1,143 matches
-
doctorul a fost exilat în Rhodos (în 1577), iar cei care se grăbiseră să jure că prin vinele lombardului curge sânge domnesc (Vodă Alexandru le aflase numele, căci Miloș, fratele său, trăitor la Stanbul, făcuse rost de ele de la marele vizir) vor rămâne fără capete la începutul anului 157742. Și Mihnea Turcitul, feciorul lui Alexandru al II-lea Mircea, a fost sâcâit o vreme de un pretendent, Radu Vodă Popa, sprijinit de „boierii mehedinți” și de ardeleni. Mihnea Turcitul l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
adăpându-se de vorbele nemților și vrându să facă turburări, și pă acela l-au otrăvit și au murit...” Capigi-bașa (în fața căruia „otrăvitorul” - un criminal în serie, capabil de fratricid - s-a spovedit ca unui „duhovnic”) le-a comunicat mărturisirea vizirului „și altor meghistani ai Porții”. între cei ce au auzit acestea, „mulți oameni de credință”, s-a aflat și Ioan Mavrocordat, frate al lui Nicolae Mavrocordat. Ajuns Domn, „aici în țară”, Ioan Mavrocordat „au mărturisit cătră toți boiarii că au
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sfetnic bineînchipuit”: „Deci, dintre amândouă alege-ți pe cea mai bună: sau pleacă-ți capul în fața împăratului sau pleacă și du-te în țări streine, dar cu turcii nu te apuca de luptă”), pedeapsa - mai întâi mazilirea (dorită de marele vizir Mehmed Sökölu123 obținută, mai ales, în urma insistentelor intervenții la înalta Poartă ale lui Alexandru al II-lea Mircea, care retezase și el destul capete, dar îl acuza pe Ion Vodă de cruzime, dorind să-l așeze pe tronul Moldovei pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Băsărab-vodă”132. în vreme ce Del Chiaro (și apoi, firește, Dimitrie Cantemir) întoarce complet ordinea, păstrând doar locul ultim pentru Domn: „Primul decapitat fu Văcărescu, apoi prințișorul cel mic Mateiaș, și al treilea fiu Răducanu (care urma să facă nunta; după învoirea vizirului), după care fură decapitați Ștefăniță și Constantin, cel mai mare, iar la urmă nenorocitul voievod, părintele lor, care a fost spectator la această cruzime și barbarie”133. Astfel a pierit de sabia călăului (traducătorul lui Cantemir i-a zis „carnefice
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Vasile Lupu și pe Matei Basarab 159), ci - cei dintâi mai ales - și în ipostaza lor de aprigi suzerani 160. Nicolae Mavrocordat l-a pârât pe Lupu Costachi, mare vornic de țara-de-Sus (însurat cu Ruxandra, fiică a vornicului Ionașco Balș), vizirului că este „hain, agiuns cu muscalii”. Băgat în fiare, marelui vornic i s-a tăiat capul - în 1716 - și cadavrul a fost lăsat pradă păsărilor 161. Cu un secol înainte, în 1610, a fost omorât la Istanbul marele comis Ion
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
conjugale ale fiicei lui Ionașcu Jora, căci, spre surprinderea lui („Iar Dabije vornicul nemică nu știè, nici în gând nu-i era”), dintre boierii ce merseseră la Poartă în 1662, după moartea lui Ștefăniță Lupu, ca să obțină Domn pentru Moldova, vizirul l-a ales (nu fără participarea celor doi „Cantacuzinești cei bătrâni”, Toma și Iordache) tocmai pe el: „Ce cum intrară boierii în casă la vizirul - scrie Ion Neculce -, fiind lucrul tocmit și aședzat cu pariul [Ruset], și întrebă vizirul care
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
merseseră la Poartă în 1662, după moartea lui Ștefăniță Lupu, ca să obțină Domn pentru Moldova, vizirul l-a ales (nu fără participarea celor doi „Cantacuzinești cei bătrâni”, Toma și Iordache) tocmai pe el: „Ce cum intrară boierii în casă la vizirul - scrie Ion Neculce -, fiind lucrul tocmit și aședzat cu pariul [Ruset], și întrebă vizirul care este Dabije. Și arătându-l boierii, l-au și îmbrăcat cu caftan de domnie. Iar alți boieri ce trăgé nădejdé domnii au rămas numai cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Moldova, vizirul l-a ales (nu fără participarea celor doi „Cantacuzinești cei bătrâni”, Toma și Iordache) tocmai pe el: „Ce cum intrară boierii în casă la vizirul - scrie Ion Neculce -, fiind lucrul tocmit și aședzat cu pariul [Ruset], și întrebă vizirul care este Dabije. Și arătându-l boierii, l-au și îmbrăcat cu caftan de domnie. Iar alți boieri ce trăgé nădejdé domnii au rămas numai cu nădejdea”. Doamna Dafina i-a făcut o fată lui Dabija, pe Maria (dacă Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
XVIII-e siécles, Paris, Fayard, 1978, p. 233. 24. Așa procedează, de pildă, Miron Barnovschi în testamentul scris în capitala Imperiului Otoman („Au priceputŭ Barnovschii-vodă cu câteva dzile perirea sa, și amu din chisoare [că-l închisesă cu câteva dzile nainté vizirul cu porunca împărăției] scrisesă o carte aicea în țară la înima sa, care carte pre cuventele lui s-au cunoscut că era asupra morții acea scrisoare ...”-auzise și Miron Costin despre acel document) înaintea unei morți pe care o simțea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bătrânul Băsărab-vodă”. în vreme ce Del Chiaro (și, după el, Dimitrie Cantemir) întoarce complet ordinea, păstrând doar locul ultim pentru domn: „Primul decapitat fu Văcărescu, apoi prințișorul cel mic Mateiaș, și al treilea fu Răducanu (care urma să facă nunta, după învoirea vizirului), după care fură decapitați Ștefăniță și Constantin, cel mai mare, iar la urmă nenorocitul voievod, părintele lor, care a fost spectator la această cruzime și barbarie”. (Nu mai insist. Rostul acestor pagini nu atinge o asemenea discuție și, oricum, istoricii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de incapacitatea administrativă a lui Gheorghe Vodă Ghica. într-o situație complet deteriorată - Domnul întârziase cu strângerea haraciului - postelnicul își face o apariție spectaculoasă („s-au întâmplat de au fost acolo” [la Adrianopole]) și suportă stoic frazele de nemulțumire ale vizirului, care ancheta întârzierea cu pricina: „Și-l pedepsea zicând că au făcut Ghica-vodă și rumânii rușine împăratului de n-au adus haraciul la vréme; și cum împăratul biruiaște de la răsărit pân’ la apus și nu iaste altă țară mai rea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
iaste altă țară mai rea decât țara Rumânească, că nu apucă o nebunie să să potolească, alta rădică”. Postelnicul ascultă și hotărârea: Ghica-Vodă mazilit și suprimat, țara transformată în pașalâc condus de un anume Mustafa, care absolut întâmplător era ginerele vizirului. Prima reacție a postelnicului este de disperare (știrea era teribilă) zgomotoasă: „Iar Costandin postelnicul, bunul creștin și vrednic de slujbă, el deacă înțelése de aceasta, mult plânse și să văieta pentru săraca țară, cum să-și piarză légea și sfintele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mâna lui Faraon, și pre Noe din potop, și pre Lot din Sodom, și pre David din mâinile lui Saul...” etc.), aliat permanent al postelnicului, „întărește inima robului său Costandin” și ne sugerează desfășurarea ulterioară a evenimentelor. Apariția postelnicului în fața vizirului, act de „vitejească cutezanță” - socotește, pe bună dreptate, cronicarul - este însoțită de o omenească spaimă, secvența cu pricina desprinzându-l pe Ludescu dintre autorii de letopisețe și așezându-l printre condeierii de vocație: „și vitejaște cutează de intră tocmai la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bisericile le mântui de légea lui Méhmet, și-i trimise mare bucurie. Lăudat fie numele lui în veci!” Salvatorul țării, autor al unui act de autentic patriotism (era doar vorba de un „integrat”), devenit arbitru absolut al situației („După acéia vizirul porunci lui Costandin postelnicul să aleagă pre cine va fi voia lui ca să-l facă domn țării Rumânești. Și au lăsat pre credința lui și domniia, și țara, ce-i va fi voia lui să facă și să tocmească”), îl
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Eclesiarh. Spațiul cronicii este sud-estul european, teatru de război a trei imperii. D.E. face portretul unor comandanți, dă amănunte strategice și pitorești despre mișcările de trupe și „secreturile” armamentului epocii. „Nemții” (austriecii) ca și turcii pradă Oltenia, ajungând până la București. Vizirul, copleșit de dușmanii împărătești, tratează direct cu Potemkin, ibovnicul împărătesei Ecaterina a II-a. În țară, se succedă domniile scurte și repetate ale marilor fanarioți: Ipsilanti, Mavrogheni, Moruzi, Suțu, Hangerli, Caragea. Tablouri plastice despre istoria socială și economică a țării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
București, 1960 (în colaborare cu Andrei Ivanovschi); Victor Hugo, Omul care râde, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1961, Notre-Dame de Paris, București, 1967; Ivo Andrić, E un pod pe Drina, București, 1962 (în colaborare cu Ioana G. Seber), Povestea cu elefantul vizirului, București, 1966 (în colaborare cu Voislava Stoianovici); Balzac, Muza departamentului, București, 1962 (în colaborare cu Theodosia Ioachimescu); Alejo Carpentier, Împărăția lumii acesteia, pref. Șt. Cazimir, București, 1963 (în colaborare cu Radu Nistor); Konstantin Fedin, Rugul, București, 1963 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
și pentru „beiul de aur”, cum era poreclit Brâncoveanu la Istanbul. Pe 15 august 1714, cănd creștinii pomeneau Adormirea Maicii Domnului, ,,a fost adus, Împreună cu ceilalți prizonieri, la Yali Köskü (Pavilionul mării). Erau prezenți sultanul Ahmet al III-lea, marele vizir Gin Ali, reprezentanții diplomatici ai Franței, Angliei, Rusiei și Austriei”. Pentru că a refuzat să se lepede de la credință creștină, pe 15 august 1714, chiar În ziua când Împlinea 60 de ani, domnitorul român a fost decapitat. Aceeași pedeapsă au suferit
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Geta Marcu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92313]
-
-după acțiunile din București Mihai Viteazul a vizat linia Dunării: a atacat cetățile turcești: Giurgiu, Hârșova, Silistra, Brăila; a obținut victorii împotriva tătarilor la Putineiu, Stănești și Șerpătești; a ars orașul Rusciuk. -replica otomană nu a întârziat. sub comanda marelui vizir Sinan Pașa, a început concentrarea trupelor otomane aproximativ 50.000 luptători; Mihai nu a putut strânge decât 10.000 luptători. -în aceste condiții, a semnat cu principele transilvănean Sigismund Bathory Tratatul de la Alba Iulia (20 mai 1595), din partea domnului muntean
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
cât și jurnalistul, devenise o autoritate morală incomodă pentru "canalia liberală", care-l făcuse chiar pe domnitorul Al. I. Cuza să abdice. Monopolizandu-l pe Tudor Vladimirescu ca figură emblematică a "liberalismului", atât "caidul" pașoptist C. A. Rosetti, cât și "vizirul" I. C. Brătianu, în ciuda abilităților și meritelor lor, au manifestat o maximă prudență față de problema românilor din Transilvania, în presă, dar și în dezbaterile politice, foarte atenți să nu supere autoritățile austro-ungare. Eminescu, dimpotrivă, ca membru al Societății "Carpații", a militat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de sclav nu era neapărat umilitor. A fi sclavul sultanului era o onoare ce conferea respectivului o înaltă poziție socială și beneficii materiale. Sistemul de guvernare otoman era deci dominat de un monarh absolut al cărui prim adjunct era marele vizir, fiind secondat și de un consiliu imperial numit Divan. Acest organism se ocupa de toate problemele statului, dar funcțiile lui juridice erau probabil cele mai importante. Din Divan făcea parte și marele vizir, precum și cele mai înalte oficialități ale statului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
absolut al cărui prim adjunct era marele vizir, fiind secondat și de un consiliu imperial numit Divan. Acest organism se ocupa de toate problemele statului, dar funcțiile lui juridice erau probabil cele mai importante. Din Divan făcea parte și marele vizir, precum și cele mai înalte oficialități ale statului și ale ulemei. Situat sub acest consiliu, un vast aparat birocratic central, cu sediul la Constantinopol, conducea imperiul și percepea impozitele, care erau cauza a numeroase nemulțumiri. Întrucît Războiul Sfînt era considerat o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
devenit o persoană de o importanță considerabilă, ca și celelalte femei din palat, eunucii și servitorii de la curte. Din fericire pentru imperiu, în a doua jumătate a secolului al șaptesprezecelea, din rîndurile familiei albaneze Köprülü s-au ridicat patru mari viziri extrem de abili. Primul dintre ei, Mehmed Köprülü, care a ocupat postul în 1656, la vîrsta de șaptezeci de ani, s-a străduit să pună capăt corupției atît de răspîndite și să redea guvernului poziția de care beneficiase pe vremea lui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a ocupat postul în 1656, la vîrsta de șaptezeci de ani, s-a străduit să pună capăt corupției atît de răspîndite și să redea guvernului poziția de care beneficiase pe vremea lui Mehmed Cuceritorul. Fiul lui, Fazil Ahmed, a devenit vizir în 1661 și a continuat politica tatălui său. Realizările lui s-au reflectat în victoriile militare otomane din perioada aceasta. Interludiul Köprülü a fost o excepție. Spre sfîrșitul secolului al șaptesprezecelea, sistemul administrativ clasic suferise practic un colaps masiv. Structura
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
moșierii, acționînd împotriva intereselor țăranilor care lucrau pămîntul și constituiau sursa esențială a veniturilor provenite din taxe ale statului. Cu toate că ienicerii s-au stabilit în provincii, centrul puterii lor rămînea Constantinopolul, unde au devenit o importantă forță politică, putînd schimba vizirii sau chiar detrona sultanii. Constituind cîndva o elită, un corp militar devotat ales pe baza abilității și a unei instruiri serioase, ienicerii de prin secolul al optsprezecelea deveniseră cu totul altceva. Odată cu sfîrșitul sistemului devshirme, recruții erau de obicei musulmani
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ceea ce avea să fie o luptă crîncenă pentru controlul asupra ținutului aflat la nord de Marea Neagră. Succesele otomane au fost în mare parte rezultatul politicii înțelepte a singurului sultan capabil al secolului, Murad al IV-lea (1623-1646), și a marilor viziri din familia Köprülü. Primul dintre aceștia, Mehmed (1656-1661), s-a concentrat asupra reformei interne; fiul lui, Ahmed (1661-1678), a relansat un puternic program militar cu accentul pe Transilvania și pe Ucraina. În 1678, Kara Mustafa Pașa, cumnatul lui Ahmed, a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]