, Și lăsându-ne goi în răstimpul Dintre-un vis și un gând insipid. N-aș putea să
SINGURĂTATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354001_a_355330]
-
eshatonului) Mama pierdută revine în cântecul lui Amfion pentru ca zidurile crescute să apere în permanență visul său de frumos. Sorin Micuțiu, un Amfion în reverie, la al cărui cântec zidurile despărțitoare de realitate cresc singure, fiind înseși hotare poetice lumii visătoare. Visul ca ziduri de apărare. Visul ca dragoste. Visul ca blândețea mamei și puterea tatălui. Visul-ancora simțirii divine. O realitate ideală, de vis: “îmi asum dreptul/ să mă doară/ fiecare amintire/fără tine” (Mărturisire) “camera mamei -pe marginea patului/e
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
realitate ideală, de vis: “îmi asum dreptul/ să mă doară/ fiecare amintire/fără tine” (Mărturisire) “camera mamei -pe marginea patului/e doar catrința /zori în cimitir/ mărțișorul strâns în pumn/ pe crucea mamei/ în codul genetic/ îmi temperez firea/ prea visătoare uneori/ ochii și buzele/sunt ale mamei/ nu mă îndoiesc nicio clipă” (Meditație în semnul crucii) “șoaptele mamei/ citind din Psaltire/ mă mustră/ sunt visul împlinit/ într-o legănare/ târzie (Arhivar de vise) “Înfășurat în giulgiul visării”, poetul arhivează vise
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC Autor: Andrei Pătrăucean Publicat în: Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Plouă în districtul omenirii, cu lacrimi cenușii ,lacrimi tomnatice care îndeamnă verbul "a scrie" să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelor pe coala răvășită de condeiul neiertător al tinereții. Te simți o frunză legănată de vânt , sub cerul plumburiu ce invocă ploaia la fel ca un ritual stabilit de forțele divine. În ochii tăi imploratori se poate citi starea
PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC de ANDREI PĂTRĂUCEAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353064_a_354393]
-
II. PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC, de Andrei Pătrăucean, publicat în Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014. Plouă în districtul omenirii, cu lacrimi cenușii ,lacrimi tomnatice care îndeamnă verbul "a scrie" să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelor pe coala răvășită de condeiul neiertător al tinereții. Te simți o frunză legănată de vânt , sub cerul plumburiu ce invocă ploaia la fel ca un ritual stabilit de forțele divine. În ochii tăi imploratori se poate citi starea
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
mult dorita ploaie, sub condei capătă valența focului nestins ce arde mocnit în jarul viziunii mele. Cuvintele se aștern neiertătoare , ... Citește mai mult Plouă în districtul omenirii,cu lacrimi cenușii ,lacrimi tomnaticecare îndeamnă verbul "a scrie"să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelorpe coala răvășită de condeiul neiertătoral tinereții.Te simți o frunză legănată de vânt ,sub cerul plumburiu ce invocă ploaiala fel ca un ritual stabilit de forțele divine.În ochii tăi imploratori se poate citistarea de exil,în care
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
propriile dureri, e alungătoare a grijilor și amarului zilei de mâine...! Așa spun despre artistă, adjudenii ei. Aproape le este inexplicabil faptul că din unduirea unei voci lirice, din gestica unei făpturi frumoase, botticeliene, izbucnește umorul, iar în privirea ei visătoare se contemplă veselia nezăgăzuită. Acasă la ea, Angela Gheorghiu nu este o statuie rece, acasă la ea Angela Gheorghiu este un om drag care se lipește de oameni. În timp ce pe scenă este una dintre cele mai mari soprane ale lumii
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
concursuri literare de referință, din acea vreme. În perioada în care am frecventat cenaclul, mi-a fost creată oportunitatea de a cunoaște modul de gândire al unor oameni care deja ajunseseră în elita literaturii contemporane românești și totodată, alături de tineri visători, asemeni mie, am putut să îmi dezvolt capacitatea de a mânui penelul. Pentru că trăiam în vremea vechiului regim și nu puteam fi de acord cu o literatură care îl excludea pe Dumnezeu - am renunțat la cenaclul literar. Această renunțare a
ATUNCI CÂND ROMANELE PE CARE LE SCRII SUNT IMAGINAŢIE BRODATĂ PE REALITATE. de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352652_a_353981]
-
plăcere savurandu-i toate mișcările. Era atât de amorezat și dorea atât de mult să se bucure de plăcerea de a o privi încât își petrecea foarte mult timp lângă aceea tufa de liliac. Dar într-o zi,Antoaneta privea visătoare prin vitrină magazinului și zarindu-l îi admira trăsăturile faciale bine proporționate și retușate de mama natură pentru a-i accentua imaginea unui bărbat bine maturizat.Nu era înalt dar ea nu se dădea în vânt după bărbați înalți,ea
CU ARIPILE FRANTE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352750_a_354079]
-
Dărâmat de necazuri, tatăl se lasă pradă viciilor, astfel că se va stinge prematur, soția supraviețuindu-i trei decenii. Însă vor avea amândoi prilejul de a-și vedea fiii și fiicele reușind în viață, construindu-și case și cariere frumoase. Visătoare, Titina nu a știut ce își dorește, până în clipa când l-a cunoscut pe acela care îi va deveni soț. A fost înscrisă la o școală horticola de către tata nu pentru că ea ar fi dorit asta, ci fiindcă părintele ei
TITINA NICA ŢENE-DRUMUL SPRE SUFLET (MEMORII ) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353540_a_354869]
-
mine cea dintotdeauna. Mă apasă, Martie, greutatea frunții. M-am otrăvit de gustul zilelor tale. Dezleagă-mă, dezleagă-mă în ploaia cu stropii galbeni. În ploaia de aur. Mi-a înflorit cafeaua! Insinuantă, galeșă, ușoară, Dă primăvara târgului târcoale. Desculță, visătoare, suverană Încurcă colțul ierbii în cafele. Zglobie, zâmbitoare și vioaie Desprinde de pe umeri toporași Din subsiori culege viorele Și le presară tainic peste-oraș. Desface de la șolduri ghioceii, De pe genunchi, plăpândele zambile, Iar din legatul gleznelor subțire, Incendiază gândul meu cu
POEME de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353689_a_355018]