4,908 matches
-
eram singurii din vale care alergam, comandam și-i dam arvună tinichigiului sticla plină cu țuică de prună, pentru câte un Iisus mai altcum decât cel al vecinului.” Vezi, să fie Unu' cu părul galben ca spicul, să-I picuri vopsea din ai' de nu se ia când va ploua! Și spinii din coroană să fie din rug, nu din agâț ori măr pădureț, de care cresc pe marginea drumului! Să nu fie nici prea mare nici prea mic la chip
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
floricele, și-au instalat atelierul direct în grădina de flori, pentru inspirație. Departe de toată forfota, la marginea pădurii, un iepuraș alb cu pete cafenii, privește trist agitația. El nu este primit în nici unul dintre grupuri. A încercat să potrivească vopsele, dar culorile obținute de el erau atât de murdare și de urâte, încât a fost nevoit să le arunce pe toate. A încercat să tragă linii, dar semnele făcute de el, erau atât de tremurate că nu puteau împodobi nici un
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
o privi nedumerit. - Ce s-a întâmplat? - Trebuie să te întorci cu mine! Trebuie! Îi povesti pe nerăsuflate cum, de dimineață, au descoperit cu toții că ouăle încondeiate dispăruseră cu coșuri cu tot. Ba chiar și Trenulețul-Morcoviu dispăruse din Gara Morcovete. - Vopsele au dispărut? Întrebarea pusă de iepurașul detectiv sună atât de profesionist încât Mica-Iepurica încercă să își aducă aminte toate amănuntele dispariției, care i-ar fi putut fi de folos lui Relu în investigația lui. Înțelegând că era un furt cumplit
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
poate fi de folos de-a lungul cercetărilor. Se ținu după el de-a lungul șinelor, până ce ajunseră în apropierea tunelului care făcea legătura dintre ținutul iepurașilor și ținutul oamenilor. Relu aprinse lanterna și pătrunse în întuneric, cercetând urmele de vopsea care se vedeau din loc în loc. - Unele dintre ouă nu au fost suficient de uscate, iar hoții au fost foarte grăbiți. Iată, zise aplecând conul de lumină pe una dintre șine, aici e chiar o urmă de... iepure. - Vaaaiii, țipă
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
era încuiată. Nimeni nu se afla în apropiere. A bătut cu putere. − Georgia! Georgia! Sunt eu, Alex, mă auzi? − Nu te aude, nu are cum, auzi o voce cunoscută în spatele său. Judecătorul s-a prăbușit pe genunchi, scrijelind cu unghiile vopseaua albă a ușii. Parcă n-ar fi îndrăznit să întoarcă privirea. − Spune-mi, în ce stare e? − E sedată, dar va fi bine. A strigat în continuu numele tău, trebuia s-o opresc cumva. − E grav? A avut noroc, mare
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
de primire a străinilor, de prim ajutor, biroul de schimb și bursă, depozit și antrepozit, grădina de cultivat zarzavat, legume și flori, alte utilități care să acopere o gamă oricum restrânsă actiivităților omenești. Sus pe frontispiciu, „Indians Welcome” scris cu vopsea neagă și mare, care pune în plan secundar firma principală „United States Penitentiary” și-n continuare cu litere mai mici, tot șablon, câteva date privind suprafața insulei -12 acri de pământ, de fapt o stâncă în structura ei subterană de
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
era încă zi plină, era amiază, cu arșiță trasă în aparate sofisticate de climatizare, caniculă purtată direct dintre ciulinii bărăganelor de odinioară. Dincoace, în vagonul de lemn vechi, lumina Lunii pline mânjea noaptea ca pe o ciozvârtă de carne crudă, vopsea în roșu de lupanar fețele celor două făpturi - una ca și bătrână și cu aur cât să astupe cu el o fântână; cealaltă încă în putere, dar... fără dorințe strict personale, fără bagaje și care se credea detașată de lumea
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
lui Turner, este realizată în 1835. A fost un copil talentat, un artist precoce, mai târziu devenind artistul despre care se spunea că avea aerul de birjar bețiv și neglijent. A pictat mult timp în acuarelă și a continuat cu vopsele de ulei, rămânând fidel naturii, cu subiecte din care puteai vedea neputința omului în fața dezlănțuirii naturii. Am privit, am închis ochii și mi-am zis: Iată cât de necesar ne este în viață sentimentul umilinței. Ce am putea face cu
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
tuneluri subacvatice, vase de croazieră luxoase, avioane invizibile, transatlantice; structuri de sticlă si metal care ating cerul; poduri care sfidează gravitația; nave spațiale și sateliți; materiale, aparatură medicală și medicamente desprinse parcă din literatura științifico-fantastică; plante și animale modificate genetic; vopsele, cosmetice și parfumuri, sau banale soluții de curățat, toate sunt rezultatul inteligenței creatoare a inginerilor. La începutul mileniului trei, inginerii oferă mapamondului minuni greu de imaginat. Rolul lor este de a face posibile cele mai îndraznețe vise ale omenirii. “O
ZIUA INGINERULUI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364655_a_365984]
-
doar ei, munții. Ei și Dumnezeu. În spatele acelor formațiuni care mă impresionau până-n străfundul sufletului, se întindea, ca un zid protector, un lanț de munți înalți și împăduriți, în care toamna, cel mai mare pictor lăsat de Dumnezeu, deținătorul de vopsele miraculoase, zugrăvise în culori nelumești frunzele copacilor. Sub această impresie eram, când autocarul a oprit și am fost anunțați că trebuie să coborâm, fiindcă am ajuns la Vulcanii noroioși. Nici nu am coborât bine, că ne-a și luat în
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
rece și mici proaspeți, ce împrăștiau un miros apetisant, de-ți dădeau junghiuri prin stomac. Cum aveam și timp destul de așteptat, am așezat bagajele lângă gardul de un albastru spălăcit al unei grădini de vară, confecționat din șipci încrucișate, cu vopseaua coșcovită și am făcut o comandă mobilizatoare, de mici și bere rece. Eram mai destinși, dar nerăbdători să părăsim malul cât mai repede, așa că am servit prânzul cu gândul la cele ce vor urma și la proviziile făcute pentru zilele
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
nani, nani, ia banii. Sunt 25.000, eu o tulii. De când mă leagănă noaptea? În poalele tale, iubito, asta mi-e soarta. Un cap cărunt, un chip gălbui, un înger ești, am un cucui, sunt cel ce spală umbrele de vopsea, sorbim aceeași acadea. Țin amintirea într-o cutie, cheia-i pierdută, nu am simbrie, dacă te uit, Ierusalime, să mi se usce dreapta, sunt nimeni. Inima-mi este scrum, nu mai sunt, dragostea mea, urcăm în tumult. Să nu mori
TIGRUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350292_a_351621]
-
ți-o va lua pe arătură. Seara și noaptea mi-am petrecut-o în biserică în genunchi pe pardoseala veche, tocită de zecile de mii de oameni care au pășit pe ea, ori pe băncile uscate de pe care lacul și vopseaua dispăruse de mulți ani. Nu-mi luam ochii de la icoana Fecioarei Maria și mi se părea că ea mă privea altfel, nu tot tristă, ci cu un zâmbet complice. La miezul nopții, când candelabrul uriaș a început să fie învârtit
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
se transmiteau în permanență marșuri muncitorești, muzică populară, știri despre ațâțătorii la război și pentru că difuzoarele erau instalate pe stâlpi, oriunde te aflai pe șantier, ascultai fără să vrei tot programul. Mai țin minte și acum pancartele mari scrise cu vopsea roșie: Caravana trece, câinii latră! În care Tito era prezentat ca un pudel cu caschetă militară, lătrând fără spor la un detașament muncitoresc hotărât să depășească norma în spirit stahanovist. Tito se numea de fapt Iosip Broz dar în anii
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
iar cercetătorii de la Chișinău aveau aceași părere despre Cuiul Dacic. Andrei, pragmatic, măi neîncrezător, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic căci, fier pur, o fi el, dar poate că suprafața lui să fi fost vopsita cu vreo vopsea specială „dacica", ca să nu ruginească. La Leningrad cercetătorii au mai descoperit o minune, despre care vă voi vorbi mai tîrziu. Vrînd să verifice minunea, Andrei ia „Cuiul lui Pepelea"si fuge la Moscova. Și de astă dată rezultatul a fost
CUIUL DACIC de NAPOLEON SĂVESCU în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348709_a_350038]
-
Cuiul lui Pepelea"si fuge la Moscova. Și de astă dată rezultatul a fost același: Cuiul Dacic care nu vroia să ruginească de pește 2000 de ani, format din alfa-fier pur în proporție de 99,97% era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind, tineti-va respirația va rog: 1. suprafață -Magnetita "Fe3O4" 2. oxid de fier "FeO" 3. alumo-silicati. Prin cercetările efectuate de profesorul Kiosse și doctor
CUIUL DACIC de NAPOLEON SĂVESCU în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348709_a_350038]
-
În ultima perioadă se apelează la companii specializate în domeniul personalizări materialelor textile pentru promovarea afacerilor sau pentru diverse evenimente, insă apare problemă spălării materialelor personalizate: pierderea calității inscripționării. Elmo Prinț a rezolvat această problemă folosind paștele și vopselele de tip plastisol, fabricate după o rețetă proprie și brevetate de către OSIM, iar calitatea materialelor perzonalizate este una foarte bună la un preț fără concurență pe piața din România. Elmo Prinț este o firmă formată dintr-un colectiv tânăr, activ
IMPRIMEURI DE CALITATE PRIN TEHNICA SERIGRAFIEI de ALEXANDRU CĂNĂVOIU în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349371_a_350700]
-
scoate un mormăit de neînțeles. Mai observă cum apucă din tolba de piele subțire de lângă el o bucată de cărbune. Simțea că se strânge în sinea ei. De ce oare să fi renunțat la penel? Să nu-i mai fi rămas vopsele? Ori, mai grav, să nu se fi aflat printre ele cele potrivite să dea contur chipului său? Sigur, îi găsea chipul de neexprimat prin culoare! Dar cu ce era ea vinovată, fusese doar ceasul rău, nu?!... Și tot așa, când
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
dor. Vroia nespus de mult, cum nu-și poate închipui cineva, să ajungă un pictor vestit în tot ținutul, nu numai în satul lor. Așa că, acest tânăr sărac de la țară era mai mult cu gândurile la tablouri, la pânze, la vopsele dintre cele bune și la alte cele necesare îndeletnicirii de pictor. Fratele cel mare îl înțelegea pe cel mai mic, și făcea mai toate treburile din jurul gospodăriei. Ba mai lucra și cu ziua pe la bogătașii din sat, pentru ceva bănișori
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
neavând bani să cumpere nici măcar un singur tablou. Rar de tot se mai întâmpla ca cineva să-și dorească un tablou. Se înțelege, Nerun nu primea mare lucru pe un tablou vândut. De abia îi ajungeau bănuții pentru pânze și vopsele. Dar el era pasionat de această muncă, în ciuda câștigului prea mic. Era fericit. Fratele mai mare era și el fericit de realizările lui Nerun și de aceea îl ajuta din tot sufletul. * Tânărul Nerun, simțitor, având un suflet ales și
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
cum. Trebuia să-și încerce norocul în alte părți. Așa se face că, într-o zi, încă de dimineață, Nerun se pregăti de drum lung. Se trezi încă din zori, își pregăti haine curate, pânzele cele bune și cutia cu vopsele. Fratele său se trezi și el, căută undeva după icoane și scoase la iveală câteva părăluțe pe care i le dădu lui Nerun pentru drum. Apoi, cei doi frați se îmbrățișară, iar Nerun plecă la drum lung. Însă, abia făcuse
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > JUPÂNUL NAE MOLDOVEANU ȘI CULOAREA VINULUI... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului “Ieșit din pivniță, jupânul Nae Moldoveanu avea buzele pline de vopsea roșie” ... După cum am spus, la Misac, fiind loc central, se aduna multă lume: învățători, preoți, funcționari la poștă, pensionari. Uneori intrau aici și industriașii satului, Costică Teodorescu și Iancu Anastase. Iancu era clănțău de gură, arogant și de o zgârcenie
JUPÂNUL NAE MOLDOVEANU ŞI CULOAREA VINULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348105_a_349434]
-
frânt. Dar nu reușeam să dorm mai mult de patru cinci ore pe noapte. Făcusem o serie de cheltuieli pe care nu le avusesem în vedere la început, dezechilibrându-mă câtăva vreme. Ba încă, mi-a zis meșterul să cumpăr vopsea, diluant, pensulă că nu se poate fără, pentru protecție. Și după ce am aruncat o groază de bani pe ele, am stat și eu și m-am gândit că vreo șaptezeci de ani dacă nu și mai bine, tabla stătuse supusă
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
Acasa > Strofe > Creatie > NESIGURANȚĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului vagi urme de vopsele se-ntind pe pânză, între cuvânt și gest. rostesc păcate. destram în mine scena în care tu - eu împărțim povești. în buzunar moneda, discursul fad își sună. strig către lună. urlu a gol. sunt trezită de gânduri necurate, de-a
NESIGURANŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361821_a_363150]
-
în casă, dar nu s-a descurajat. A întrebat de unde să ia ligheanul și cârpele de care-i vorbise coana Liliana și s-a concentrat pe treabă. Nu a observat, când freca parchetul din sufragerie ca să scoată resturile de var, vopsea, nisip și alte materiale folosite la realizarea, șlefuirea și finisarea plafonul fals și la pereți, că băiatul stă nemișcat în pragul ușii și o privește cu atenție, fixându-i formele descoperite în timpul lucrului. Ea era aplecată și sânii se lăsau
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]