1,096 matches
-
te cunosc Sper că ai înțeles Viața mea are alt sens. Este dureros, acest mare cântăreț Cornel Constantiniu, știu că zace singur în casă, s-a făcut ceva pentru el, dar destul de puțin. Spune poetul: Să fii un munte de voinic Oricât un pumn să fii de mic Cărarea mea și-a tuturor E tot nimic. Adriana. Cântecul care urmează, Șatra, l-am învățat de la o colegă tare drăguță, Veronica, prin anii 1942. În anul 1947 eram la niște cursuri la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Vaslui 1973, p.290, Traian Nicula îl prezintă ca pe un autodidact, dar cu o cultură aleasă, prezent cu povestiri și articole, pe variate teme, în publicistica vremii. două sunt lucrările sale de bază: drama în trei acte intitulată „Moartea voinicului de mâna păcătosului”, București, 1936 și „O dragoste înmormântată”, București 1939. Tema scrierilor sale - viața satului și timpului său. În anul 1940, Lucian Predescu în lucrarea „Enciclopedia Cugetarea”, București, editura Cugetarea, face referiri demne despre autorul la care ne-am
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Hermes i-a cerut să le spună care zeiță este mai frumoasă:Atena zeița înțelepciunii, Afrodita ocrotitoarea iubirii sau mândra Hera, stăpână-n marele Olimp fiind soața lui Zeus. Zeițele și-au arătat toată frumusețea, ba i-au mai promis voinicului și o răsplată cât mai bună dacă le va alege. Soața lui Zeus, Hera i-a spus c-o să-l facă rege peste toată Asia și după Zeus va fi cel mai puternic pe pămînt. Atena i-a promis să
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
înfrunte primejdii, să se lupte cu monștri ca să reușească să aducă lâna înapoi în orașul Orhomena din Elada. Printre acești eroi se afla și viteazul Hercale. Acesta este cel pus la multe încercări?mă întrebă Janeta. El este ca și voinicii din basmele noastre cărora împărații sau alți oameni le dau fel și fel de sarcini, punându-i la încercare, cu gândul să-i piardă sau în cel mai bun caz se folosesc de ei, ba să aducă fata unui împărat
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Micena pentru ispășirea pedepsei. Euristeu, care era rege aici și care era sprijinit de Hera, îi jură acesteia că Heracle într-una din cele douăsprezece porunci pe care avea să le împlinească, va pieri negreșit. Nici n-a sosit bine voinicul în cetate și regele care se temea de el, știind că printr-un vicleșug al lui Zeus supsese laptele nemuririi de la sânul Herei, pe când aceasta dormea, l-a și trimis să îndeplinească anumite sarcini. Nu de laptele nemuririi este legată
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
ceilalți pentru a doua zi în zori de ziua dinaintea Otelului "Cerbul". A doua zi, pe când aburii ieșeau valuri din pepturile noastre de răcoarea ce ne cam strângea în spate, noi câteșișapte călări, cu puștile pe umăr, urcam ca niște voinici la munte și în urma noastră venea o ceată de hăitași 125 cu Catrințaș, pristavul pădurarilor, în frunte. Nu știu zău câți urși va fi împușcat Codreanu, căci el le cam împodobea; dar Catrințaș, om nalt cât un brad, care călca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dar pușca nu lua foc; vroiam să strig, dar glasul îmi amorțea în gât. Mă simțeam împresurat, înădușit, strivit de înfricoșatele fantome, aveam sufletul la gură..., când, în sfârșit, iată că vine, vine în fuga mare în ajutorul meu, credinciosul, voinicul Milordachi într-o aureolă de lumină ca o pajură 159 din poveste, ca un zmeu răzbunător, se repede asupra fantomelor dușmane... și în aceiași clipă dânsele dispar într-o pozderie de scânteie, iar eu... m-am deșteptat. ............................................................................................................................... Multe, multe aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a Moldovei. De asemenea polonii, care au năvălit de atâtea ori în țară, n-au izbutit niciodată să o supuie, ci totdeauna au fost în cele din urmă bătuți și alungați peste hotar. Că cetatea a servit odată de adăpost voinicilor oșteni care s-au luptat pentru apărarea țărei, că împrejurul ei s-au dat cândva strașnice bătălii care i-au însângerat zidurile, nu încape îndoială, dovadă știrbiturile, rupturile ce se văd în multe părți ale ei, care n-au putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-un plug cu șase boli i-o tânjală aurit și tot nu se mai mărită. Cine dracu’ s-o mai ia Că-i urâtă ca noaptea. * La pământ cu picioru’ Să răsară mohoru’ A răsărit și l-a plivit, La voinici l-a dăruit, La voinci fără musta Cenvașă să strângă-n brață... * Tot picior după picior Că de asta mi-a fost dor. Hai mai iute și-i dai drumul Că s-anfuriat nebunul. * Floricică de pe șes Te-a iubit badea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de sine care-ar putea deveni cutezare, espresia lor e un ciudat amestec de vis și rațiune rece326, ceea ce se potrivește atât cu fotografia călugărului, publicată de Corneliu Botez, dar și cu descrierea aceluiași din Omagiu: Înalt de statură și voinic, suflet bun și nobil, lumeț, cu zimbetul pururi pe buze. Îmbrăca rasa călugărească doar când venea la oraș, altfel umbla civil [...] Vorbea puțin franțuzește și nemțește. Poza în nobil din naștere și mergea totdeauna în trăsură cu patru cai înaintași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
alergând prin camerele largi și luminate ale castelului, am zdrobit tot ce ne ieșea în cale. Din vârful castelului vuia un clopot de alarmă, înăuntru, pocnetele de puști și răcnetele bete și sălbatece ale murinzilor amestecate cu chiuietele bucuroase ale voinicilor noștri. Eu și cu Ioan o apucarăm pe scara cea mare în catul al doilea... Smulsei ușa cea mare și intrai într-un salon mare c-o ușă ce da în balcon, ușă cu sticle, prin [ale]căreia geamuri pătrundea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cafenie de oaie, ruptă, astfel încît prin rupturi ieșea pe - alocurea părul alb al capului: astfel ședea bătrânul pe niște roți rupte, trîntite-ntr-un colț al morii, și povestea povești nu din gură, ci din strune. Era o zi caldă și voinicii mei, cari aveau să facă o escursiune în vale, decisese să doarmă peste noapte în moara sasului, iar a doua zi des-de-dimineață să plecăm înainte. Rândul se cam sfârșise la toți, soarele se ducea după dealuri să doarmă și el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de la 40 de pași, îmi păru că zăresc în lumina serei un honved care, alături cu sasul, părea a privi împregiur cu mișcări repezi de nerăbdare. Ce putea fi neci că-mi trecu prin cap. În câmp mă întîlnii cu voinicii mei, între cari și Ioan. Ce frumos era el în acea sară... mi-aduc aminte parc-ar fi acu. Cu țundra îndoită pe la grumaz și dinainte, asta [fel] încît pieptul alb se vedea sub cămașa de in, fața palidă, dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mi aduc aminte de ea, e că nu-mi aduc aminte de nimica, afară doar cumcă, tâmpit și nesimțitor, mă lăsasem prada acelei atonii care-nsoțea totdeuna durerile mele. A doua zi, când soarele de aur ardea din creștetul cerului, pe când voinicii, sculați demult, vegheau asemenea unor vulturi din vârful stîncelor asupra câmpiei, pe când ne-ncredințarăm ca eram siguri de orce urmărire, eu luai un hârleț de-a umăr și plecai mereu la vale până-n locul unde murise Ioan. Dușmanii cercetase pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mi-ar fi murit, cine știe de mă durea mai mult. Nori cenușii împluse cerul; creți și nestatornici, ei zburau prin aerul cel cald al nopții, și luna cu fața roșie contrasta cu {EminescuOpVII 219} cenușa cea lucie a norilor. Voinicii se sculau și se scuturau de somn; lăncile lor vinete luceau în lună, țuguiatele lor căciuli le da un aspect eroic și sinistru. - Hai, copii! zise tribunul bătrân, azi avem o cină minunată. Avem să mâncăm carne de sas! Mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Vuietul cel cumplit al pietrelor goale, vâjâitorul zgomot a roților, ce făceau să spumege apa ce le mișca, moara, ce începuse a se legăna și trosni în toate încheieturile, întreceau țipetele cele slabe și înfundate a celor legați. Vro câțiva voinici se suiră pe acoperământul morii și începură a da cu topoarele în el, zvârlind bucățile de șindrili tură în ap [ă ], în care s-acufundau ș-apoi, ieșind, înotau negre ca sufletele, înecaților. În pod era o butie cu păcură
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mă întrebă de știu să cânt. Știam să cânt, dar mi-era rușine... În sfârșit, știu că-mi dete portocale, că mă desculțai și-ncepui s-alerg pe divan[uri ]* de jur împrejur... Boierul zise-n glumă: - Vezi, fată, ce voinic a venit să te pețească... Vrei să iei pe Maria? - Mă-nsor, zic, am s-o iau desigur... După asta m-am întors acasă, dar n-am spus nimănui nimic de aventura mea. Și-n toate zilele mergeam acolo și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cel care, cu o inventivitate excepțională, avea să-și numească țara după numele unei cățele decedate prin înecare, după ce se mai și luptase cu un zimbru, oricum, în condiții suspecte. Parcă-i și văd: Dragoș-Vodă și a lui ceată, toți voinici cu ceafa lată, în jurul unui ditamai focul de tabără în care frigeau bourul asasin, cum închinau la pahare, care de vin, care de tescovină, după puteri și plăcere, zicând la răstimpuri cu ochii umezi: "Să fie dă sufletu' lu' Molda
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
plăcere, zicând la răstimpuri cu ochii umezi: "Să fie dă sufletu' lu' Molda!". Probabil că înspre dimineață, lovit năprasnic de valul inspirației, viitorul domnitor a spus falnic, arătând cu ochi tulburi spre zare: "Moldova să se numească țara aiasta!". Iar voinicii, care or mai fi fost treji la ceasul ăla, s-au minunat: "Că bine zici, Măria Ta!". Și uite că așa i-a rămas numele. M-am întrebat de câteva ori așa, în momente de plictiseală cumplită, spre exemplu la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lui. I se păru că nici nu are ce căuta aici, nu aici era treaba lui de peste noapte, dar încă nu plecaseră la lucru așa că avea să mai stea aici cu ei ascultându-l pe Lăscărică. „Mă, era atât de voinic, anul trecut a pus mâna pe un scaun și a scos o sală de restaurant afară, cineva îi dăduse cu o sticlă în frunte, curgea sângele șuvoi de nici nu mai vedea cu un ochi, dar învârtea scaunul ca pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și acum emisiunii țigănosului cela de Turcărescu de la B1TV. După ce a golit cum se cuvine, tot vinul din butoi, cu tot cu drojdia aferentă, Băsescu a hotărât că trebuie, hâc, să-i plătească hâc, regelui consumația. Și a plecat precum Prâslea cel voinic pe mările lumii, și dăi și caută, însă a fost un timp priponit de chestii de serviciu tocmai pe la Anvers. Regele Mihai rămas fără țară, conștient că lumea îl va blestema pentru că așa le va sugera Iliescu, și că Băsescu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
strachină de fiertură de boabe și carne de berbec. Hangiul, înștiințat de mine asupra destinației, m-a trezit în zori, poftindu-mă să iau o căruță care mergea în Ceneda. Era a unor negustori romani care transportau vin. Tineri și voinici, în stare să se apere de tâlhari cu pumnale și cu bâte ascunse printre amfore sub paie. La început de drum au lăsat boii să meargă la pas, astfel încât alte căruțe și alți negustori să ni se alăture pe parcurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fiecare zi, București, 1964; În poartă, Voinescu!, București, 1968; Drumul spre Dikson, București, 1969; Luminile arenei, București, 1969; Regele X, București, 1969; Din țara lui Nu-mă-uita, București, 1970; În bătălia pierdută (1942-1969), București, 1971; Visul și veghea, București, 1972; Sângele voinicului, București, 1973; Cetatea de pe aer, București, 1974; Premiera se amână, București, 1977; Un haiduc pe bicicletă sau Contra timp și spațiu cu Marin Niculescu, Iași, 1978; Visul și veghea, pref. Nicolae Manolescu, București, 1980; Pavăză putredă, București, 1981; Roman imaginar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
variante în aceeași baladă. Procedeul a fost criticat de B. P. Hasdeu și V. Alecsandri, iar Academia Română a refuzat publicarea lucrării. Au existat mai multe încercări de prelucrare cultă. Din ciclul novăcesc St. O. Iosif alege momentul petrecerii celor trei voinici la crâșma Aniței, pe care îl versifică în poezia Anița crâșmăreasa, urmată de balada Gruia. Petre Dulfu versifică douăzeci și patru de episoade în ciclul Gruia lui Novac (1913), într-o formă apropiată de cea populară, ceea ce a făcut ca versurile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
București, 1964; Târlici, București, 1967; Dinamica secundă, București, 1968; Absolvo te, București, 1970; Căldura pământului, București, 1972; Întindere solară, București, 1973; Într-un auz de floare, București, 1974; Teritoriul unui surâs, București, 1976; Îngândurările, București, 1978; Cu Târlici și alți voinici, București, 1980; Apropierea planurilor, București, 1982; Contaminarea de ireal, București, 1982; Târlici și trandafirii îndrăgostiți, București, 1983; Instanța retinei, București, 1984; Scrierea cu safire, București, 1986; Drumurile lui Târlici, București, 1987; Rana de argint, București, 1988; Veghe solemnă, București; 1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]