9,098 matches
-
dintr-o luxuriantă perdea de motive ce gravitează în jurul unor sensuri fie ironice, fie de-a dreptul obscene. Numai că sub drojdia sarcasmelor și sub săgețile aluziilor lubrice, loc pentru iubirea cu virtuți spirituale nu mai rămîne. Italienii nu au vocația gravității teoretice, alunecînd irepresibil în triluri lascive. E atîta duh lumesc în iubirea italiană că filosofia în marginea ei e fatal frivolă, ca o prelungire doctă a unui defect capital: pătimaș, nestatornic și labil, spiritul italian excelează în superbia zgomotoasă
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
antiteza optimistă“: iubirea nu e scîrboșenie malefică, ci sentiment menit a transfigura animalul din noi. Dacă există cultură e pentru că imboldul civilizator al iubirii e însămînțat în om. Prin urmare, iubirea e sublimație, o înnobilare a instinctului pînă la rangul vocației culturale. Al treilea vorbitor, Lavinello, face sinteza predecesorilor și urcă iubirea la treapta dragostei de Dumnezeu. Iubirea nu e nici fornicație și nici sublimație, ci aspirație către numenul divin. Cine năzuiește la iubirea frumuseții eterne se va mîntui, căci adevărata
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
în timp ce Mihai, respins la admitere la Filologie, va fi obligat să lucreze mai bine de două decenii ca inginer (în ciuda unor studii ulterioare de Filologie și a unui strălucit doctorat în Matematică), de-abia după 1989 putând să-și urmeze vocația academică. Memoriile Nataliei Manoilescu- Dinu sunt, din acest punct de vedere, (și) o incursiune în bolgiile fostului regim, prin nararea fără patos a catastrofelor care au marcat existența familiei sale. Se poate spune că, de la ingratitudinea monarhică la pușcăria politică
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
Bacovia) sunt lătrați prin gard de „sexul priapic al spaimei”, în timp ce Leziuni incompatibile cu viața se încheie cu metafora somnului „în tălpile goale/ pe cuțitul de pâine”. În viziunea lui Eugen Suciu, poezia și arta constituie probleme de existență, pretinzând vocație sacrificială. Ne-o spune chiar poemul de debut al culegerii din care remarcăm și o imagine memorabilă, de adăugat la tropismul universului vulnerabil (deșertul este o „rană a apei”). Astfel, la fel ca deșertul, poemul „cere mult și oferă puțin
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
va citi, susținut de Vintilă Ivănceanu - sunt, rând pe rând, prezentați pe scurt, în evoluția lor ulterioară amintirilor înfățișate. În ciuda limbajului său cârcotaș și a sincerității fără nici un fel de menajamente, scriitorul dă dovadă, când e cazul, de o reală vocație de prieten (așa cum i-o spune chiar Nichita Stănescu, la un moment dat) și de un soi de atitudine să-i spun morală, care-l face să refuze compromisurile (refuză, de pildă, să fie „informatorul” lui George Ivașcu, în redacția
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
acestor drepturi". Prin urmare dacă nu sunt bani nu se respectă contractul colectiv de muncă. Magistrații de la Curtea de Apel au desființat încheierea colegilor de la prima instanță, au decis că acel "pot" este de fapt un drept și nu o vocație, i-a dat câștig de cauză și a obligat Poliția Primăriei Bacău să plătească cele trei salarii medii pe economie. Omul nu și-a primit banii nici în ziua de astăzi. În instanță este acum cu aceleasi părți și Cristinel
Poliţiştii locali din Bacău nu şi-au primit salariile compensatorii () [Corola-journal/Journalistic/24380_a_25705]
-
nouă arhitectură a unei proze care trebuie să transmită un text încărcat de intelectualitate, contemporan cu marile opere ale literaturii universale. În ciuda eșecului de moment, el continuă fără să cedeze, „experimentează mereu, cu o mare consecvență și încredere în propria vocație, noi posibilități de supunere a sensibilității la rigorile formei literare, reconstituind astfel elementele definitorii ale unei existențe dominate de imperativul artistic”, cum spune Alexandra Ciocârlie în una dintre cele mai limpezi descrieri ale prozei sale (într-un articol din DGLR
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
dat devenit „general”!) de redacție. Trecut-au alte șiruri de ani, și „conu Dicu” s-a retras „în pensie”, vorba ardeleanului. Cu timpul, și-a împuținat preumblările și le-a redus la preajmă sau chiar la vatră. Sociabil și cu vocația prieteniei pe viață, acum când amicii i s-au prea rărit suferă de o singurătate pe care telefonul nu i-o poate alunga și nici atenua sensibil. Trecerea timpului și solitudinea i-au gravat pe chip o austeritate care-i
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
târzii făptuiri literare ale unui istoric literar, care în tot ce a scris - de la sinteze pe epoci și de la monografii la studii pe chestiuni particulare - și-a întovărășit, pentru cine a avut ochi de văzut, știința și disciplina pozitivă cu vocația descriptivă și narativă, de portretizare și reconstituire epică a faptelor, dând viață documentelor până și în notele și comentariile, în principiu ținute de seci, ale unei ediții critice. Astfel, Al. Săndulescu nu face decât să-și aducă la suprafață și
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
nu și-l poate adjudeca decît acea ființă care e înzestrată cu privilegiul traumei mistice. De aceea, între claritatea ineptă a certitudinii logice și obscuritatea neliniștitoare a contradicției inexplicabile, adevărul trece de partea misticii și lasă deoparte logica. Mai mult, vocația mistică cu care Damianus încalcă regulile gîndirii îi dă totodată putința de a formula pleonasme cu efect retoric, menite a întări prin redundanță un sens dorit. De exemplu, cînd vorbește de intenția bună cu care Dumnezeu săvîrșește fapte rele (distrugerea
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
Salut, cu multă considerație și deosebită apreciere convenție publică, altele de schema mintal gramaticală a apariția acestei noi lucrări a domnului prof. Constantin celui care rostește. Voiculescu, scriere încărcată de vocația complementarității De aici, un examen lingvistic decent, uneori intuitiv, destinată curățeniei și cumințeniei în spațiul comunicării alteori rațional al dinamicii expresivității ce îndeamnă la umane, al celui educațional în special. Și aceasta pentru că corectitudine și frumusețe în comunicare. ne confruntăm
Constantin Voiculescu: „Cum vorbim, cum scriem”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
Al doilea moment e legat de apropierea tot mai pronunțată de Partidul Alianței Civice și de Nicolae Manolescu, de la mijlocul anilor ’90. Mi-am dat seama atunci că ceea ce eu luasem doar drept pragmatism și realism era, în realitate, o vocație neștiută a ideologicului, pe care și-o dezvăluia pas cu pas. O vreme încercase s-o exercite în cadrul sistemului (drept dovadă, prefața la Tratament fabulatoriu, o mostră de perestroikă fără precedent în anii ’80 în România), iar apoi, prin implicare
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
părăsea poziția orizontală pentru a îmbrățișa cu toată energia provocările verticalității. Odată cu publicarea ultimei cărți — Zodia scafandrului (2000) —, care marchează începutul unei noi etape în creația lui, se pot doar face presupuneri privind drumul pe care l-ar fi urmat. Vocația de înainte-mergător s-a văzut și după 1990, prefigurată, între altele, de rescrierea Poveștii poveștilor a lui Creangă, una din direcțiile îmbrățișate de proza noii generații — cea a limbajului dezinhibat, a curajului (și plăcerii) de a spune lucrurile pe șleau
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
pentru că nu au avut parte în viață, s-au străduit s-o trăiască măcar prin delegație, proiectînd-o în operă. Dar ca un indiciu că proiecția rămîne o năzuință neîmplinită, exemplele livrești ilustrează cazuri de duhovnici ratați: părintele Serghi își ratează vocația din egoism, părintele Natanail din tristețe, iar părintele Ferapont din ură față de semeni. Afinitatea autoarei cu tema isihastă e atît de pregnantă că pînă și tonul scrierii e pătruns de o reculegere sobră, cuvintele curgînd lent, în fraze largi, precum
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
nu pretindea să fie nici critic, nici istoric literar. Era un eseist de școală nouă, mare admirator al lui Proust, Gide sau Anatole France. Eseistica lui e una de gust, expresie a unui spirit fin și cultivat de amator superior. Vocația modernității se traduce la el prin preocuparea exclusivă de „arta literară”. Ceea ce a fost interpretat ca snobism l-a împiedicat să fie popular chiar și pentru criticii vremii. Un eseist disprețuitor, cel puțin aparent, față de literatura națională, pamându-se, în schimb
Dublă aniversare Paul Zarifopol (1874-1934) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2421_a_3746]
-
Sonoritatea acestor materiale, parfumul lor arhaic, aerul acela arheologico-muzeistic, precum și regimul lor astronomic și moral marcat de crepuscul, rimează perfect cu nostalgia Bizanțului și cu nostalgia nostalgiilor acestuia. Însă dincolo de hieratismul formal și de severitatea construcției, înfiorata de o autentică vocație spirituală, Georgia Lavric este o artistă voluptoasa și senzuala, cu o mare capacitate de a vibră în fața materiei și de a-și regiza bucuriile tactile. Obiectele tridimensionale însele sînt personaje ale acestui joc subtil, în care spontaneitatea juvenila duce o
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
prin minte nu-i trece, de pildă, să își caute cu adevarat pașaportul. El pricepe imediat rostul simbolic al rătăcirii lui. Dar poate o imagine mai clară a nostalgicului că saltimbanc, asadar că ins care își joacă suferință camuflînd-o prin vocație în seninătate, sînt cei doi dansatori, Colin și Gornotvetov, "amîndoi puși pe chicoteala ca niște femei, cu nașuri pudrate și coapse musculoase", cum îi descrie, într-una dintre puținele, dar semnificativele dați cînd vine vorba despre ei. Travesti-ul, ca
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
cu o vocabula pretențioasa. Textul în așteptare - cum definește Adriana Babeți opera lui Cantemir, cu o formulă împrumutata de la Jauss - beneficiază de o lectură de două ori, sau în două sensuri, situată. Pe de o parte, criticul înzestrat cu o vocație de Ianus bifrons, are o perspectivă autoscopica, cenzurîndu-si lucid contactul cu textul obiect. Aflăm cum l-a descoperit Adriana Babeți pe Cantemir, cînd, de ce și cum anume l-a citit, ce s-a schimbat și ce a rămas constant în
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
teoretic, cu reveniri periodice în destinul literaturii române. O asemenea chestiune fierbinte ar fi apartenența lui Cantemir la specia creatorilor întemeietori - stăpîniți de euforia noviciatului, cum ar numi-o Eugen Negrici - un ductus cultural fascinant într-o literatura atipica, avînd vocația începutului perpetuu. Tot atît de exploziv teoretic este jocul lui Cantemir - depsitat cu finețe de Adriana Babeți - între dialog și român, adică între două opțiuni formale simptomatice pe planuri largi, depășind simplă departajare între genuri literare sau între mătrițe pur
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
unui impuls de moment, ce-i imprimă, așa cum a admis ulterior însuși autorul sau, "un caracter ocazional în timp de război". Accentele antibolșevice sînt grăitoare și ele îi pot speria încă pe cei slabi de înger: "cărturarii și oamenii de vocație ne-au luminat conștiința comunității de limbă; este acum rîndul ca să se întroneze în etnicul nostru conștiința comunității de destin prin eroismul acelora ce pot purta o armă pentru apărarea hotarelor în contra barbariei năvălitoare dinspre Răsărit. Nu sîntem la prima
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
acela de origine, a luat naștere conștiința popoarelor europene că entități distincte, avînd o năzuința spre suveranitate. Conștiința de destin, condiționată, în chip aparte, de factorul cultural, reprezintă încununarea trăsăturilor naționale. Ea e precipitata de războaie și se întrupează în vocația unor conducători cu o capacitate vizionara: "Națiunile amenințate în existența lor prin războaie au trebuit să-și asigure viitorul printr-o nouă conștiința de comunitate. Aceasta este conștiința comunității de destin. Originea și limba nu sînt de aci înainte uitate
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
Percepem munca din perspectiva utilității practice, vocației, evoluției pe scara socială. Condiție fundamental umană, munca sub varietatea formelor ne îndepărtează de stigmatizarea semenilor, ne ajută să nu pierdem identitatea, ne oferă stima de sine. Ce facem însă în cazul în care avem o dizabilitate fizică? Dacă în
De ce persoanele cu dizabilităţi nu au acces pe piaţa muncii () [Corola-journal/Journalistic/21597_a_22922]
-
va răspunde în locul lui: „Aici este casa celebrului poet George Filip. Lăsa-ți mesajul vostru!” George Filip este un poet conștient de valoarea zestrei sale. Și, tocmai acest dar numit talent îi dă dreptul să-și afișeze ostentativ identitatea. Puterea vocației lui constă tocmai în strigătul neprefăcut, preschimbat în vers, ca o furtună metamorfozată într un curcubeu. Închei prezentarea mea prin cuvintele unui prieten al său, care spunea: „George Filip nu se socotește titan, nici genial, dar cebru, mai mereu.
O nuntă literară. In: Editura Destine Literare by Victor Roșca () [Corola-journal/Journalistic/85_a_465]
-
au fost pe un loc? A.M.: După terminarea doctoratului am decis că ar fi bine să urmez o specializare într-un alt laborator. Este o etapă normală pentru un cercetător - așa cum artiștii își părăsesc mentorii pentru a-și descoperi propria vocație, și cercetătorii pleacă din locul inițial pentru a-și dezvolta propria direcție de cercetare și a-și forma propria rețea de colaboratori. Posturile libere se afisează pe internet, de regulă fiecare instituție are propriul site, însă există și site-uri
Exclusiv: Interviu cu Adina Milac, un cercetător care a reușit în viață din scaunul cu rotile () [Corola-journal/Journalistic/22240_a_23565]
-
două săptămâni, în "România literară", de către dl. Ion Bulei, directorul Institutului Român de Cercetare Culturală și Științifică din Veneția. Nu stârnit, ci deprimat, vreau să spun. Om de carte, dar care și-a găsit în diplomația și administrația culturală o vocație pe măsura talentului său de istoric, dl. Bulei ne înfățișează un tablou terifiant. După întoarcerea în țară a primei serii de bursieri, în bună tradiție dâmbovițeană... fondurile pentru continuarea activității s-au epuizat! Pur și simplu, un popor de douăzeci
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]