1,117 matches
-
buze și în gură aveam gust de sânge și o frică groaznică mi se târa din tălpi în sus prin picioare. Am simțit spaima asta cum urcă până când m-a prins acolo unde o simțeam cel mai tare. Apoi am vomitat, peste tot. Peste mine, Bruce și peste ceilalți doi. Au început să țipe și-au sărit repede în picioare. Iar eu am rămas acolo să zac, și soarele era fierbinte, și eram plin de praf din cap până-n picioare. Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
făcut una ca asta? Mama dumneavoastră? MINISTRUL: Bineînțeles. Mă mir că n-ai aflat. Au scris toate ziarele după ce am devenit ministru. Campania de presă pe chestia asta a durat un an și jumătate cu dezvăluirile cele mai abominabile. Uneori vomitam ore întregi după ce citeam dezvăluirile. Dar știi?! Ore întregi! Astea da, articole! Aveau o componentă viscerală, ce mai! Au scris despre mama că ar fi violat un văcar. JENI: Și e adevărat? MINISTRUL: Poate. La urma urmei, de ce nu? Înclin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-i mai dau. Ce-i aici? Cafenea? MINISTRUL: Dă-i totuși puțină. Poate că e ultima ei dorință. Poate că suferă. PATROANA: Sufăr... Ah... Cît sufăr... MINISTRUL: Pare o suferință autentică. JENI: E grav de tot. Mă tem să nu vomite. MINISTRUL: În cabinetul meu? Nu. Dacă-i așa, mai bine să moară. PATROANA: Mor... MINISTRUL: Slavă Domnului! JENI: Și dacă se preface? PATROANA: Salvați-mă! JENI: O salvez? MINISTRUL: Nu știu cum e mai bine. JENI: Știți ceva. Dacă am chema salvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ne adresăm la ei. MINISTRUL: Ce lipsă de responsabilitate! PATROANA: Ajutor... Salvarea... JENI: Rahat. De unde să-ți dau salvare? MINISTRUL: Cred că i-a trecut rigiditatea. Uite cum saltă. Parcă e o broască. JENI: Rîioasă. MINISTRUL: Mă tem că tot vomită pînă la urmă. JENI: Nu știu ce ne facem. MINISTRUL: Sună la ministerul sănătății. Să trimită o salvare. JENI: Dacă 1-aș chema chiar pe ministru? E coleg cu dumneavoastră în guvern. O fi și medic. MINlSTRUL: Imposibil. Trebuie să fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să-i treacă prin cap că o spadă e un obiect tăios! Îl interesa "morala": Na! (Apasă și mai mult mînerul spadei, Charles se clatină cu fotoliu cu tot). TOREADORUL: Isprăvește! (Se crispează de greață.) EMMA (calmă): Dacă vrei să vomiți, pe culoar, a doua pe dreapta. Dar vino repede, că avem treabă. (Toreadorul iese.) Nu încerca să fugi, că ocna te mănîncă! (Emma se duce, trage cortina scenei cu păpuși, se urcă pe scenă și, trăgînd de sfori, aduce marionetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
la salata de fructe, i-a mărturisit Doyle - pe care mama îl descrie ca „semănând cu Errol Flynn, și nu numai la înfățișare“ - ce anume băgase, de fapt, în gură. După care, și-a petrecut toată noaptea încovoiată deasupra closetului, vomitând. — Mi-am vărsat și kișkes de la chestia aia! Farsorul dracului! De-aia-ți zic până azi, Alex, să nu te ții de farse - ar putea avea urmări tragice! Mi-a fost atât de rău, Alex - îi făcea o plăcere nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
te-ai fi trezit luând cina pe terasa mea de pe Fire Island - voi doi, eu și Sheldon. Și dacă n-ai uitat ce ți-au tras kișkes de pe urma acelui homar goiș, închipuie-ți ce lupte ai fi dat ca să nu vomiți sosul béarnaise pregătit de Sheldon. Așa că gata. Teribil număr de pantomimă a trebuit să mai execut în seara aia pentru ca să-mi pot da jos geaca de zylon de pe mine și să mi-o pun în poală ca să-mi acopăr vintrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asta am despuiat-o personal pe Lina de desuuri și am încălecat-o până să iasă Maimuța din baie. Dacă tot e s-o fac, mi-am zis, apăi, hai s-o fac! Până la capăt! Ca lumea! Și fără să vomit! Doar nu mai ești un puțoi de licean! Doar nu mai ești țâncul din New Jersey! Când a ieșit din baie și a văzut că hora se-ncinsese deja, Maimuța n-a dat pe-afară de bucurie. S-a așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu ține figura atunci când știu sigur că am patru sute la sută dreptate. De ce nu m-oi fi însurat cu ea? Ea bine, mă deranja, de pildă, argoul ei dăștept, de fostă studentă căministă. Nu-l suportam. „A borî“ în loc de a vomita, „cu capsa pusă“ în loc de furios, „mortal“ în loc de nostim, „ușchit“ în loc de trăsnit, „țâști-bâști“ în loc de micuț. Ah, și divin. (Chestie căreia Mary Jane Reed îi zice „mișto“ - mereu le învăț pe fetele astea să vorbească corect, eu, cu vocabularul meu de New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
te sufoci. — Ba da, o să mă înăbuș... — Sarah, cea mai bună soluție ca să nu te sufoci e să respiri. Respiră, asta-i tot. Mai mult sau mai puțin. Doamne sfinte, și-a dat toată silința, dar i-a venit să vomite. — Ți-am spus eu, a gemut ea. Asta fiindcă n-ai respirat. — Da’ nu pot cu chestia asta-n gură. — Pe nas. Închipuie-ți că înoți. Dar nu înot! — ÎNCHIPUIE-ȚI! i-am sugerat eu dar, deși a mai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
supt vreme de patruzeci și cinci de ani, până le-a venit acru-n gură, și tot nu li s-a aplecat... Asta chiar e bună, Milică-tată, are mai multe înțelesuri. Ar fi trebuit să li se facă greață, să vomite, să se pocăiască, s-o apuce pe calea bisericii... Îmbuibații, deh, Milică-tată, ăștia nu se satură cu una, cu două... La șase luni, da, de la Revoluție, Piața Universității, a devenit o Piață Tien An Men, botezată cu sângele eroilor martirizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
buimaci, sunt organizați repede sub comanda unui veteran sau ofițer cu nervii mai tari. Sapă, sparg, încearcă asemeni multora să salveze ce se mai poate salva. Duhoarea de carne arsă plutește peste tot și face pe unii dintre ei să vomite violent. Lângă o uriașă grămadă de moloz din care țâșnesc lungi limbi de flăcări, o femeie se leagănă cu mâinile împreunate pe pântec și repetă hipnotic în timp ce lacrimi mari sapă dâre adânci pe obrazul smochinit plin de murdărie. Aici a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apuca de haină privindu-mă speriată. Eu îi șopteam să se liniștească, să aibă răbdare, dar cuvintele mele nu ajungeau până la ea. Urla mereu și se oprea doar cât să-și tragă răsuflarea. Simțeam că mă înăbuș și că o să vomit. Prin crăpăturile din peretele grajdului vedeam oameni fugind speriați în toate părțile. Salcia de dincolo de drum fremăta în bătaia vântului și arătarea asta îmbucătățită plutind deasupra Soniei îmi zbârlea părul. - Încă puțin, încă puțin... bâiguiam în neștire mângâindu-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și mai abitir. Sperase să-i treacă greața, dar aceasta se accentua cu fiecare clipă. Când mai aveau foarte puțin până la secția de pe West 54th Street, Desert Rose murmură că se simțea rău. — Puteți opri, vă rog, cred că o să vomit. Mi-a fost foarte rău de când m-am Întors din L.A. — Nu se poate, doamnă. Ne grăbim, mai avem și alți infractori de prins pe ziua de azi. Robinson acceleră și luă o curbă bruscă. Desert Rose simțea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
curbă bruscă. Desert Rose simțea că nu se mai putea abține, era o chestiune de secunde. — Vă rog... — Aproape am ajuns, zise detectivul Fitzgerald. Mașină viră din nou, Robinson puse o frână bruscă și iranianca nu mai avu ce face, vomită pe picioarele ei, pe jos și pe banchetă. — Iisuse! țipă Robinson fără nici o urmă de compasiune. Ești bine, Vaughn? Fitzgerald se uită Îngrozit și observă o picătură de vomă pe uniforma lui. — Ce dezgustător! strigă. Luă un șervețel și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
voință, se retrase către marginea drumului. Nopțile pierdute, loviturile acelea diabolice, le simțea acum din plin! Avea amețeli, În timp ce sângele izbea cu o așa forță pereții arterelor Încât, se aștepta ca În fiecare secundă, să moară!! În cele din urmă vomită și, oarecum puțin restabilit, ajunse la ușa prietenei sale. Dormitorul fetei se afla În partea laterală a camerei de zi, unde cu siguranță, Carla dormea. Fără a face cel mai mic zgomot, Tony Pavone, pe jumătate dezbrăcat, se prăvăli pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plăcut, Însă apoi, cînd nu voia să se oprească nici măcar după ce am Început să mă sufoc, ba din contra, continua să mă Îndoape cu forța, visul s-a preschimbat În coșmar. M-am trezit tușind și Înspăimîntat. Am Încercat să vomit, Însă n-am fost În stare. A doua zi dimineață m-am simțit și mai rău. Eram amețit și aveam o tuse dureroasă și un vîjÎit În urechi, ca o apă care curge năvalnic. M-am dus și am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
personalități numai după decesele acestora, rosti cu emfază cele ce urmează: „Regret că Încă nu există, cel puțin În Capitală, două bulevarde cu numele Virgil Ierunca și Monica Lovinescu.” Auzind aceasta, Îmi veni așa de mare greață că era să vomit În sală. Ca să nu se fi petrecut asemenea scenă, ieșii repede afară. Nu trecuse decât puțină vreme de când fusese lansat „Apelul către lichele” și iată că autorul lui se afirma ca lichea sadea. Pentru că nu știu adresa domiciliară a Domniei
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
slab. Și acum era pe calea cea bună. 18 — Doamne Dumnezeule! exclamă sergentul Yates. Dar ieri la prânz am mâncat plăcintă cu carne de porc! E prea îngrozitor! Inspectorul Flint își clăti gura cu cafea neagră și scuipă în chiuvetă. Vomitase deja de două ori și simțea că-i mai venea să vomite o dată. — Știam că trebuie să fie ceva de genul ăsta, zise el, cutremurându-se. Pur și simplu știam. Un om care e în stare să clocească o șmecherie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sergentul Yates. Dar ieri la prânz am mâncat plăcintă cu carne de porc! E prea îngrozitor! Inspectorul Flint își clăti gura cu cafea neagră și scuipă în chiuvetă. Vomitase deja de două ori și simțea că-i mai venea să vomite o dată. — Știam că trebuie să fie ceva de genul ăsta, zise el, cutremurându-se. Pur și simplu știam. Un om care e în stare să clocească o șmecherie ca aceea cu păpușa trebuia să ascundă în el o ticăloșie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Cocker, fiindcă venea de la Woodstock (și-o să vină și la Stufstock - dacă îi arată cineva lui Mircea Toma articolul ăsta!), dar n-au călcat la George Michael, fiindcă e gay. Depeche Mode e o prostie, Marilyn Manson îi face să vomite, Alice Cooper e un bătrânel ce-ar trebui văzut, dac-o fi timp... Vă dați seama, Rolling Stones la București este, pentru acești oameni, finis coronat opus! Închei aici caracterizarea sumară a celor care s-au trezit cu fecioara libertății
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
cuvinte de parcă ar fi avut în față un copil, clătinând interogativ-afirmativ din capul ei cărunt. - Buunăă, am spus eu în batjocură, fără să afirm sau să neg. Am pronunțat acest cuvânt cu o grimasă de dezgust, de parcă eram gata să vomit, în timp ce privirile noastre se întâlneau: a mea, tăioasă și plină de ură, a ei, caldă, plină de iubire și radiind numai suflet. Acest moment a durat mult, timp în care am urmărit cum ochii ei buni se sting, plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Fața lui albă se acoperi de broboane de sudoare, începu să tragă zgomotos aer pe nas, apoi se ridică și se apropie cu gura larg deschisă de fereastră, după care, sprijinit de pervaz și cu spinarea în spasme, începu să vomite. Îmi venea și mie să vomit, motiv pentru care tot înghițeam, dar după fiecare înghițitură îmi simțeam gura din nou plină de salivă. Kitty stătea, acoperindu-și rușinată fața cu mâinile, în timp ce ochiul ei negru mă privea vesel printre degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
broboane de sudoare, începu să tragă zgomotos aer pe nas, apoi se ridică și se apropie cu gura larg deschisă de fereastră, după care, sprijinit de pervaz și cu spinarea în spasme, începu să vomite. Îmi venea și mie să vomit, motiv pentru care tot înghițeam, dar după fiecare înghițitură îmi simțeam gura din nou plină de salivă. Kitty stătea, acoperindu-și rușinată fața cu mâinile, în timp ce ochiul ei negru mă privea vesel printre degete. Nelly îl privea pe Iag cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
superioritate spirituală e prea mare pentru a admite că e invidios și prea slabă pentru a rămâne indiferent. E straniu că lucrurile cele mai detestabile au o anume forță de atracție. Un om ia masa, iar în spatele lui un câine vomită. Omul poate să mănânce în continuare și să nu ia seama la această scârboșenie. Dar el poate să se oprească din mâncat și să plece fără să se uite în urmă. Ar putea. Dar o forță rea, ca o ispită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]