1,491 matches
-
de oriunde nu a fost pentru cântecele interpretei Viorica Flintașu sânul mamei. Numai sânul Crișanei a fost! El a rămas și va continua să fie cel care i-a redat artistei căldura, apărarea și dragostea, iar publicului, susur și deopotrivă vuiet de dragoste, frumusețe, energie, suavitate. Timpul, cel mai doveditor element al adevărului că nimic nu este o creație în sine în univers evocă azi pe artista Viorica Flintașu drept cea care l-a încununat cu florile spirituale ale unui cântec
VIORICA FLINTAŞU. CÂNTECELE CRIŞANEI, ÎNMIRESMATE ŞI ILUMINATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347783_a_349112]
-
Acasa > Cultural > Modele > NICOLA. FRUMUSEȚE ȘI FERICIRE DIN CÂNTEC Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1201 din 15 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Gasul interpretei Nicola e ca un vuiet. Un vuiet de mare ascultat în asfințit, când începe să se lase sub nesfârșita apă soarele și tac păsările somnoroase, răzvrătite o zi întreagă și trase la țărm cu aripile îngreunate. Un vuiet de vânt venit dinspre o câmpie cosită
NICOLA. FRUMUSEŢE ŞI FERICIRE DIN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347823_a_349152]
-
Acasa > Cultural > Modele > NICOLA. FRUMUSEȚE ȘI FERICIRE DIN CÂNTEC Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1201 din 15 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Gasul interpretei Nicola e ca un vuiet. Un vuiet de mare ascultat în asfințit, când începe să se lase sub nesfârșita apă soarele și tac păsările somnoroase, răzvrătite o zi întreagă și trase la țărm cu aripile îngreunate. Un vuiet de vânt venit dinspre o câmpie cosită de iarnă
NICOLA. FRUMUSEŢE ŞI FERICIRE DIN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347823_a_349152]
-
Autorului Gasul interpretei Nicola e ca un vuiet. Un vuiet de mare ascultat în asfințit, când începe să se lase sub nesfârșita apă soarele și tac păsările somnoroase, răzvrătite o zi întreagă și trase la țărm cu aripile îngreunate. Un vuiet de vânt venit dinspre o câmpie cosită de iarnă și învelită sub pături de zăpadă. Un vuiet ce-i auzit de fiecare dată ca întâia oară, ca o mângâiere ce nu se dăruise niciodată și nimănui până atunci și nu
NICOLA. FRUMUSEŢE ŞI FERICIRE DIN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347823_a_349152]
-
să se lase sub nesfârșita apă soarele și tac păsările somnoroase, răzvrătite o zi întreagă și trase la țărm cu aripile îngreunate. Un vuiet de vânt venit dinspre o câmpie cosită de iarnă și învelită sub pături de zăpadă. Un vuiet ce-i auzit de fiecare dată ca întâia oară, ca o mângâiere ce nu se dăruise niciodată și nimănui până atunci și nu se uită, plăcând-o până la fericire. Cântecele Nicolei sunt vuiete și mângâieri în cumpăna zilei, când șoaptele
NICOLA. FRUMUSEŢE ŞI FERICIRE DIN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347823_a_349152]
-
și învelită sub pături de zăpadă. Un vuiet ce-i auzit de fiecare dată ca întâia oară, ca o mângâiere ce nu se dăruise niciodată și nimănui până atunci și nu se uită, plăcând-o până la fericire. Cântecele Nicolei sunt vuiete și mângâieri în cumpăna zilei, când șoaptele se-adună într-una singură precum chemarea la rugăciune, în limba unui clopot. Nimeni nu caută să înțeleagă de unde izvorăște atâta sunet în glasul acesta care cântă asemeni unei orchestre de violoncele, pentru că
NICOLA. FRUMUSEŢE ŞI FERICIRE DIN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347823_a_349152]
-
frumusețe, câtă sălbăticie și măreție totodată, este pe mare. Ca într-un vis. Cum am putut visa ceva ce nu am văzut niciodată”. Valurile erau imense. Veneau val după val, precum companiile unei armate pornită la luptă. Se auzea un vuiet precum urletul puternic al oștirii în plin atac, când valurile se spărgeau de digurile ce protejau petecul de nisip al plajei. Tone de apă treceau peste stabilopozi,[3] împrăștiindu-se pe platforma digului. Razele soarelui, ce se strecurau timide printre
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
noblețea, vorba francezului. Un recital extraordinar de muzică și poezie, nu disco, nu etno, nu folk, nu heavy metal, nu hard-rock, nu de manele. Și totuși un spectacol care atinge spiritele, provocându-ți fiori în viscere. Fiori de Lumină și vuiet de Duh. Glas de înger intonând la vecernii, psalmi laici, doine, balade, vechi cântece aromâne, cântece de lume, cântece de alean, de dor de drag de Patrie, de dor de limba cea vie, românească, închinat Doamnei Regine Limba Română. Un
UN OM FASCINANT ŞI LEC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347816_a_349145]
-
dezlănțuit Dar nu erai, erau doar mândrii zorii Și Atotputernicia Ta-n splendorile ninsorii. 96 Te ascultam... Tăcerea Ta m-acoperea Și auzem ce n-auzise nimenea Un cânt sublim de dincolo de spații O simfonie vibratorie, din Constelații. 97 -Dă vuiet viața în stăfunduri iar În apele descătușate, în lacul clar Se zbenguiesc toți peștii mici și mari Simțurile-mi zboară fără de hotar. 98 -Te iubesc cu iubirea mea curată Ofrandă mai prețioasă ca o nestemată Te iubesc, nu ca fecioara
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
în șir indian urcă printre pintenii stâncoși ai muntelui. EXT. / REGATUL MUNȚILOR / NOAPTE Treptat se întunecă și pe un mic platou oștenii își priponesc caii de niște pinteni stâncoși și apoi se tolănesc extenuați pe piatra dură a masivului muntos. Vuietul vântului se aude șuierând peste creste, iar din adâncul văilor se ridică urletele sălbatice ale lupilor. Luna inundă cu lumina sa albă și rece regatul munților, iar stelele licăre într-un joc fascinant. EXT. / REGATUL MUNȚILOR / ÎN ZORI Reapar zorii
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
Universul, s-a mișcat cu greu / A Unului UNUL Veșnic Dumnezeu...”) se substanțializează și se cristalizează în cele trei momente centrale care compun poemul dramatic: descrierea haosului universal, geneza și armonizarea relației Dumnezeire - Pământ. În viziunea poetei, abstractul surprinde imaterialul: vuiet, zvârcolire, iar concretul - raționalul: „mulțimi de gânduri”, fixând, astfel, reperele impalpabilului universal și al palpabilului ființei. Generalizând, infinitul inundă universalul. Și întru exemplificare, poeta creează un nou termen, „a hăui”, creionând, astfel, elemente ale concretului multiplanetar. Și-n marama străluminării
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cantare aduceți-i, El este moartea morții și învierea vieții! Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei, Și inima-mi umplut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers, Și tot pe lângă-acestea cerșesc înc-un adaos: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă, Să
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cantare aduceți-i, El este moartea morții și învierea vieții! Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei, Și inima-mi umplut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers, Și tot pe lângă-acestea cerșesc înc-un adaos: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă, Să
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
IARNĂ COPIILOR Gerul musca greu și crunt Și din piatră și din lemn, Geme bradul că îl doare, Dar rămâne drept și demn. De nămeți zdrobite case Prin ferestre clipesc lin, Pe pereți lumină oarbă Varsă umbre-n lung suspin. Vuietul de-afară crește, Cel din inimă la fel, Unu-ngheață răsuflarea, Altul sufletul din el. Neaua a cuprins pământul, Copiii cu veselie Chiuie printre nămeți, Iarna-i a lor bucurie. Aflat într-o vacanță bine meritata la munte, Fuego ne
SCLIPIREA MINUNILOR DE IARNĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348876_a_350205]
-
îi zărească chipul, aducând la lumină modelele inconfundabile, înscrise în ele încă de la naștere. Iar acest miracol, s-a petrecut cu mulți dintre cei care au pășit hotarele acestui tărâm legănat de poveștile șoaptite de apele Dunării și pe care vuietul mării le îngână în surdină. Printre cei vrăjiți de acest tărâm, se află și pictorița Maria Pelmuș. Pentru ochiul citadinului neavizat, obișnuit cu cenușiul cotidianului și de aceea atât de avid de o stimulare cât mai virulentă, picturile Mariei Pelmuș
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
mult în picioare. Mormântul bunicului nu l-a văzut niciodată. N-a mai trecut prin Sulina. Poate pentru că simțea că Sulina fără bunici, nu mai însemna nimic. Rămăsese acolo doar un petic de pământ între ape și cer unde, printre vuietul mării și șuierul subțire al vântului, se auzea foșnetul ierbii crescând. Și parcă rătăcind prin văzduh, întrebările cărora Ana încă nu era sigură că le putea răspunde cu certitudine: „De unde venim? Unde ne-ntoarcem?”. Referință Bibliografică: NISIPURI / Tania Nicolescu : Confluențe
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
i-ar sloboade din gropile păgâne Cu miile de-a rândul legați de-un sfânt blestem. Dar iată-i strânși în tropot - și pare că etern Deschisă-i calea astăzi pieirea s-o îngâne, Precum biruitorii satanei din infern. În vuiet de războaie alunecă în zbor De se cutremur’ munții din calea lor fugind Și una li-e mânia, și-n ochi același foc Și-un iad apocaliptic e-n răzbunarea lor, Ca sângele pe spadă de veacuri șiroind Se spăimântau
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
de petrecut la Mamaia și m-a făcut să-mi schimb planul. Deși elanul meu nu mai era cel care să mă îndemne la un așa drum lung și obositor, totuși un resort interior mi-a deschis iarăși calea spre vuietul și talazurile mării noastre, nu atât de neagră pe cât îi este numele, chiar dacă petrecusem împreună cu familia o săptămână de bălăceală în apele Cubei. A doua zi după întoarcerea din Cuba, am înhățat din zbor geamantanele gata pregătite și ață-întinsă în
IMPRESII DIN ROMÂNIA DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346383_a_347712]
-
clocotul oamenilor aflați la limita răbdării, dar în același timp năuciți de atâtea încercări nereușite, bâjbâind încă în căutarea drumului democrației, nici acesta perfect, dar aducător de viață ceva mai așezată. Mi-am astupat urechile ca să nu mai aud acest vuiet dureros și pe unde am umblat, am lăsat doar ochii să îmi transmită acele imagini care vorbesc prin graiul faptelor, prin ceea ce s-a realizat până acum, cu toate aceste frâne puse în calea oamenilor. Nu sunt sociolog, dar ceea ce
IMPRESII DIN ROMÂNIA DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346383_a_347712]
-
pufoși... Zăpada dorului de mama, nu una rece, dar una fierbinte, care-ți topește sufletul, te frânge. Zăpada cu o mie de culori în care te reflectezi... Precum cascada ce coboară din creștetul munților și o pornește la vale în vuiet tumultuos, purtând în ea muzica apelor dezlănțuite, scăpate din zăgazurile gheții în care au stat prizoniere...O rostogolire ce nu mai poate fi oprită...Torentele de tandrețe, mari indundații nostalgice, valurile de dor alb, incendiul de apă care nu suportă
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Dorințe > ASCUNS CUVÂNT NESPUS Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 696 din 26 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului ASCUNS CUVÂNT NESPUS iubitoare marea lipește săruturi pe un zid îmbrățișează într-un asalt țărm retras și muribund în liniște prăvale vuiet stârnind într-un tumult: o pânză fluturândă încă mișcând în spasme pe malul de mormânt ; țărmul cuprins în brațe de furtună învesmântat cu zori ucigători descătușează : cutremur din adânc ; firul de iarbă germinat în lacrimi eliberate pe ascuns se culcă
ASCUNS CUVÂNT NESPUS de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345034_a_346363]
-
-l toarnă-n pridvor, inima îi tresaltă ademenitor, după fata aleasă,-i sfâșiat de dor . S-o poarte pe brațe, să-i râdă-n privire, să-i toarne în suflet elixir de iubire. Visând la iubită nerăbdarea înfruntă și-n vuietul iernii pe cai se aruncă, se-avântă în lume cu alți frați de ducă și sania-n goană, spre satul din vale, iute se-ndreaptă pe-a dragostei cale. Mireasa-l așteaptă. De trei zile bune nu poate să doarmă
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
EXIL ÎN RAMA UNEI ÎNTREBĂRI Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 812 din 22 martie 2013 Toate Articolele Autorului N-am anotimpuri sînt trecătoare, am sufletul plin de mesteceni și de tine făcînd bătături în palmă laolaltă cu vuietul mării tot meșterind la aripi pentru noi că nu mai țin minte cine sînt de ce mă aflu aici și de ce coboară asupra mea arsura ochilor tăi... Tu ce număr porți la aripi ? Referință Bibliografică: Exil în rama unei întrebări / Luminița
EXIL ÎN RAMA UNEI ÎNTREBĂRI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345348_a_346677]