698 matches
-
Sunt îngândurat, ce mă fac, fără bureți ? Mai merg o bucată de munte, drum nu prea lung, și iată că încep să apară bureții. Găsesc hribi, pânișoare, bureți iuți, zbârciogi, urechea babi i, roșcovi etc. Umplu traista și plin de voioșie încep să cobor spre casă. Ajung în fața porții. Mă uit împrejur, văd la câțiva pași în jos gârla pe care o deslușisem cu privirile de pe munte. Deschid poarta, intru în ograda destul de mare, parte din ea pietruită, merg în căsuța
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de cocostîrc plouat care aștepta în spatele lor să schimbe... un dolar. În hainele mele muiate, cu dolarul jilav în mînă, pentru nimic în lume nu aș fi făcut schimb cu privirea blazată a acelor ochi lipsiți de entuziasm și de voioșie. Imperturbabil, funcționarul din spatele ghișeului a schimbat atît teancul de bancnote din fața mea, cît și dolarul subsemnatei, cu același zîmbet stereotip cerut de relațiile per-manente cu Măria-Sa Clientela. Simțindu-mă deodată mai bogată decît ultima doamnă Rockefeller, mi-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Academia de la Pavilion) mi-au rămas în imagine mai ales cei cu o expresie gravă, în aparență, așa voiau ei să fie, gravi, pentru că atunci când surâdeau sau chiar râdeau le sticleau ochii și în cutele feței puteam citi când amabilitatea, voioșia, ironia, când abilitatea de a camufla nemulțumiri, insatisfacții, sentimente ascunse, frustrări, de unde gesturi repezite, nereținute, bruscate. Cât de complicat poate fi omul, ce psihologie demnă de studiu. Până la urmă ochii, ochii îi trădează pe toți, fie poeți, filozofi, cărturari... Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Carol. Regele a acceptat să fie numit Comandant Suprem al Marii Legiuni a Cercetașilor. Prim-ministrul Al. Vaida-Voevod le-a făgăduit sprijinul său. „A urmat după aceasta depunerea jurământului Voevodului Mihai pentru intrarea în cercetășie”. “Cu trei degete sus, Bărbăție, Voioșie și Credință, sufletul cutremurat al Voievodului a rostit legea cercetașului”, comenta ulterior presa. Festivitatea s-a încheiat cu o șezătoare. Apoi Carol și Mihai au părăsit jamboreea, retrăgându-se în trenul regal care staționa în gara Sibiu. 30 iulie. După ce
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
slujbă, urmează servirea mesei sfințite, vizitarea mormintelor celor plecați pe drumul fără întoarcere, se dau pomeni sărmanilor, se pomenesc morții și-apoi oaspeții se retrag la rude, prieteni sau cunoscuți, din sat. Stau împreună la masă, petrec în cântec și voioșie și uneori dansează, după vreun acordeonist sau viorist, ce-și face prezența, nechemat de gazdă. După masă se pleacă în grup la strânsuri, un fel de horă populară. Fanfara este cocoțată într-un "balcon" improvizat într-o salcie, pentru a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Eremitul ( apare și în cărțile de tarot)le-a împărtășit secretul longevității și anume că... toată viața a băut numai rouă de pe crizanteme. Altă legendă spune că dormitul pe o pernă umplută cu petale de crizanteme aduce longevitate și multă voioșie. Petalele de crizantemă sunt comestibile, japonezii le folosesc pentru a orna un anumit fel de mâncare sau ca garnitură alături de legume și fructe. În cursul lui septembrie poți admira „luna plină” care se reflectă în ceașca cu sake, prilej de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
lucru imposibil mai târziu la Pitești ori Gherla. Evadarea. Evacuarea penitenciarului În jurul datei de 1 mai 1950, Stoian și ceilalți suceveni au lipsit câteva zile din penitenciar, Andreica observând demoralizarea cu care s-au întors, prin contrast cu elanul și voioșia cu care plecaseră, ceea ce sugera că ei se așteptau la o eliberare. După acest episod și-au intensificat încercările, dar singurii care au cedat insistențelor au fost doi moldoveni, Ioan Lupeș și Petrică Măzăreanu, spre surprinderea colegilor. La începutul lui
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
poem „se potrivește mult la situația mea actuală”. Cum fragmentul versurilor se termina astfel: „Miamintesc ce-a fost odată și mă năpădește jalea, Vărs pe-ascuns lacrimi amare și aștept să scap din „Valea Plângerii”, care altă dată răsuna a voioșie, Iar azi a ajuns săraca: mută, tristă și pustie” Iar el deceda în noiembrie 1942, poezia numai încrezătoare în ceea ce avea să urmeze, nu putea fi... Pe anul 1943, Revista Bucovinei a totalizat 632 de pagini, iar în 1944, 399
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la durerile altora, dar nu acri, mereu încruntați și nemiloși executanți ai diverselor regulamente trecătoare. Domnul ne cere în Împărăția Lui să nu intrăm dacă nu vom fi precum pruncii ei care sînt de o neastâmpărată veselie. O fericire a voioșiei, a seninătății și detașării, a înțelegerii nu lipsite de smerenie. Viitorul monah ne oferă o definire a creștinismului în cascadă. Pentru el, creștinismul "nu e o simplă școală a cinstei, curăției și dreptății, ori o nobilă și rațională explicație a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu lăsa nostalgiile să -i amărască și mai mult. Era pedepsit pentru că refuza cu încăpățânare să adauge în repertoriul său tot mai scurt din fiecare seară și altceva decât tangouri, într-un timp în care lumea numai de dans și voioșie nu mai avea chef, iar eleganța și bogăția ce învăluiau odată celebrele restaurante de unde se auzeau romanțe dispăruseră de mult. Era tot mai neadaptat într-un oraș ale cărui glorie și farmec se ruinaseră și într-o țară care se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai articulat: eu eram cel vinovat de neajunsurile lui Robby, deși Jayne încerca să comprime distanța dintre mine și el. Ea era cea care îngenunchea, implorând, ceea ce îmi reaminti de ce eram cu ea. - V-ați pus centurile? am întrebat cu voioșie în timp ce ieșeam din curte. - Mami nu-mi dă voie să stau pe scaunul din față, zise Sarah. Era îmbrăcată cu un tricou Liberty cu guler Peter Pan și pantaloni de catifea, iar pe deasupra un poncho din angora. („Toate fetițele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în rucsacul burdușit. O doamnă mai suplă îmi urează ,,Buen camino!”, iese grabită dar se întoarce preocupată deoarece nu-și găsește borseta. Ai impresia că toți îți sunt prieteni, aproape familiari. Camino ne unește cu spiritul lui, cu seninătatea și voioșia tipic spaniolă. Ah, acum a intrat în bucătărie și pelerinul Jacques cu piciorul stâng bandajat și șchiopătând. îl asemăn cu Sf. Iacob ce a mers până la marginile pământului, predicând Evanghelia și încurajat de Sf. Fecioară de pe stâlpul de la Zaragoza (la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
trenuri militare, când mama și bunica au pus de un ceai (alții de mămăligă) pe o vatră primitivă încropită ad-hoc din câțiva bolovani de piatră, la focul de vreascuri, noi ne-am ținut de ceata copiilor care puseseră stăpânire cu voioșie pe cimitirul de vagoane arse răsturnate doar la 10 15 metri de terasamentul căii ferate. Larma era mare, un băiat mai mare (la vreo 12-13 ani) se ținea mai grozav, încălecând chiar țeava unui tun dezafectat... Neantrenându-ne cu copiii
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
se crea un ideal, o legendă, care, ca toate legendele, era mai puternică decât istoria și, în fond, mai adevărată, căci era oglinda sufletelor, nu a faptelor. Într-acest chip, bieții oameni răbdau toate nevoile, nu cu filozofie, ci cu voioșie. Inventau știri bune, nu se știa de unde porneau, dar, din gură în gură, creșteau, nici o discuție, nici o dezmințire nu le oprea; manifestații imaginare la Iași, la care mii de persoane luau parte, pe care poliția nu le mai putea stăvili
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
spunem pe numele mic, prefer să nu-i spun nici Gabi, nici Kiki, ci Minunea Lumii ! Fiindcă este, într-adevăr, o minune a lumii! E un spirit surprinzător de juvenil: octogenara pare cu 25 de ani mai tânără. Vivacitate sănătoasă, voioșie inteligentă, curiozitate filozofică și - sub toate aspectele - frumusețe. Trăirea în spiritualitate și sensibilitatea la transcendent, care îi sunt proprii, le moștenește de la tatăl ei. Cum Tecuciul este înrudit cultural cu Bârladul, ba chiar au constituit, în răstimpuri, un continuum, fie
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
ar zice, cu gheață la gură, într-un ger ca afară. Ca să ajungem la serviciu, la fosta cazarmă Țiglina aflată în afara orașului, mergeam pe jos prin nămeți până la brâu, mai multe ceasuri, dar fiind tineri și sănătoși, am trecut cu voioșie peste toate aceste greutăți. Aici și în aceste condiții s-a adâncit prietenia mea cu Nelu. În curtea fostei cazărmi Țiglina, între clădirile masive ale fostelor dormitoare militare, era un mare parc, dominat de o statuie a lui Tudor Vladimirescu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și ne învinuiesc (Regula, c. X). În aproapele nostru să-L vedem pe Isus, să-l tratăm ca pe chipul și asemănarea lui Dumnezeu, așa cum l-am trata pe Isus, cum am trata o hostie consacrată. X - Să purtăm cu voioșie Crucea lui Isus. Să ne jertfim cu Isus pentru mai marea slavă a bunului Dumnezeu și pentru mântuirea aproapelui nostru, căci spune Isus: „Qui vult venire post me, abneget semetipsum, tollat crucem suam et sequatur me” - Cine vrea să vină
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mărturisindu-i că nu accep tam sub nici un motiv discutabilul său trecut politic. — Dar de ce? mă interpelă Dinu, zâmbitor și amuzat. Bineînțeles că n-am știut să-i explic de ce... Însemnări ale lui Pierre Limbile mele: limba rusă - limbă a voioșiei, a tinereții, a succesului pozitiv; le français - langue d’amour et des émotions romantiques; limba română - devine treptat o limbă a nostalgiei, a părerii de rău față de trecut, prezent și viitor, o limbă de crudă și dureroasă resemnare. Limba doinelor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prima căsătorie: Răzvan - cel cu ochii frumoși și negri - și Oana - bălăioara, care, împreună cu cea de-a doua doamnă Noica - Mariana, foarte drăguță și amabilă -, creau o atmosferă de ade vărată familie, umplând întreaga casă cu un freamăt și o voioșie ce nu întârziau să te cucerească... Unde mai pui că însăși clădirea avea o alură rustică-medievală, evocând reședințele moșierilor de pe vremuri, mai cu seamă datorită unui turn falnic ce se înălța deasupra tuturor caselor dimprejur, iscat fără doar și poate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ei, plini de bună voie, cu toate că bucuriile noastre sunt de fapt puține. Una singură și care le întrece pe toate: prezența lui Licurici (Gigi Nicolescu). Toată noaptea am visat și visele acestea mi-au lăsat în suflet un simțământ de voioșie și de bucurie ștrengărească în fața vieții care mă face și acum, la sculare, să privesc cu drag cenușiul cerului, precum și eventualitatea unei plecări mai grabnice din Satulung, ceea ce se reduce de fapt la părerea de rău de a-l părăsi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Exercițiile de poezie ne făceau să devenim ahtiați de viață. Bancuri brutale ca demontare imaginară a regimului. Autoîncurajare - fiindcă cei de care râdeam ne puteau curma viața în orice zi. Poveștile hilare pe care le construiam împreună erau de o voioșie dobândită onest, prin bună dispoziție, dar încă mai mult furată. Ploșnițele care ne făceau să râdem chiar existau în apartamentul în care ne întâlneam,căci tot ce vorbeam între noi, Securitatea auzea și ea și înregistra pe bandă de magnetofon
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
înregistra pe bandă de magnetofon 1. Iar la un moment dat - când tu de mult uitaseși de contribuția ta și a celorlalți la discuția de-atunci -, la al nu mai știu câtelea interogatoriu, anchetatorii își luau îndărăt acel răstimp de voioșie furată de sub nasul lor. Prezentându-ne nota de plată cuvânt cu cuvânt, ba pe deasupra totul tradus în românește (de regulă, prost). Iar acum, nici vorbă nu mai era de umor: rând pe rând, fiecare dintre noi era confruntat de anchetatori
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
gros și sfoară cerată o geantă de umăr în atelierul lui Pavel H. Omul în sine este un fenomen: fost inginer de mine reconvertit în cizmăria ortopedică, neoprotestant (penticostal? evanghelic? baptist? sau din toate câte puțin), gata să ajute cu voioșie netrucată pe oricine. Duce o existență apropiată de cea a Părinților din Pateric. Are o cameră de lucru minusculă, unde bocăne cât este ziua de lungă, croind pantofi pe măsura picioarelor cu defecte, dar și pingelind cu plăcere pantofii mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Este mult mai ieftin să le expediez cu Poșta Franceză. Depășesc un șir lung de mașini, oameni care se întorc, marcați de disciplina pe care ți-o dă plictisul și rutina, de la boulot. Eu, pe bicicletă, pedalând cu spor și voioșie. Cald, figuri descompuse. Brusc, îmi dau seama cât sunt de liber, dar și cât sunt de marginal. Plus o întrebare banală, dar inevitabilă: orice formă de libertate liber asumată se plătește cu excluderea din corpul social? Unul din punctele nevralgice
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
al comuniștilor din România.“ (Luceafărul, 15 iulie 1972) BALTAZAR Camil Camil Baltazar, alegător și tată (nota V. I.) „Ca primăvara asta timpurie Ți-e inima, ca soarele-n livezi. Întâia oară tu acum votezi, Feciorul meu, și-o faci cu voioșie. Pe cei aleși, cu firea lor cinstită, Tu știi că-s dârji și sunt neprihăniți. Nu-s deputați de oligarhi năimiți Deprinși cu sinecură și cu mită.“ („Alegătorul“, Gazeta literară, nr. 9, 27 februarie 1958) „De-atunci în promontoriul tău
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]