1,110 matches
-
În hol a auzit ușa de la intrare deschizându-se, familia se Întorsese acasă. S-a Îndreptat În grabă spre baie, a Încuiat ușa, a dat drumul la duș, Însă, În loc să intre În cabină, s-a prăbușit În genunchi și a vomitat. — Bună!!! Unde sunteți? s-a auzit vocea lui Banu din camera de la stradă. E cineva acasă? Zeliha s-a ridicat În picioare și a Încercat să-și netezească hainele. Totul se Întâmplase atât de repede, poate că reușea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Vasilievici, cutia cu banii, te rog. Vadim Vasilievici dădea din cap în timp ce se retrăgea în camera din fund. § Afară, cu aerul rece lovindu-i fața, Salitov începea să se simtă curățat, dar nu pentru mult timp, fiindcă văzu un om vomitând o pastă portocalie într-o gură de canal. Altul se certa cu vântul, iar la colțul dinspre nord est al Pieței Haymarket, care dădea înspre Aleea Spasskoi, o femeie tremurândă își oferea năframa la vânzare. Salitov se gândea că femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și mai abitir. Sperase să-i treacă greața, dar aceasta se accentua cu fiecare clipă. Când mai aveau foarte puțin până la secția de pe West 54th Street, Desert Rose murmură că se simțea rău. — Puteți opri, vă rog, cred că o să vomit. Mi-a fost foarte rău de când m-am Întors din L.A. — Nu se poate, doamnă. Ne grăbim, mai avem și alți infractori de prins pe ziua de azi. Robinson acceleră și luă o curbă bruscă. Desert Rose simțea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
curbă bruscă. Desert Rose simțea că nu se mai putea abține, era o chestiune de secunde. — Vă rog... — Aproape am ajuns, zise detectivul Fitzgerald. Mașină viră din nou, Robinson puse o frână bruscă și iranianca nu mai avu ce face, vomită pe picioarele ei, pe jos și pe banchetă. — Iisuse! țipă Robinson fără nici o urmă de compasiune. Ești bine, Vaughn? Fitzgerald se uită Îngrozit și observă o picătură de vomă pe uniforma lui. — Ce dezgustător! strigă. Luă un șervețel și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cumpărat doar jumătate din încărcătura pe care a dus-o la Centru. Din păcate, când, peste doi kilometri, a intrat în Centura Industrială, i-a venit din nou în minte supărarea comercială pe care o suferise. Amenințătoarea viziune a coșurilor vomitând vălătuci de fum îl făcu să se întrebe care o fi blestemata de fabrică unde se produc blestematele de minciuni de plastic, josnice imitații ale vaselor de argilă, E cu neputință, murmura, nici sunetul nici greutatea nu seamănă, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mine, într-un amestec confuz, gânduri și stări contradictorii; curiozitate, „ce dracu de vânători mai sunt și astea? să vânezi cerbi în mlaștină?”, ambiție, „acum, dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de râs”, teamă, „dacă o să vomit?” Odată, cu Emilia, împrumutasem o mașină și, amândoi beți, am gonit, cu farurile aprinse, pe șosea până ce am călcat un iepure care alergase orbit, înnebunit, ca să scape. După ce l-am călcat și am oprit, ne-am dat jos, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poruncit cu glasul răgușit: Cine vrea să amân teza să se scoale în picioare!» Toți au rămas așezați. Ba, chiar s-au cocoșat și mai tare în bănci cu urechile și cefele albite de frică. Iar eu am simțit că vomit în mijlocul clasei, încremenită în picioare. De atunci nu mai țin să vorbesc decât pentru mine”. Eu n-aș fi făcut niciodată greșeala ei. Nu mă însuflețea dorința de a mă expune de dragul altora. În schimb, mă înflăcăra bucuria de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu privirea trufașă, cu uitătură sarcastică. Și, cu obișnuita-mi manevră, eu o Îndrum către pierzanie. Ah, ironie a limbajului - acest dar pe care natura ni l-a făcut ca să tăcem secretele sufletului nostru! Iluminata cade victimă Întunericului. O aud vomitând blesteme teribile, impenintenta, În timp ce Luciano Îi răsucește cuțitul de trei ori În inimă. Déjà vu, déjà vu... E rândul lui Nilus, care o clipă a crezut că o va avea și pe țarină, și harta. Călugăr murdar și desfrânat, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
medium de pe scaun. Geo Fox Încercă să se susțină agățându-se de propria-i secreție, care, târâtă În căderea aceea, se dizolvă, curgând spre pământ. Geo se trânti cu fața-n jos În băltoaca vâscoasă pe care continua s-o vomite, apoi Înțepeni fără viață. „Oprește-te, nebunule“, striga Madame Olcott, apucându-l pe Agliè. Și apoi către ceilalți doi frați: „Mai rezistați, micuților, aceștia trebuie să mai vorbească. Khunrath, Khunrath, spune-i că sunteți adevărați!“ Leo Fox, ca să supraviețuiască, Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
risipi și începu să se simtă rău. Tocmai erau angajați într-o depășire când ea țipă, făcându-l să se vireze periculos și să intre aproape în cealaltă mașină. — Pentru numele lui Dumnezeu! Ce s-a întâmplat? — Cred că o să vomit. Nu mai aveau timp să tragă pe dreapta sau să deschidă fereastra. Jack dădu dovadă de prezența de spirit care îl făcuse să ajungă în fruntea echipei de la Express. Înșfăcă poșeta lui Fran, răsturnă tot ce era în ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
văzut, întrebă, ocolindu-i privirea, temându-se de ce ar fi putut descoperi acolo, din întâmplare poșeta? Spre surprinderea ei, Jack izbucni în râs și dispăru pentru o clipă. — Era în uscător, zise el, întinzându-i-o. — Ce naiba căuta acolo? — Ai vomitat în mașină și ăsta a fost singurul lucru pe care am putut să ți-l dau. Nu-ți face griji, am spălat-o. De data asta Fran nu-și putu stăpâni un început de zâmbet. — Ce inspirat. — Leonard Woolf a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-și nasul, am uitat să întreb. Cum a fost drumul spre casă aseară? Fran îi evită privirea, sperând cu disperare că Stevie n-avea habar despre ce se întâmplase și că nici n-avea să afle vreodată. — De fapt am vomitat în mașina lui. — Bietul Jack. Sper că nu pe prețioasele banchete de piele. — Nu-ți face griji pentru prețioasa mașină a bietului Jack. Mi-a golit poșeta și mi-a întins-o pe post de pungă în care să vărs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
între el și ăla. „Bine, să fii sănătos. Ce treabă am eu?“ L-am trimis pe ăsta: „Du-te, bă, adu ceva de băut!“. Numai tării beam. Nu beam bere, că de la bere mă duc la veceu și de la vin vomit. Tăria era bună. Și-am zis: „Du-te și ia ceva de băut!“. Ăla a venit cu trei jumătăți de votcă. Ne-am apucat să bem... Deci, eu stăteam mai așa, ăia stăteau mai încolo. Și Toma îl bătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu câteva probleme. „Visul e un lucru frumos făcut la om. Dacă ți se ia? Rămân ca la televizor, știri proaste“ - Lipoveanu 2 nes, 20 Carpați fără a câștigat pentru povestea lui. După ce i-am ascultat-o, în noiembrie, am vomitat, la ieșirea din pușcărie, în parcare. În iunie a spus că vrea să-și schimbe numele și să pună acest moto textului: Aștept să-mbătrânesc, Aștept să treacă timpul tinereții și Să vină mai repede anii bătrâneții.“ Cu goblenul pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Marcus, cînd i-am prins din urmă și a auzit ultima parte din afirmația nevesti-sii. Fran rîse. — Serios vorbind, adăugase ea, ești norocoasă la culme. Eu arătam dezgustător cînd eram Însărcinată cu fetele. Aveam părul gras, eram plină de acnee, vomitam mai tot timpul și mă simțeam ca dracu’. După cum arăți, probabil că o să ai un băiat. Nu se zice În general că femeile care urmează să nască băieți arată fantastic, În vreme ce fetele te storc de energie? Mi-am mîngîiat pîntecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bine la anestezic și, de Îndată ce l-au scos pe Tom, mi-am folosit puțina energie ce-mi mai rămăsese ca să mă lupt cu senzația tot mai puternică de greață. CÎnd mi-au dat bebelușul, mi-a fost groază să nu vomit pe el. Așa că l-a luat Dan, iar eu am Închis ochii după ce, În sfîrșit, mi-au dat valium și am putut să mă opresc din tremurat, căzînd Într-un somn adînc. CÎnd mi-am revenit, eram În salon, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe care-l schimb, Îmbrăcîndu-l la loc rapid. Acum e treaz de-a binelea și sporovăiește. Îl așez În balansoarul de pe podea, ca să-i schimb așternuturile. Se aude un zgomot caracteristic, iar eu mă Întorc și-l văd pe Tom vomitînd din nou. Un jet gros de vomă Îi acoperă pijamalele noi și curate și se Întinde pe balansoar și covor. — Rahat. Se pune din nou pe urlat, eu Îl ridic, Îl duc iarăși În baie și o iau de la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vomă Îi acoperă pijamalele noi și curate și se Întinde pe balansoar și covor. — Rahat. Se pune din nou pe urlat, eu Îl ridic, Îl duc iarăși În baie și o iau de la capăt. PÎnă la ora două dimineața, a vomitat deja de trei ori, iar acum Îl legăn ca să adoarmă. SÎnt extenuată. Nu mă pot hotărî dacă să chem doctorul sau nu. Tom nu are febră și nici un alt simptom În afară de faptul că vomită, așa că nu Îmi vine să deranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
PÎnă la ora două dimineața, a vomitat deja de trei ori, iar acum Îl legăn ca să adoarmă. SÎnt extenuată. Nu mă pot hotărî dacă să chem doctorul sau nu. Tom nu are febră și nici un alt simptom În afară de faptul că vomită, așa că nu Îmi vine să deranjez medicul În miez de noapte, pentru ceva ce probabil că nu e grav. Astfel, eu și Tom ne legănăm Împreună În balasoar, el adormind, În cele din urmă, În brațele mele. SÎntem amîndoi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Tom ne legănăm Împreună În balasoar, el adormind, În cele din urmă, În brațele mele. SÎntem amîndoi prea obosiți ca să ne mișcăm. Îl duc la mine În dormitor și-l Întind În pat, lîngă mine. Mi-e groază că va vomita din nou În somn, așa că deschid televizorul la un volum scăzut și stau trează pînă În zori, cînd mă biruie somnul. Adorm, sprijinită de perne, dar mai apuc să mă gîndesc că e foarte dificil, chiar al dracului de dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o ști că e Însurat). Apoi, dă să se ridice, iar eu știu că se va Îndrepta spre mine, dar nu sînt În stare să-i fac față. Nu acum. Nu aici. Nu În condițiile În care e posibil să vomit În orice clipă. Revin rapid lîngă Marcus și Fran. — Trebuie să plec, le spun, abia oprindu-mă ca să rostesc cuvintele. Ne Întîlnim afară. — Ellie? E totul În regulă? Fran se ridică În timp ce eu ies din restaurant, dar nu spun nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îți repet, nu cunoști rugul, Galilei. Și trebuie să accepți că totul a fost așa cum îți amintești. ― Știu. Dar atunci a existat o clipă în care nu mă mai gândeam la ce eram întrebat, ci mă temeam doar să nu vomit. ― De frică? ― Și de dezgust. Am abjurat și pentru asta. Ca să ies afară, să respir aer curat. Simțeam că nu mai suport. Niciodată n-am iubit mai mult lumina amiezii, la care doream să ajung cât mai repede. ― De aceea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a ațâța cei câțiva tăciuni și a aruncat un strop de tămâie. Când a deschis ușa masivă de stejar, ne-am trezit învăluiți într-un nor înmiresmat de rășini și flori. Cu toate astea, am simțit că-mi vine să vomit. Tejo s-a uitat la mine pe furiș, cu ironie, și mi-a întins un obiect pe care nu-l mai văzusem până atunci. Un mic inel de fier, tăiat, având două paftale din os pe extremitățile retezate. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de toată lumea Iuda! O lovitură de spadă primită-n cap m-a făcut să leșin. M-am trezit într-o celulă, întins pe niște paie putrede. Capul îmi ardea în flăcări și îmi clănțăneau dinții de febră. Îmi venea să vomit, și abia dacă mai respiram. Pe un ochi de geam, aflat sus de tot și prevăzut cu o gratie ruginită, se vedea lumina lunii. Mulțumesc și acum Celui de Sus și strămoșilor mei că mi-au dat o constituție fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să se refugieze într-un port prielnic, legănați de tangajul necontenit și însoțiți de țâșnirea delfinilor care nu ne slăbeau. De mai multe ori am mulțumit Celui Atotputernic pentru sângele meu sirian, negustor sadea, căci, în afara unor grețuri, n-am vomitat deloc. În felul ăsta am mers până la Leuca, de unde am luat-o spre largul mării, și iată-ne ajunși în dreptul insulei Corfu. Parcurs temerar în care n-am fost scutiți de o furtună pe cinste, zicându-mi că până aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]