4,110 matches
-
aceea n-are tensiune dramatică, n-are înclinație speculativă și nici sensibilitate metafizică. Mai mult, îi repugnă abstracțiunile și atunci cînd încearcă să facă teorii e lamentabil, de unde și observația lui Ibrăileanu: cînd iese din „țărăniile“ sale, Creangă își pierde vraja. În totul, Creangă este un exemplu uimitor de cît de sus se poate ridica un talent nativ în lipsa unei discipline formatoare și în absența unui mediu de emulație culturală. Cînd Eminescu îl descoperă, Creangă are aproape 40 de ani, vîrstă
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
nu decurg direct din contemplarea lui, ci sînt adăugate ulterior grație feluritelor texte cu autoritate sacră. Trăsătura malefică a acestor texte nu stă atît în elucubrațiile pe care le conțin, cît în ușurința cu care oamenii se lasă dominați de vraja lor. Sceptic înrăit, Sagan nu vede în religii decît pîrghii de dominare a prostimii. Ideea care îl asmute pe Sagan e cea a dovezilor privitoare la existența lui Dumnezeu. Trecînd în revistă argumentele pe care tradiția speculativă le-a croit
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
tratarea unor boli ale porcilor, oilor și vițeilor. Diferite organe ale porcului sacrificat sunt utilizate ca remedii în tratarea unor boli ale omului sau animalelor, în practici magice de vindecare a unor boli atribuite deochiului, spiritelor malefice, ca adjuvant în vrăji și farmece. Despre ficatul porcului se spune ca este bun pentru vindecarea anemiei sau a lipsei poftei de mâncare. Părul de porc se păstrează și cu el se afumă copiii atunci când se crede că sunt deochiați. Cu el se afumă
Ignatul: Tradiții și obiceiuri. De ce femeile nu trebuie să participe la tăierea porcului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54643_a_55968]
-
nu doar ei, le-au întors pe toate fețele. În termenii unei cerințe stilistice baroce, ea nu reușește să dea aparența de naturalețe a artificiului. Dar, ceea ce este esențial, și meritul acestui roman, reușește să redea atmosfera de realism magic, vraja unei povești (stranii? melancolice? bolnăvicioase?) de dragoste dintr-un alt veac.
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
pomenit-o deja: istoria unei țări cere o plastie mnezică tot atît de migăloasă ca șirul actelor de chirurgie plastică. A treia analogie privește „moșmoanele“, fructe mici de mărimea unor corcodușe, cărora uzul limbii le-a conferit aura malefică a vrăjilor și superstițiilor, de unde și expresia: „să nu umbli cu moșmoane“. Pentru Doina Uricariu, intelectualii români se bănuiesc reciproc de umblatul cu moșmoane, republicanii fiind încredințați că monarhiștii se află sub superstiția vetustă a aristocrației ereditare, în vreme ce monarhiștii sunt sătui de
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
și superstițiilor, de unde și expresia: „să nu umbli cu moșmoane“. Pentru Doina Uricariu, intelectualii români se bănuiesc reciproc de umblatul cu moșmoane, republicanii fiind încredințați că monarhiștii se află sub superstiția vetustă a aristocrației ereditare, în vreme ce monarhiștii sunt sătui de vrăjile celor care închină un cult liderilor dintr-un regim republican. Cînd umblatul cu moșmoane va înceta, conștiința intelectualilor va avea alt timbru de judecare a trecutului. Doina Uricariu are un ochi vorace, avid după detalii de arhitectură, vestimentație și peisaj
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
căreia vedetele trec drept artiști, în vreme ce artiștii nu reușesc să fie cotați drept celebrități ale clipei. Ba mai mult, din dorința promiscuă de a se ști priviți, spectatorii se înghesuie să urce ei pe scenă, luînd locul actorilor și risipind vraja spectacolului. Așa se face că platourile TV sunt invadate de histrioni etalîndu-și cu bucurie cele mai abominabile însușiri. Mirajul sacru al culiselor, fiorul intrării actorilor în scenă și savurarea cultivată a impresiilor sunt înlocuite de o lungă și uimitor de
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
pe Walter citându-i sfatul; părea să aibă pentru el o semnificație sfântă.) A scos în evidență faptul că Richard însuși fusese foarte neloial furându-i o fată la care Walter ținea, dar Dorothy, care, probabil, căzuse și ea sub vrăjile katziene, a spus că nu credea că Richard făcuse asta intenționat ca să-l rănească. „E bine să avem prieteni în viață”, a spus ea. „Dacă vrei să ai prieteni, trebuie să-ți amintești că nimeni nu este perfect.“ Un alt
Jonathan Franzen - Libertate () [Corola-journal/Journalistic/5372_a_6697]
-
bergmanian. Inundată de o lumină crepusculară care proiectează umbrele ca în teatrul Nō pe ecranul ei, peluza oferă spațiul perspectival și o scenă magică, aproape artificială, de studio, având ca fundal castelul. Simetria personajelor înaintând solemn, ritual, ca sub o vrajă conlucrează la această litificare generală în scene cu conținut ermetic unde de fiecare personaj sau obiect atârnă nevăzut un simbol, fapt pe care regizorul l-a utilizat cu prisosință și în Antichrist (2009). Introducerea ne avertizează că tot ceea ce urmează
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
e chiar mai demnă de nobila răscumpărare pe care i-o face o delicată privire de poet. Nu de gospodar, ca de atîtea ori la Arghezi, surprins de diapazoanele grădinii, ci chiar de poet care tulbură, cu toată precauția, o vrajă. A vieții care se dezghioacă din veșmîntul cel mai veșted. Ceea ce nu înseamnă că speranța e cuvîntul acestei cărticele. Doar o reținere calmă, patina discretă a celor pe care viața i-a pus la încercare, și pe care îi încîntă
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
sfâșie/ Ora de hârtie./ Lângă domnescul epitaf/ Bate glasul orei de praf.// Azi noapte, soră,/ N-a mai bătut nici o oră." (Ceasul de-apoi). Pierzând puteri, și înfundându-și glasul, cu fiecare coborâre mai aproape, ora dării în vileag, când vraja se rupe și condamnarea își cheamă osândiții, e lovită, ea însăși, de tăvălugul derizoriului. De insuportabila ușurătate. A vieților, luate și plătite, niciodată pe de-a-ntregul, a sentimentelor, descărcări brutale de energie, și atât, a gândurilor care zboară în gol
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
-i împrumuta, dacă nu ideile, măcar fervoarea lexicală al cărei martor ai fost. Se subînțelege că posibilitatea contaminării e direct proporțională cu vâna autorului. Cu cât gînditorul e mai mediocru, cu atât gradul de molipsire scade, și asta fiindcă lipsește vraja dată de frumusețea exemplului. Ceea ce-i totuna cu a spune că mimetismul de cronicar cere o excelență stilistică la care râvnești prin chiar dorința de a scrie la fel ca autorul. O recenzie la o carte de Nietzsche este o
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
urma urmei. Supraviețuitorii iernii, așa cum o simte, de la o distanță sigură, Alecsandri, nu-s mai prejos cu nimic de supraviețuitorii Plevnei. Acel repetat „s-a dus" din Sfârșitul iernii e, în fapt, un ducă-se spus din toată inima, o vrajă prudentă, fără nimic din pripa periculoasă a descântecelor de dezgheț. Revenirea chefului de viață care, într-o erotică meteosensibilă, ascultă de mișcarea anotimpurilor, e clou-ul acestui arhicunoscut pastel: „Un fir de iarbă verde, o rază-ncălzitoare,/ Un gândăcel, un flutur
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
au loc de cealaltă parte a Cortinei de Fier. De la început, regizorul construiește un castel de nisip, însă oglinda care răsfrânge cazul particular patologic al lui Teddy este departe de a fi una iluzorie, sanatoriul se transformă ca sub o vrajă rea într-un spațiu carceral unde nimeni nu este ce pare a fi și unde spectrul nazismului revine cu acești „doctori ai morții". Dacă acceptăm ideea că Teddy este un bolnav psihic inclus într-un complicat program de recuperare asistat
Mind Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6472_a_7797]
-
mulțimea furioasă, condusă de rudele băiatului care a murit. Copilul de șase ani murise în spital, după ce acuzase dureri de stomac și de piept. Poliția spune că mai multe persoane vor fi acuzate de omor în acest caz. Credința în vrăji este destul de răspândită în Papua Noua Guinee, foarte frecvent morțile fără o cauză bine stabilită fiind puse pe seama magiei, practică pusă, în special, pe seama femeilor.
Arsă pe rug pentru că a fost bănuită de vrăjitorie în secolul XXI by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/65022_a_66347]
-
astea afurisite și dă-i bătaie. Hai odată, „croncanulcroncăne a răzbunare."8 LUCIANUS: Gând negru, ceas de taină, mâini dibace Și-otravă - bun prilej faptei ce coace. Tu, suc din ierburi noaptea adunate, 'Ntreit sporind veninul lui Hecate 9, Cu vraja-ți și-nsușirea-ți fioroasă Pe loc răpui o viață viguroasă! (Toarnă otrava în urechile Regelui adormit.) HAMLET: Îl otrăvește în grădină, să-i ia averea. Îl cheamă Gonzago: povestea s-a întâmplat cu-adevărat și e scrisă în italiană
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
pentru a ajunge să cunoască rostul lucrurilor. Mai mult, semioticianul are convingerea că cine stăpînește limba nu doar că poate desluși realitatea, dar pe deasupra poate stăpîni mințile semenilor. Prin cuvinte poți influența gîndirea altora, iar înrîurirea îți dă voluptăți de vrajă. Totul e atunci să găsești schemele de bază pe care se sprijină structura limbilor, pentru ca apoi, prin mijlocirea lor, să emani puterea sedimentată în etimologia lor. Așa se face că, în ciuda aparenței aride a teoriilor semiotice, imboldul care le hrănește
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
a murit din cauza unei afecțiuni necunoscute, în casa surorii sale și a soțului acesteia, unde fusese adusă de bărbatul ei tocmai din cauză că se îmbolnăvise. Cele întâmplate i-au șocat pe membrii familiei îndoliate, care cred că transformarea este rodul unei vrăji sau al unui blestem. Deși unii membrii ai familiei au dorit să anunțe poliția, alții s-au opus pentru că ancheta ar fi amânat înmormântarea.
Inexplicabil: O femeie s-a transformat în bărbat, după ce a murit by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64346_a_65671]
-
nu are șansa de a fi memorabil. Și, din păcate, Husserl nu e deloc memorabil în forma expresiilor predilecte, ci e stupefiant prin lipsa pregnanței de stil. Aici e și marea deosebire față de Heidegger, a cărui artă de a întreține vraja cuvintelor îi asigură o posteritate la care Husserl nu poate emite pretenții. Vorba lui Husserl n-are virtute incisivă, după cum gîndirea lui nu are mister. După o sută de pagini îl bănuiești de carența fibrei lirice și de incapacitatea de
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
doar fiindcă vreau ca nimeni în afară de tine să nu fie când pun pe masa ta aniversară maci, foarte mulți maci, și memorie, la fel de multă memorie, două buchete strălucitoare”; Ingeborg Bachmann: „Am simțit iarăși macii, adânc, foarte adânc, ai făcut o vrajă atât de minunată, că n-o s-o pot uita ș...ț Pentru mine, tu ești din India sau dintr-o țară și mai îndepărtată, mai întunecată, dintr-o țară maronie, pentru mine ești deșert și mare și orice lucru plin
Paul Celan și Ingeborg Bachmann între Orient și Occident by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5047_a_6372]
-
cu acest bătrîn androgin, nici femeie, nici bărbat, care vine de nicăieri și de pretutindeni. Care apare, ca într-un hocus-pocus, dintr-o valiză, ca dintr-o cutie ce-și revarsă magia poveștii pe scenă. Cînd Danaos desface capacul, păcatul, vraja, iubirea și moartea pășesc pe scenă odată cu el. Purcărete este bîntuit de ce aude el în text, de muzicalitatea care îi vibrează în auz și în simțuri, de un dramatism pe care anumite accente îl dau unor anumite cuvinte. Este un
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
convalescență. Uzată prin stăruirea gândului asupra ei, moartea „îmbătrânește în noi de prea multă prezență”, devine trecut. „A privi înapoi spre moarte” e biruința fragilă a gândului ruminant. Obsesia morții, conviețuirea cu această „fatalitate lăuntrică a firii” („Când cazi sub vraja morții, totul se petrece ca și cum ai fi cunoscut-o într-o existență anterioară, iar acum ai fi nerăbdător s-o regăsești cât mai curând”) scad superbia spiritului, îl îngreunează cu experiența morții (altminteri refuzată omului), proba efemerității eliberând de povara
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
a venit de nenumărate ori pentru că era impotent. La un moment dat, eram în biroul lui și avea niște ouă în buzunar. Și zice «sunt niște ouă descântate, copil frumos, pentru că toată această mafie împotriva căreia lupt mi-a făcut vrăji. Și am fost la o tămăduitoare și mi-a dat niște ouă să le țin în buzunar»". În replică, președintele PRM a declarat: În privința vrăjitoarelor, în viața mea nu am apelat la nicio vrăjitoare. Nu au har de la Dumnezeu, au
Oana Zăvoranu vs C.V. Tudor: Este impotent/ Este o prostituată () [Corola-journal/Journalistic/45879_a_47204]
-
înghițindu-l pînă la dispariția vreunei tresăriri de fibră personală. Tema cărții e anunțată chiar în titlu, iar spațiul de mișcare e dat de fenomenologie, un domeniu ales cu predilecție de tinerii care, aratînd antipatie față de scorțoșenia filosofiei analitice, caută vraja de oracol a expresiilor lui Heidegger. Scopul autorului a fost de a reda „conștiinței de sine” demnitatea speculativă, analizînd-o din unghi psihologic, gnoseologic, etic, estetic și pragmatic. Intenția e augustă, dar rezultatul e din categoria clișeelor care exasperează prin sonorități
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
Nimic sau prea puțin cenușiu pe cerul istoriei. Nici nu contează că citim, de fapt, aceleași scenarii, de la școala din comunism, la jocurile arhicunoscute (de la oracole și filatelie la șotron, mima, lapte acru, fazan etc.). Nu acestea refac până la urmă vraja unei vârste, cât oamenii. Iar îndărătul lor, istoria nu are puls. O excepție, totuși: într-o discuție a adulților - aparent neinteresantă, firește, pentru Traian -, se fac câteva trimiteri politice. Evident că nu copilul a reținut pentru textul lui un discurs
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]