2,884 matches
-
mic foșnet al frunzelor uscate tresăream ,dar cu Codru parcă eram mai în siguranță. Acel animal ,acel câine era atât de cu minte ,isi iubea atât de mult stăpânul încât a mers alături de el 25 de Km.prin zăpadă și viscol prin acele păduri imense până am ajuns la Gară Balc.Acolo pe peronul gării acel animal parcă știa că am să-l las singur ,se gudurea în jurul meu ,isi flutură coadă stufoasa și parcă mă întreba: - unde te duci stăpâne
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Eseu de Al.Florin ȚENE 6-Metafore ce țin de mână ideile să nu rătăcească -A inova, așa cum am procedat prin intextualitate în romanul Insula viscolului înseamnă întotdeauna a lărgi cadrul existent, a devansa prezentul, dar nu am făcut-o în limitele în care premisele deja cucerite o permit.(Ion Pascodi). În conservatorismul său scriitorul român se limitează doar la premisele doar cucerite și la modul
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂPCEASCĂ-6 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361361_a_362690]
-
vis), dar și foarte tânărul Emanuel Doru Iconar încearcă să-și descrie un "vis interior" căci, altminteri, s-ar simți ca o "floare efemeră". Mai răzvrătit, Cornel C. Costea propune iubitei plecarea spre alte tărâmuri simțind că "vremuri grele" și "viscole grozave" le vor strivi speranțele. (Hai, să plecăm, iubito ...) Modestă ca-ntotdeauna, autoarea se retrage în umbră asumându-și doar rolul de editor la prima vedere, dovedindu-se în final un coordonator meticulos, adunând cu grijă versuri grăitoare. Desigur, o
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
țurțurii de gheațà în clarul cristalin, A ierni zile plâng și umple golul, plin De lacrimi reci și blânde, în scurtele-i reprize. A iernii zi de plânge, cu gerul ea învinge, Càldura ce-i contrară și aprigà-n efecte, Cà viscolul de-l cheamà cu multele-i defecte, În drepturi este iarnă și ce frumos...iar ninge. Referință Bibliografica: Iarnă / Constantin Enescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1109, Anul IV, 13 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Constantin Enescu
IARNA de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363790_a_365119]
-
În anii din urmă, a semnat cărți de poezie, eseuri, biografii, volume de critică literară, dar și romane. Inelul de iarbă, cu care vine prozatorul înaintea noastră, este al cincilea său roman, urmând după foarte cunoscutele Chipul din oglindă, Insula viscolului, Orbul din Muzeul Satului și Geamănul din oglindă - apărut cu mai puțin de un an în urmă. Așa cum ne-a obișnuit, Al. Florin Țene își construiește scrierea romanescă folosindu-se ca temelie pentru edificiul artistic de câteva motive/ simboluri/ metafore
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
400 de metri altitudine, la granița dintre județele Cluj și Alba, la bordul căruia se afla echipajul medical -, în care au decedat două persoane si alte cinci au fost rănite și cel de al doilea - ninsorile abundente ale iernii neîndurătoare, viscolul produs în partea sudică a țării. Din informațiile ziarelor, unii au acționat din altruism - acei localnici care s-au dus să-i caute pe cei dați dispăruți, pur și simplu din dorința de a ajuta, poate din datorie morală, loialitate
NEVOIA DE ALTRUISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364046_a_365375]
-
Acasa > Poeme > Antologie > CORSETUL IERNII Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pomii sunt îmbrăcați în gheață, iarba plânge cu lacrimi albe. Fluieră tare viscolul în noapte. Dinții de ferestrău sub streșini lustruiesc cizmele albe ale dimineții. Crăiasa Zăpezii stă mândră pe geamuri. În gerul aprig doar coșurile caselor mai fac clăbuci în aer. Iarnă grea fulgii de nea îmi ondulează părul în bucle argintii
CORSETUL IERNII de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362795_a_364124]
-
scut!Doborâtă la pământ am plâns.Când mi s-au limpezit ochii... XI. CORSETUL IERNII, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016. Pomii sunt îmbrăcați în gheață, iarba plânge cu lacrimi albe. Fluieră tare viscolul în noapte. Dinții de ferestrău sub streșini lustruiesc cizmele albe ale dimineții. Crăiasa Zăpezii stă mândră pe geamuri. În gerul aprig doar coșurile caselor mai fac clăbuci în aer. Iarnă grea fulgii de nea îmi ondulează părul în bucle argintii
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
clopot ghiocel, Chiar de e plăpând micuțul, Are albul tot în el... Din mangnolia înflorită Vreau să fac cununi în zori, Fericirea și speranța Doar așa să le măsori...! Adun maci îmbujorați Și îi țin sfios în palme Nu vreau viscolul tăcerii, Din cauș să mi-i răstoarne... Liliacul ce-i albit De atâta așteptare, Am să-l strâng în brațe totuși Să-i simt calda răsuflare... O Camelie înflorită În fereastra mea zâmbește, Ziua florilor creștine Dau în lume astăzi
ZIUA FLORILOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362941_a_364270]
-
Peste câmpuri se ridică Largi fuioare de zăpadă Crivățul aleargă-n voie Troienind ca altă dată. Prin păduri vedenii ard Frigul brumei strașnice Turme mici aburc grăbite Spre sălașuri tainice Munții clatină ninsoarea Cețuri văile strecoară Iarna a acoperit cărarea Viscolul ne împresoară. Cojocelul alb al iernii Stă frumos pe-a țării glie Moșul vine tras pe sănii Într-a nopții feerie Neaua-i parcă mai sfioasă Răsăritu-i plin de stele Însă una-i mai frumoasă Domnul mic stă printre ele
COJOCELUL ALB AL IERNII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363364_a_364693]
-
din „Istoria Bucureștilor” de Ionescu-Gion. Aproape de noi... Mircea Cărtărescu este acuzat în „Săptămâna” din 1981, tot de un „confrate” care făcuse pactul cu Securitatea, că ar fi plagiat în „Levantul”! Chiar eu am fost acuzat de plagiat în romanul „Insula viscolului” în care am înserat, ca intertextualitate, cu ghilimelele de rigoare, o povestire despre care personajul meu spunea că o citise într-o carte, a unei scriitoare necunoscute. Motivul fiind răzbunarea pentru un articol publicat în presă în care arătam: că
FERICIREA DE A FI CONDAMNAT DE CONFRAŢI, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363336_a_364665]
-
iubirea mea cuminte, Ce-n taină sufletească o voi duce la zei. Speranța mă va ninge cu roiuri argintii, Când așteptările vor fi zădărnicite. Iar povestea noastră în care te-aștept să vii, Va răsuna mereu de proaspete colinde. Când viscolul îmi va duce dorul tău în zbor, Îngheață amintirea din basm fără sfârșit. Zăpezi eterne mă ascund sub nămeți de dor, Să nu pot uita nicicând, cât de mult te-am iubit! De dorul iubirii în selenare furtuni, Voi aștepta
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
aripi mă duce idee măiastră, În stele să scriu basm din privire albastră, Când magică este povestea de viață, Cu floarea speranței în ramuri de gheață. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc VISCOLUL AMINTIRILOR Mă viscolește amintirea Din primăvara vieții noastre, Iar doru-mi îngheață privirea, Când ning tristeți din zări albastre. Pe chipul tău văd neputința De-a face un popas în trecut. Zadarnică îți e căința, Că în iubirea mea n-ai
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
candelă de suflet îți scriu o colindă, Prin noapte de veghe, singură și pustie. Cu magia sărbătorii să te cuprindă Și în privire să-ți reverse bucurie. Pe gând tremurând, din cer coboară mister, În care te zăresc grăbit, prin viscol când vii, Ca să-mi asculți sufletul cum cântă Leru-i Ler, Prin magia iernii cu zăpezile-i târzii. Și-acum te-aștept în casa visurilor noastre, Sub streașină de gânduri să te adăpostesc, Cunună să-ți împletesc din priviri albastre Și
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
iarăși și iarăși prin furcile caudine ale propriului eu, o ia mereu de la capăt într-o ardere continuă. Pentru că, să ne înțelegem, nu este deajuns cuvântul. Cuvântul neacoperit de faptă rămâne gol-pușcă și asemenea lui rămâne și sufletul în calea viscolelor, a crivățului. Egolatrul nu realizează însă de unde-i izvorăște limbuția. Adevărat este însă și faptul că dacă ar înțelege, cercul s-ar închide și noi despre cine am mai face voroavă !? Centru al universului par excellence narcisistul vede, așadar, în
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
coborât mai multă lume prinsă cu treburi pe la oraș. Pe șosea nu se mai putea circula din cauza troienelor mari de zăpadă. Așa au venit împreună în comună după un chin de câteva ore bune prin nămeții de zăpadă și un viscol în câmp deschis de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul poate, poate se vor împrăștia să-i atace. Noi copii ne jucam prin nămeți ne ținând cont de viscolul de afară. Era zăpada trecută peste gardul
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
bune prin nămeții de zăpadă și un viscol în câmp deschis de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul poate, poate se vor împrăștia să-i atace. Noi copii ne jucam prin nămeți ne ținând cont de viscolul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. Când l-am văzut în capătul străzii am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
Să acoperim și inima cu ei Dezastrele să le lăsam iar pradă Haitelor flămănde, de tigrii si de lei. Îngenunchiem în mijloc de pustie Și cerem îngeri, îndurare și curaj, Iar neaua patură în iarnă să ne fie Să alunge viscolul și ridul din obraz ! foto: sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Să alergăm / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1079, Anul III, 14 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SĂ ALERGĂM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363503_a_364832]
-
Cu pârtii albe ce ne duc departe, Ne pune să-i citim atâtea file, Cu care ne ferim de vid și moarte. Iar dragostea nu e-n zadar, copile ! Zăpada e aici, nu ne desparte. NĂMEȚI Ne-ai îngropat în viscol și nămeți, Cum urșii albi în nopțile polare; Cu gerul tău, oricât ar fi de mare, Mai mult ne arzi, decât să ne îngheți. Chiar dac-ai tras perdele de ninsoare Pe orice nopți, pe orice dimineți, Cu focul tău
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > PĂDUREA SOARELUI (1, 2) Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pădurea Soarelui (1) Nămeții de zăpadă costumaseră pământul în alb. Sunetul viscolului năprasnic și gălăgios ca o goarnă, din cauza căruia, cerul și pământul semănau cu o coală imensă de hârtie, parcă aducea de departe vești despre alte meleaguri, neînțelese de oamenii din case, care se încălzeau la căldura reconfortantă a focului din
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
sau iarna, după lemne de foc. Dar Pădurea Soarelui - povesteau bătrânii din sat - își avea legenda ei despre Sărbătorile sfinte de Crăciun. Undeva, în cel mai frumos loc din pădure, unde brazii, parcă mângâiau cerul cu vârfurile lor și unde viscolul nu avea putere să-și facă de cap cum îi plăcea lui iarna, în primele zile ale lunii decembrie, Moș Crăciun era Trimis de către Fiul Domnului. El venea în fiecare an, într-o caleașcă de aur, trasă de niște reni
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
vă povestesc eu acum, de atunci a jurat că niciodată n-o să mai creadă asemenea minciuni inventate de bătrânii satului pentru copiii și nepoții lor naivi. Deși era un bărbat înalt, greutatea sacului ce-i înclina trupul în jos, și viscolul care-i plesnea fața cu fulgii de nea, îl făceau să pară un omuleț în mijlocul troienelor viscolite. Era îmbrăcat într-o geacă groasă și peste ea avea un cojoc de lână. Capul îi era acoperit cu o căciulă roșie și
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
Păreau niște străjeri ai naturii, care îngăduiau cu măreția lor, trecerea saniei și a moșneagului, prin pădurea plină de taina Sărbătorilor Sfinte de Crăciun. Mitru se simțea copleșit și nedumerit de ceea ce urma să i se întâmple. Pădurea Soarelui (2) Viscolul se mai domolise și o dată cu asta, gerul amorțise. Stând lângă omul cu barbă pe sanie și privindu-l atent, reuși la un moment dat să îngaime: - Mo... moșule, ci... cine ești? Ce vrei? - Ei, Mitre! Cine sunt eu? Sunt unul
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
dorul arde, răscolește și chiar viscolește, făcând sufletul să vibreze. Iar în aceste retorte sufletești, din flăcările vii se nasc scântei: „Mă arde-un tainic dor, mă viscolește/ Cu fulgi de foc și străluciri de stele” (Dorul). Și nu o dată, viscolul lăuntric răscolește scântei. De notat faptul că prozodia este perfectă, simțul ritmului și al măsurii fiind înscris în firea poetei, nu există asonanțe, versurile curg liber precum un șuvoi limpede de munte, în șopote și eufonii fără cusur. Există bogății
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
BERCA - PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI Autor: Ion C. Hiru Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului ION BERCA - PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI În Calomfireștii Teleormanului, nu departe de Alexandria, în plină câmpie, unde iarna urlă viscolul adunând nămeții uriași de zăpadă, iar vara te coci de căldura soarelui vlăscean, singura umbră a țăranului istovit fiind căruța sub care așternea o velință pentru a-și odihni oasele rupte de coarnele plugului sau de legarea snopilor, aici într-
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]