814 matches
-
fapt nu l-a interesat niciodată cine și cum a ajuns la guvern, el era "om de meserie" și știa că toate guvernele or să-i plătească leafa și or să-i țină partea, pentru că orice stăpînire era ca un vizitiu pe capră, trebuia să țină bine hățurile, iar el, Radul Popianu, era o parte din hățuri. Dar, după cîte înțelegea din cele așternute pe hîrtie de maiorul Stavri, domnii ofițeri își pierduseră cu totul mintea, voiau să răstoarne căruța, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
advocat bătrân, care apucase și vremurile vechi de la 48; stam așezat bine în trăsura lui largă cu arcuri moi, „cu arcuri pentru bătrâneță“, zicea moș Ștefan Leu; și doi cai albi băteau șoseaua prunduită, nici prea iute, nici prea domol. Vizitiul de pe capră era și el bătrân, cam de vârsta lui moș Ștefan, cu o păreche de mustăți albe ca două caiere, și întruna vorbea cu „zmeii“ lui. La drum drept le dădea sfaturi, la deal îi îndemna, la vale-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trăsura, la picioarele noastre aveam un paner plin cu lucruri bune de ale gurii, și amândoi am fost într-un gând să nu ne mai abatem pe la târg. Nu mai mergem pe la reședință, Ilie!... strigă, de la locul lui, moș Ștefan. Vizitiul scutură hățurile și dădu din cap în semn de înțelegere. Suiam acum o costișă lină, lungă, fără sfârșit parcă; târgul, într-o înfundătură, rămânea la stânga, în urmă. La dreapta noastră deodată răsări un tapșan larg, între muncele. Era un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mărunt prin pulberea fierbinte. Pornirăm pe un drum îngust, plin de făgașuri. Ne cumpăneam la dreapta și la stânga, cădeam c-o lature, scurt, ca-ntr-o groapă, și ne opream o clipă, apoi caii se opinteau după glasul gros al vizitiului de pe capră și după îndemnul blând al lui Ștefan, și porneau domol; și mergeam acuma printre miriști întinse, printre ogoare lungi de păpușoi care-și clăteau încet, atingându-le, săbiile frunzelor. Așa merserăm multă vreme prin arșița zilei și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
subțirica cea balaie, cu căciuliță albă pe-o sprânceană, și c-o blăniță ca puful în jurul ochilor ș-a urechiușelor. Intrară în casă. Călugărița-i urmă plecată din șele și cuviincioasă. Oamenii stăteau în loc. Priviră întăi sania, și caii, și vizitiul cu blana-i albastră și cu căciula-i buhoasă căzăcească; pe urmă, după ce sania trecu spre grajduri, ei rămaseră vorbind despre boieri și despre minunatele ținuturi din care veneau acești oameni fericiți și bine hrăniți. Era ca o lumină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tremurară limpede, cu tonuri felurite, în liniștea vălcelei. Frigul mai scăzuse și soarele lucea pe un cer senin și verde ca piatra de chiclaz. Cei patru cai încordați traseră la scară sania plină de blăni și de cergi mițoase; iar vizitiul, cu căciula-i buhoasă, stătea drept și mândru, nici nu catadicsea să se uite spre umilitele icoane care se zugrăveau în juru-i. Bordeienii se adunaseră iar, așteptând plecarea stăpânilor. În geamlâcul de dindos, Faliboga sta de vorbă cu cuconu Jorj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
revedere! — Cu tot respectul... vorbi ceva mai tare primarele și se ploconi spre blănița albă. Cuconița clipi numai din ochi; Avrămeanu se grăbi să se suie în sanie. Călugărița coborî iute din cerdac. Faliboga se apropie și el din partea cealaltă, vizitiul se aplecă îndărăt, și cu toții așezară blănurile și cergile. —Sandule, mai zise boierul, vezi să fie toate în regulă... Sandu se descoperi: — Apoi n-aveți grijă... Să veniți sănătoși... Își scoaseră și bordeienii căciulile din cap. Cu bine! strigă iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și cu toții așezară blănurile și cergile. —Sandule, mai zise boierul, vezi să fie toate în regulă... Sandu se descoperi: — Apoi n-aveți grijă... Să veniți sănătoși... Își scoaseră și bordeienii căciulile din cap. Cu bine! strigă iar boierul. Hai, Costache! Vizitiul pocni din bici, zurgălăii prinseră a suna și sania porni repegior la deal. În urmă, se grăbi și domnu Vâlcu, cu căluțul și cu săniuța, grămădit în lăicere, cu căciula pe sprâncene și cu gulerul ridicat. Numai vârful nasului i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cele mai usturătoare vorbe de bieții spectatori creduli. ― Sfinte Dumnezeule, șopti iar clucereasa Elenca, nu mă arunca în același coșmar! Nu lăsa demonul să-mi răpească băiatul! N-aș mai putea să în... Văzu deodată sania oprită în fața porții. Recunoscu vizitiul. Dar sania era goală. Nici urmă de Iancu. Simți cuțitul rece al unei spaime cumplite și zvârcolirea dureroasă a inimii. La fel ca pe vremea când îl aștepta pe Alecu, când îi vedea trăsura sau sania goală, sau când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
inimii. La fel ca pe vremea când îl aștepta pe Alecu, când îi vedea trăsura sau sania goală, sau când el cobora bălăngănindu-se pe picioare, căzând și vomitând pe alee sub ochii slugilor, terfelit și terfelind tot ceea ce atingea. Vizitiul tocmai strângea blănurile din sanie când apăru și Iancu. Nu se clătina, nu bolborosea, nu se prăvălea pe alee. Stătea sub bolta porții drept, cu fruntea descoperită și netedă, cu obrazul înseninat. Îi simți transfigurarea ca pe o mângâiere. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deja o cameră pentru primadonă. Ordonanța lui o împodobise cu o grămadă de sfeșnice, flori și vase pentru mirodenii, rafinament oriental pe care începuse să-l aprecieze tot mai mult; slugile primiseră ordin să întrețină focul din odaie. Până și vizitiul lui ursuz improvizase un fel de troică, știind că asta fusese una din marile lui plăceri în iernile din Sankt Petersburg, pe vremea când încă nu primise numirea de comandant suprem al armatei ruse de la Dunăre... Și?... Și?... Se alesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de când lumea. Să fi fost înțeleși dinainte? Erau într-adevăr agenți? Kutuzov își înfundă și mai tare bărbia. Fierbea. Turba. El, ditamai generalul, rătăcise singur ore în șir prin orașul adormit. Nu-și mai găsea locul. Nu mai avea stare. Vizitiul mâna caii de la acea troică improvizată, cu pocnete de bici și cu cele mai spurcate înjurături rusești și românești. Chiar el îl încuraja. Îi făcea bine să le audă. La un moment dat îi strigase să oprească. Coborâse și luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oprească. Coborâse și luase un pumn de castane coapte. Le luase cu mâna direct din tăvița sub care ardeau cărbunii. Nu-i mai păsa de arsuri. Mestecase vreo două așa, fierbinți, chiar dacă îl ustura limba. Cu gura plină, îi poruncise vizitiului să-i aducă muieri. După vreun sfert de oră se întorsese cu două dintre acele femei care slujeau de „sfânta găurică” pentru soldații ruși. Dar la capătul străzii scăpase de ele. Miroseau îngrozitor. Fum, urină, ceapă prăjită, rachiu ieftin... Mizerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul drumului în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile. Iancu se și vedea luat de puhoi, cu totul naufragiat. Doar pocnetele biciului pe spinările cailor și înjurăturile vizitiului îi mai dădeau o oarecare încurajare. Închise ochii. Se strădui să-și amintească niște versuri scrise cu câteva zile înainte de plecare. Le regăsi, dar le părăsi imediat. Acum i se păreau artificiale, lipsite de emoția aceea adevărată pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zori. Poți să-ți imaginezi așa ceva? Am dansat ca o bacantă peste zăpada aceea neatinsă, pentru că se pornise o ninsoare ca în poveștile nordice. Am zburat cu o sanie în sunetul clopoțeilor (el le spunea zurgalai) și în pocnetele bicelor. Vizitiul parcă înghițise foc. Iar el mă ținea în brațe, sub blănuri, și ne sărutam. Ce frenezie! M-a dus într-un local numit La barza chioara, un fel de One-eyed stork’s. Foarte comic! Și se potrivea de minune, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Însoțit de câțiva soldați, Malet dispăru pe ușa unui imobil. În piață presiunea devenea tot mai mare. Trăsura prințului se clătina, scârțâia din toate încheieturile. Speriați, caii se zbăteau săltând pe loc, izbind tare caldarâmul cu copitele și mușcând zăbalele. Vizitiul și valetul trăgeau în zadar de hățuri. Caii se ridicau în două picioare, băteau aerul cu copitele, nechezau ascuțit. Fâșii din spuma de la boturile lor zburau peste mulțimea din jur. Din fericire interveni zgomotul puternic al copitelor de cai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cabanei, rămasă deschisă. Poate că Napoleon abia urma să iasă sau era în cabană și, după plecarea celor doi, îl va lăsa pe Dante Negro să-și termine liniștit treaba, privind de la una din ferestre. Din cabană apărură însă doar vizitiii cărând mai multe lădițe de voiaj. Cei doi bărbați urcară. Bagajele fură ancorate cu funii la spatele trăsurii. Câteva minute. Unul dintre vizitii urcă la locul lui, pe capră. Un strigăt. Biciul rotit prin aer. Trăsnetul loviturii și prima trăsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dante Negro să-și termine liniștit treaba, privind de la una din ferestre. Din cabană apărură însă doar vizitiii cărând mai multe lădițe de voiaj. Cei doi bărbați urcară. Bagajele fură ancorate cu funii la spatele trăsurii. Câteva minute. Unul dintre vizitii urcă la locul lui, pe capră. Un strigăt. Biciul rotit prin aer. Trăsnetul loviturii și prima trăsură fu smulsă din loc de goana cailor. Rămas în picioare, Dante Negro continua să privească neclintit, deși trăsura dispăruse de fapt. Drumul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de dimineață, cu ajutorul însoțitorilor se înveșmântară pentru prima oară cu hainele de ceremonie aduse pentru întruniri însemnate. Trăsura trimisă de către cardinal îi aștepta deja la poarta mănăstirii. Întrucât nu era o întrevedere oficială, nu-i însoțea nici un străjer, doar trei vizitii îmbrăcați în uniforme așteptau lângă trăsura neagră ca abanosul, împodobită cu insemne de aur. Stând în trăsură împreună cu Tanaka, Nishi și Velasco, samuraiul se uită afară și, printre călugării și supușii ieșiți să-i petreacă, îl zări pe Yozō uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de lanțurile greului prin care trecusem. Au urmat ani dificili de școală, parcurgeam 7 km. până la școala românească înfruntând intemperiile vremii. Frații mei, mai mici fiind, oboseau ușor, de aceea, iarna, se agățau de sănii ca de ultima speranță, dar vizitii le desprindeau mâinile lăsându-i să se rostogolească în zăpadă. Dar, ca și în alte situații similare, am învins. Mai târziu am rămas trei din patru frați, părinții rămânând îndoliați o viață. După ani, a venit vremea să mă desprind
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
demult. Aurelia era atât de frumoasă încât, îmi povestește zâmbind doamna Drăgescu, în tinerețe niște turci au vrut să o răpească din trăsura deschisă cu care călătorea. Însă mama ei, o femeie curajoasă și hotărâtă, a smuls biciul din mâna vizitiului și i-a plesnit peste față, și așa au scăpat... Aurelia Rezeanu a trăit la Lugoj 1; soțul ei, Ioachim Caton Drăgescu 2 s-a numărat printre primii medici trimiși în Dobrogea după anexarea acesteia în 1878. În arhiva familiei
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Poligrafică / Tipografia Suceava. În 1980, „Mugurii” apar sub îndrumarea profesoarelor Petruța Bejan și Elisaveta Teleagă. În colectivul de redacție al acestei serii postbelice se află elevii Ioan Cerneschi, Viorel Dârja, Brândușa Dârja, Alina Buculei, Camelia Drăgușanu, Carmen Nicoleta Holubaș, Luminița Vizitiu. În pofida tributului plătit ideologiei timpului, există în paginile acestei serii destule texte remarcabile (versuri, proză, traduceri, note și însemnări de lectură), care se citesc cu plăcere și astăzi, o grafică inspirată și fotografii-document. Pentru această generație „supt vremi”, „versurile se
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
în jurul orei 15, fiind urmată la scurt timp de handbaliștii băcăuani. Până ca echipele să înceapă încălzirea dinaintea meciului, belgienii au încins o miuță pe intuneric, luminile sălii nefiind încă aprinse, timp în care arbitrii partidei, alături de observatorul moldovean Nicolae Vizitiu, discutau la o Țigară, afară. Începând cu ora 16, în tribunele Sălii Sporturilor au început să-și facă apariția suporterii băcăuani, înarmați cu materialele promoționale primite alături de biletele de intrare. Se puteau observa persoane de toate vârstele, de la cei mai
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
imagini. Realitatea băgându-se cu sila În toate aceste forme. Uite-te doar (Sammler se uită) la această anarhie imitativă a străzilor - aceste tunici revoluționare chinezești, acești copilași În țara unisex a jucăriilor 1, acești șefi de trib războinici suprarealiști, vizitii occidentali - doctori În filozofie, unii dintre ei (Sammler Întâlnise de-ăștia, dezbătuse cu ei chestiuni). Căutau orginalitatea. Erau evident derivativi. Și din ce - din Paiuți 2, din Fidel Castro? Nu, din figuranți de Hollywood. Purtându-se mitic. Aruncându-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
găti o mâncare din bob proaspăt și stomac de vacă, mâncare ce mă săturase atât de ieftin în cantinele populare din Roma. Chiar și nevasta unui dogar, frumoasa Gertrude, care pozase în locul inaccesibilei Uta von Naumburg, a gustat din mâncare; vizitiul cu privirea întunecată a cărui imaginase devenise întruchiparea contelui Syzzo nu se mai putea sătura de atâta burtă de vacă; iar micuța fată a aurarului, ale cărei gropițe din obraji i-au fost transferate fiicei regelui polon, Reglindis, a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]