1,375 matches
-
zâmbind un pic prostește a fost evidențiată retroactiv, împreună cu o sculptură la fel de înaltă, dar considerabil mai lată în șolduri a colegei mele Trude Esser, ca lucrare a semestrului și reprodusă în raportul anual al academiei. Fotografiat frontal, mulajul de ghips vopsit și imitând astfel bronzul stătea oblic și obraznic cu greutatea lăsată pe un picior. O pagină întreagă, proaspăt ieșită de sub tipar, a avut, doar pentru ea, fata zâmbitoare. Publicarea broșurii academiei, care atunci s-ar putea să nu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
living al cumnățichii, cu paravanele lui. Ați luat-o Înaintea la cubisme, don Parodi, care de-acum i s-a dus vremea. Io, În locu matale, aș da pe ușă c-o mână de Duco por Gauweloose. Mă fascinează fieru vopsit alb. Mickey Montenegro - nu vi se pare purcoi dă genial? - ne-a spus să venim să vă deranjăm. Ce baftă pe noi să dăm de matale. Aș vrea să vorbim nițel o șuetă, că-i ca drogu să le tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Pistoane Ubalde. Monumentala mașinărie acoperă lățimea terasei din centrul uzinei. După ochiul unui bun vânzător de găleți, ea amintește un linotip disproporționat. E de două ori mai Înaltă decât maistrul; greutatea sa atinge câteva tone de nisip; are culoarea fierului vopsit negru; și e confecționată din fier. O pasarelă cu scară Îi Îngăduie vizitatorului să o scruteze și să o atingă. El va simți În interiorul mașinii ceva ca un puls ușor și, de va pune urechea, va detecta un susur Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îl Înnebuneau. Își dori ca ea să se trezească, pentru ca să-i poată spune și alte povești. Se simți cuprins de mici accese de Îngrijorare: dacă n-o să-și mai amintească părțile cele mai gogonate, ea o să-l prindă cu cioara vopsită și Înțelegerea lor minunată putea să se facă țăndări. Trupul lui Karen devenea tot mai cald pe măsură ce ea cădea În brațele somnului. Jack se lipi strîns de față și adormi În timp ce Își punea ordine În povești. CAPITOLUL 10 Un coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
greu cu ornamente cioroiești. Număr de Înmatriculare de California, DG114, pe numele lui Raymond „Sugar Ray“ Coates. Doi dintre polițiștii de la patrulare scoaseră la iveală rapid niște sticle cu băutură. CÎțiva dintre puștii pe biciclete Începură să trăncănească: mașina era „vopsită mișto“. O mîță albă pășea agale pe alee. Tipii din partea stîngă Începură să țopăie de bucurie. Jack se uită printr-unul din geamurile laterale. Pe podea, Între scaune, trei puști cu repetiție, de calibru mare, probabil 12. Strigăte asurzitoare, bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
motive, în vreme ce își pieptăna îndelung părul în fața oglinzii cu ramă de fier forjat încrustat cu cristale de sticlă sclipitoare, își atârna de gât lănțuguri de perle adevărate, șiraguri de mărgele din plastic și sticlă colorată sau din boabe de porumb vopsite, schimbându-le necontenit între ele într-un clinchet adormitor și fulgerări curcubeice răsfrânte de argintul viu al oglinzii. Nemaiexistând nimic în lume în acele clipe decât foșnetul mângâietor al rochiilor de mătase și tafta mulate pe curburile trupului ei tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Taci, femeie“, zice. „Ce te-a apucat?“ „Mai ai și obrăznicia asta să mă întrebi? Nebună și curvă să mă faci tu pe mine? Menj a fenébe!“ Câteva capete s-au retras repede în spatele altor uși aliniate în lungul coridorului, vopsite tot în verde, și glasul Patriciei se auzea la fel de ascuțit și crâncen „Mai ai curajul să spui ceva? Mai ai curajul, mă? Részeges disznó... Să-ți iei catrafusele și să te cari și să nu mai calci pe aici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se duse la fereastră și se așeză pe o cutie joasă, capitonată, cu haina domnului Mundy În poală. Fereastra avea o perdea de plasă cu un miros amărui, care atîrna Îndoind sîrma. Pereții erau Înveliți În tapet cu Lincrusta și vopsiți ciocolatiu. Domnul Leonard Își frecă mîinile. — Așa deci, zise el. Cum ne mai simțim de la ultima ședință? Domnul Mundy plecă fruntea. — Nu prea strălucit, răspunse el. — Încă persistă ideea de durere? — Se pare că nu mă pot descotorosi de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
peste titluri. Erau Îndeosebi romane polițiste cu cotoare de proastă calitate. Printre ele se aflau și cele două romane ale Juliei: Moarte lentă și Douăzeci de crime. De la cărți, Își mută privirea spre tablourile de pe pereți, spre bibelourile de pe polița vopsită. Deși se simțea stînjenită și nervoasă, dorea să absoarbă cel mai mic detaliu doar pentru faptul că-i putea spune ceva despre Julia. — Ai un apartament Încîntător, spuse ea pe un ton convențional. — Așa crezi? Julia Închise ușa dulapului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În rîs. Și Julia rîse. Ochii ei negri străluceau Însuflețiți și poznași. Se puse rapid În mișcare, dîndu-și capul pe spate să bea vinul, apoi așeză paharul, care scoase un anumit sunet cînd fu pus la Întîmplare pe polița șemineului vopsită ca marmura. Se uită la foc, apoi se ghemui În fața lui și Începu să ia scrum cu lopățica și să-l pună peste cărbune. Făcea aceste mișcări cu țigara În colțul gurii, cu o expresie de maximă concentrare și neplăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea, ca pe o trenă plimbată pe pardoseala de mozaic a unui castel. Adusese câteva frunze zemoase, ținându-le sus, în lăbuța gingașă. Vânătorul O'Piatră preluă frunzele purtate cu grijă de simpatica maimuțică, afișând o grimasă de satisfacție în vopsiții lui pomeți. Manevrând fața Profesorului cu o mână fermă sub bărbie, el stoarse o frunză pentru a picura câțiva stropi usturători de zeamă pe dunga roșie a obrazului. Oțărându-se de arsura leacului, pacientul consimți, încă un răspăs de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
era rușine să le acostez pe bulevard și mă și Întărâta - cât de cât - conversația prealabilă la telefon. Avea o voce promițătoare, venind tocmai din capătul celălalt al orașului. M-am Înființat la adresă, era blondă vocea mea, de fapt vopsită. Ca o curvă ordinară era să zic, dar nu: trebuia s-o fac numai normal și protejat, și nu cu ea, ci cu colega, o grăsulină. Blonda mea era pe stop, dar producția nu se oprea, se muncea chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
văd o mulțime de dosare. În partea stângă a ușii se află o masă mică, obișnuită, pe care se vede o mașină de scris nemțească, un teanc de foi albe și o ceașcă de cafea. Scaunul cu spetează din lemn vopsit maro, în ton cu restul mobilierului, scârțâie încet atunci când rusoaica se așează și începe să dactilografieze indiferentă niște documente fără să stea cu ochii pe claviatură, dovadă a unei experiențe îndelungate. Un timp, locotenentul continuă să stea lângă ușă. Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
primăria ce din lipsă de fonduri Întîrzia să-și facă datoria. Avocatul, Întocmitor al actului, fu cel care ne conduse. Era o casă cu trei-patru odăi, ferestrele, În afară de cea dinspre stradă, dădeau În curtea lungă, dreptunghiulară, poarta era de lemn, vopsită cărămiziu, hîrșită de timp. Clădirea, puțin joasă, cu multele-i ferestre, părea un șir de case lipite una de alta, cum se puteau vedea În alte cartiere, de obicei mărginașe. Soarele bătea călduț În dimineața de primăvară. Avusesem impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ce-o convocaseră sau ordonaseră vor pieri și ei În vîntul și cernoziomul cîmpiei, uitarea se va așterne peste toți, iar cîmpia va trăi mai departe În Înflorirea, germinația ei fără sfîrșit. Lung picotea, zîmbea, răzbunat, pe capra șaretei proaspăt vopsită, lustruită, iar calul alerga, singur, cu stăpînul adormit fericit, pe cîmpia aceasta din inima veacului, fără să fie cineva care să fotografieze sau să filmeze trecerea aceasta ce părea obișnuită, dar era unică - depinde din ce unghi și cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe care-l știam pe dinafară, ia să vedeți ce frumoasă era În tinerețe! Nu mai am nici o rudă care să-mi mai deschidă ușa. Vorbind, Întinse mîna spre mașina de cusut, care era alături, luă un ghem de lînă vopsită albastru, În care erau Înfipte două andrele și Începu să Împletească - avea Încă vederea bună sub ochelarii mari și bombați. În noaptea aceea Însă, aproape că nu putu dormi. Se făcea că se plimba cu nepoata, care era foarte veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Ei, și vine el la mine și-mi zice: dă-mi mie ceasul să ți-l țiu! Să mi-l țină, așa a zis, dar s-a gândit că dacă muream sub cuțit să și-l păstreze pentru el! Mă vopsitule, eu am să mor peste trei zile, dar nici tu nu apuci toamna." Între timp se așezase lângă mine pe pat un țigan sau mai bine zis un om care se vedea că își petrecuse începutul verii undeva la mare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Unele uși erau strivite, altele făceau unghiuri, majoritatea atârnau despicate. O minte ageră ar fi observat acolo un experiment de Giacometti: aruncat la gunoi și reconstruit de-o altă minte, nu tot atât de iscusită. Pe grupul statuar tronau numele studențești, embleme vopsite sau ruginite ale iubitorilor de frumos: Gutue, Leabu, Copoț M., Lulelaru, Flegnea, fam. Borandă Virgil. Înșiruirea punea probleme. Cine o fi fost Copoț M.: un bărbat? o femeie? Dar Leabu: un nume de om? o firmă (oricum, nu existau firme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le-a întins pe masă, ca între reprize. Am ridicat și eu privirea și l-am studiat fără teamă. Inginerul Marin Grosescu era puțin cocoșat, de-aceeași înălțime cu mine. Avea în jur de cincizeci de ani, părul rar și vopsit șaten, și-o față lată, cu riduri pe frunte și pungi sub ochi. Pe nas îi creștea un neg sau o aluniță alb-roz, cu irizații maronii. Nu deranja, dar îți fura privirea, ca un fier roșu. „Știu, m-ați anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de discurs și a imaginii de brand al unui ziar. Din când în când, pot apare unele adăugiri grafice, care marchează anumite evenimente importante: Crăciunul prin brazi, fulgi de zăpadă sau căciulița și sania lui Moș Crăciun, Paștele prin ouă vopsite și iepurași, Ziua Îndrăgostiților prin inimioare. Schimbări mai radicale ale formei numelui de ziar poartă numele de re-branduiri, afectează forma și fontul numelui, și se realizează atunci când se fac modificări importante, fie în ceea ce privește orientarea ziarului, fie legate de schimbarea echipei
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Petru și Paul se ține un târg în vârful acelui munte. Fetele lucrează: țes, torc și coase ani de zile spre, a-și face zestrea. Rudele și prietenii mai dau câte ceva. Apoi se pune totul în lăzi, frumos lucrate și vopsite. Orice familie care are o fată mare [î]și întinde pe munte cort, în care se așază zestrea, și fruntașii familiei așteaptă pe pețitori. Apoi vin junii, însoțiți de familiele lor, și aduc ce au mai bun, mai ales o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Petru și Paul se ține un târg în vârful acelui munte. Fetele lucrează: țes, torc și coase ani de zile spre, a-și face zestrea. Rudele și prietenii mai dau câte ceva. Apoi se pune totul în lăzi, frumos lucrate și vopsite. Orice familie care are o fată mare [î]și întinde pe munte cort, în care se așază zestrea, și fruntașii familiei așteaptă pe pețitori. Apoi vin junii, însoțiți de familiele lor, și aduc ce au mai bun, mai ales o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
urmă în mod categoric în alegerile din 1980. Ironia soartei a făcut ca, în al doilea mandat, administrația Reagan să fie implicată într-un scandal care indica faptul că și aceasta umbla uneori cu mănuși de catifea, întotdeauna cu cioara vopsită, făcând înțelegeri cu înalte grupuri iraniene foarte puțin ortodoxe (vezi IRANGATE). Președintele Reagan a rămas în istorie pentru felul cum s-a raportat la Imperiul răului (vezi EVIL EMPIRE), atât atunci când acesta încă își arăta colții, cât și în perioada
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
concepția ideologului nazist A. Rosenberg nu poate fi escamotată din admirație pentru artistul Griffith. Căsătoriile dintre albi și negri sunt prezentate ca un atentat la puritatea rasei albe, capul răutăților este un mulatru, mulți dintre „negri” sunt interpretați de albi vopsiți - răul cel mare, spune Griffith, este „înnegrirea” albilor („jidovirea”, în limbajul propagandei naziste). Griffith este un precursor și pentru propaganda bolșevică. Renegatul Gus, urât, bețiv, agresiv, terorist în solda puterii negre, obsedat sexual de fata albă, este exact chiaburul care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
construite din scândură sau plasă de sârmă, foarte mare atenție acordându-se gardului de la stradă(care în perioada actuală este construit cel mai adesea din piatră de râu). Porțile, care asigură accesul în curți, constituie simbolul bunăstării. Sunt două porți vopsite, Întreținute cu grijă, una mai mică pentru intrarea oamenilor și animalelor și alta, mai mare, pentru accesul diverselor utilaje și mijloacelor de transport. Sunt porți simple, fără sculpturi, din lemn sau metalice. Casa țărănească, ocupă locul principal în gospodărie și
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]