1,402 matches
-
să dau vestea cea mare: că tata se-ntoarce, «dacă nu azi, atunci mâine» - așa mi-a spus, mie, personal, Carpenul, că i-a spus Paltinul, că-l caută și-l găsește pe tata, care-i bun și frumos și voinic - ca un tată! Vine și mama În grădină. Vin și Moș Iacob cu Mătușa Domnica și Moș Andrei cu baba (fără Duda, ea are treabă, pe la trup, cu trupa). Un soldățel mai măricel În grad și care stă la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mult decât mine, dar nu-mi era frică de el, Îl băteam când voiam și numai cu o mână. Tu i-ai prins? - Nu i-am prins eu, da nu-s ai tăi. Ce-l apucase? Nu se făcuse mai voinic de-alaltăieri; și era și singur. Și-mi vorbea ca un om mare. - Te pomenești că gârla satului e-a lui tătâne-tău!, zic. El - tot așa, bătrânește: - Ne-am Înțăles: peștii ’s ai mei. Mi-i da când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca pe un bebeluș... Un bebeluș ar fi floare la ureche. Un morman de cărnuri vinete și veștede, de nouăzeci de kile, de-i iese sufletul pe toate părțile. O legumă, deh, da’ are stomacu’ bun. Se hrănește, mănâncă, e voinică... Poftește, bagă-n ea de toate. Ie cum ie mai rău: nu-și permite să angajeze o femeie să aibă grijă de ea, da’ nici să stea cu ea toată ziua acasă. N-are încotro, trebuie să umble încolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
obișnuite. La propriu. Și-o să-ți placă la nebunie chestia asta: are o prietenă pe care o cheamă Daphne. Nu se poate! Nu glumești? — Nu. — Daphne, spuse Tom, meditând. Pare genul de reprezentantă a elevilor În consiliul profesoral, Înaltă și voinică. Chiar căpitan al echipei de lacrosse. El trebuie să-i zică „parteneră“. Nu-i dă voie să folosească termenul de „iubită“ pentru că, În opinia ei, este Înjositor. — Sunt oribile fetele astea, spuse el din toată inima. Am avut odată parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
foarte albaștri, iar buzele Încremeniseră Într-o linie dreaptă, ceea ce probabil indica faptul că era supărat pe mine. Ca și maxilarul Încleștat. Purta una din acele haine de ploaie care arată ridicol pe orice bărbat care nu e Înalt și voinic, dar, din moment ce el era, aceasta Îi scotea foarte bine În evidență lățimea umerilor. Am fost dintr-odată șocată de cât de matur părea. Mă rog, chiar era matur, cu o slujbă, multe responsabilități, o iubită și probabil și o ipotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
toate și de toți și să te duci undeva unde nu cunoști pe absolut nimeni? Uneori îmi vine să fac așa ceva. Chiar mi-aș dori. Dacă m-ai duce cu tine, undeva departe, ți-aș trânti o grămadă de prunci voinici ca niște tăurași și am trăi cu toții fericiți, alergându-ne și hârjonindu-ne. Am râs cu poftă și mi-am terminat al treilea pahar de vodcă. — N-ai vrea o grămadă de prunci voinici ca niște tăurași? — Cum să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aș trânti o grămadă de prunci voinici ca niște tăurași și am trăi cu toții fericiți, alergându-ne și hârjonindu-ne. Am râs cu poftă și mi-am terminat al treilea pahar de vodcă. — N-ai vrea o grămadă de prunci voinici ca niște tăurași? — Cum să nu! am zis. Mi-ar plăcea grozav să-i văd cum arată. — Nu-i nimic dacă nu-i vrei, spuse Midori, în timp ce mânca un fistic. Vezi bine că spun doar prostii la ora asta. Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În atâtea secole, a văzut atâtea capete rostogolindu-se și tot atâtea Întorcându-se la loc pe gâturi. Dar iată că sosește mae-de-santo, Ialorixá”. Întâlnirea cu stareța din terreiro a fost calmă, cordială, populară și totodată cultivată. Era o negresă voinică, cu surâsul sclipitor. La prima vedere ai fi zis că-i o gospodină, dar când Începurăm să vorbim am Înțeles de ce femeile ca ea puteau domina viața culturală din Salvador. „Dar acești orixás sunt persoane sau forțe?” am Întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Zina Stamate erau atât de fericiți, parcă ei s-ar fi căsătorit. Au plecat de la restaurant ca doi tineri îndrăgostiți. Când au ajuns la bloc, au urcat scara ținându-se de mijloc. La ușă, Zina a descuiat-o iar Eusebiu, voinic cum era, a luat-o în brațe ca pe un fulg și a trecut-o pragul, încuind ușa după el. — Ce ai Sebi? Te-ai îmbătat dragule? — Și dacă m-am îmbătat, ce? N-am dreptul să-mi iau în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Cezărele, face Dănuț, conciliant. Îmi proiectam temerile și nesiguranța, asupra voastră. Îți proiectai... Ia mai scutește-ne! se înfierbântă Crocodilul, sanguinar și rubicond, cu o mimică opărită, aproape comică, nădușind și cherchelindu-se cu fiecare minut în care corpul său voinic absorbea, ca buretele, dozele de alcool amalgamat. Tu nu ești scriitor, nu ești poet... Hâc! N-ai trecut niciodată de "Două muște pe-un căcat". E prea mult spus! Nu ești nimic, nici măcar o notă de subsol, pe-acolo, pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de când eram copil, aș putea zice, măcar că trebuie să fim cam de aceeași vîrstă! Că doar acum vreo douăzeci și cinci de ani am ținut o moșie numai la câteva poște de proprietatea dumneavoastră de la Amara. Ce mai face conu Miron? Bine, voinic, sănătos?... Strașnic om, ce să vă spun! adăugă cu mândrie, întorcîndu-se brusc spre căpitanul de jandarmi și Modreanu. Știți, boier sadea, nu d-ăștia de au umplut țara și tîrgurile! Ei, bată-te să te bată toate noroacele! urmă apoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scuza, că și noi am întîrziat un sfert de oră! îl întrerupse Grigore amical. Așa suntem noi românii toți... Dar să cunoști pe prietenii mei! Făcu prezentările. Avocatul Baloleanu, deși numai cu câțiva ani mai mare ca Iuga, era foarte voinic, avea o bărbuță cafenie tunsă energic și un început de chelie pe care o ascundea cu fire de împrumut. Ochii albaștri-verzui îi sticleau inteligent și șiret. Mânca mult, se văita că băutura îl balonează și nu se putea reține oricât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
satul Vaideei, în care Grigore îi arătase mai în fund conacul lui Cosma Buruiană. Chiar în colț văzu cârciuma cu streașina foarte lată și o bătătură în față, cu ușa deschisă larg. Doi țărani se tocmeau de afară cu Cârciumarul voinic și gras, țăran și el, care stătea în prag și cu pălăria pe ceafă. Văzând pe Titu, Cârciumarul salută foarte respectuos... Mai încolo, tot pe dreapta, despărțită de cârciumă numai prin câteva case, venea primăria, cu ogradă mare, apoi pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
născut și a îmbătrînit. Împlinise șaizeci de ani, dar se simțea încă zdravănă, măcar că i se cocârjise puțin spinarea. Se hrănea bine, nu-i lipsea ciocănașul de țuică la nici o masă, porc avea, păsări avea, porumb avea, era grăsună și voinică, nu ca alte femei de vârsta ei. Când a înțeles că nu se poate învoi cu Florica, după ce a răbdat și a înghițit șapte ani, s-a hotărât să o lase în plata Domnului și să-și înjghebeze altă gospodărie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o dâră lucioasă, rectilină, pe care sania aluneca vertiginos. Petre, în picioare, puțin plecat înainte, îndemna iepele arar, cu un plescăit de limbă, energic. În sumanu-i cenușiu, cu căciula neagră de miel pe o ureche, părea mai înalt și mai voinic de cum era. Nadina nu mai tăcea din gură, atâta era de entuziasmată. Aci spunea ceva lui Titu, aci scotea un strigăt nearticulat, aci lălăia un început de galop cantabil și din când în când striga către vizitiu cu o încurajare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
temperament. Generalul Dadarlat în schimb, cu toate că avea o inimă ca untul proaspăt, părea fioros ca un haiduc mai ales din pricina mustăților mari, negre, vopsite, cu vârfurile răsucite dârz, care contrastau cu părul de pe cap, rar și cam cărunt. Doamna general, voinică și înaltă ca și bărbatul ei, era mai tânără mult ca dânsul și încă cochetă. Marele hol ajunsese aproape neîncăpător. Prefectul, neuitîndu-și calitatea, își luă pentru început un aer de gravitate pe care însă îl lepădă repede, ca să nu-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în inimă atât de dureroasă, că vru să țipe. În clipa aceea însă auzi foarte deslușit niște pași bocănind grăbit în vestibul. Apoi ușa se deschise furtunos, parc-ar fi sărit din țâțâni și în fața ei apăru un țăran tânăr, voinic, osos, cu căciula neagră, înfundată țanțoș într-o parte, cu ochii negri, încruntați, cu laibărul negru peste cămașa lungă, cu niște bocanci grei în picioare. Trântind ușa, Petre Petre se proțăpi înaintea Nadinei: ― Cucoană, de ce...? Glasul i se curmă brusc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bine decât cu orice leacuri. Apoi, văzând că oamenii numai prin hambare scotocesc, s-a repezit el singur la vătășelul Lazăr și l-a luat de piept, să-l dea la o parte, ca să poată intra în casă. Lazăr, mai voinic, era mai-mai să-l biruiască, dacă nu săreau și alți oameni care, după ce I-au smintit pe Lazăr în bătaie, s-au împrăștiat prin toate odăile să strice și să ia ce le poftea inima. Melentie a mirosit până ce a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ți-o aduci aminte de când a venit cu popa în sat. Ați fost colegi la școală, ea fiind învățătoare. A murit de cancer. Nu a avut copii. Deci, popa Stasuc, cum cred că ți-l aduci aminte, e un bărbat voinic, cu alură de haiduc și ce s-a gândit? La o predică de după slujbă, s-a adresat enoriașilor cu o propunere. Știi și tu că înainte de’89 și chiar câțiva ani după, când satul era plin de tineri și bărbați
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vaporul a ieșit în larg. În pielea de berbec și înghesuit între berbeci, simțeam că leșin. Cum de am reușit să-i „păcălesc” pe vameși, vă întrebați. Vedeți, nici la vârsta pe care o am acum, nu sunt un bărbat voinic. Acum am vreo 75 de kilograme, dar când mi-am pus pielea de berbec aveam cam 60 de kilograme. Deci eram cam ca majoritatea berbecilor livrați. La câteva ore de la ieșirea vaporului în larg, lăsasem țărmul departe. Nici Constanța nu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
va întoarce în sat, va fi mereu împotriva partidului. Clătinându-se pe picioare, a mai spus: Securitatea și-a făcut datoria față de un dușman al poporului!... Atunci, m-am repezit în el. L-am prins în brațe, nu era mai voinic decât mine. L-am întins pe pat cu fața în jos, am alergat și am luat o funie ce era agățată pe gard, în apropiere, l-am legat de pat și l-am luat la mărunțit cu un băț gros
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ati alipit în timpuri grele pentru Țara Mamă ca un copil tânăr, însă cu inima adevărat românească. Salutăm în voi o parte frumoasă a unui vis care niciodată nu se va șterge [...]. Trăiască copilul cel mic, dar poate cel mai voinic al României Mame !”. În răspunsul său, Ion Inculeț și-a exprimat fericirea pentru vestea unirii adusă oficial la Iași. În context, președintele Sfatului Țării s-a referit la necesitatea adoptării reformelor democratice, a celei agrare în special, reamintind gestul Regelui
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
să rid și o mângâiai protector, ridicul. ― Asta nu e dragoste, scumpa mea. ― Ba da, e dragoste. Și Chabù iubește acum pomul ei; dar al meu era mare, căci ședeam pe atunci în Alipore, și acolo erau arbori mulți și voinici, și eu m-am îndrăgostit de unul înalt și mândru, dar atât de gingaș, atât de mângâietor... Nu mai mă puteam despărți de el. Stam ziua întreagă îmbrățișați, și-i vorbeam, îl sărutam, plângeam. Îi făceam versuri, fără să le
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plăcut. Ea sta la tejghea, la dugheana din Iancului, și o clientă i l-a adus și le-a făcut vederea. Nouășpe ani avea ea, Vica, pe-atunci, era veselă și toți o iubeau. Și el era bărbat frumos și voinic, avea nasu drept și buzele subțiri și părul pieptănat lins, cu cărare-ntr-o parte - uite, ca-n fotografia prinsă pe perete. Chiar de-atunci este fotografia, de când s-a luat ei, și el era angajat la fabrică la Zamfirescu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a apela - la cine ! La presupusul ei amant ! După clipele de hotărâre : nu !, au urmat cele de șovăială, mai ales astăzi, când l-am văzut pe bietul vlăjgan, nu prea arătând a convalescent, dar destul de întunecat. Deși e tânăr și voinic, detestă armata și războiul, dar eu pot spune că le-am iubit ? Mi-am amintit cum a crescut printre picioarele noastre, ca un mic animal al casei, și m-am înduioșat chiar de răutățile lui : a refuza să fac orice
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]