1,136 matches
-
frecvent banale, aproape antipoetice. Iubirea înseamnă „o luptă pe viață și pe moarte”, o nebunie sălbatică și amară, iar femeia va fi posedată „din tălpi și până în creștet”. Îndrăznelile imagistice sunt minate și ele de banalitate și alunecă uneori în vulgaritate. Despărțirea îndrăgostiților este imaginată într-o emfatică poză atletică: „În ultimă forțare, / Fantastica ta fugă se va schimba în goană, / Sandalele s-or rupe...”. Iubirea fiind „singura putere profundă și supremă / ce-ntr-adevăr există”, pierderea ei aduce ploaia, întunericul și solitudinea
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
de instincte, de credințe și obiceiuri primitive, viețuind în locuințe rudimentare, dărăpănate, într-un mediu invadat de gunoaie, bântuite de paludism, miasme și spaime biologice. Atins parcă de farmecul descompunerii și al mucegaiului, autorul insistă cu voluptate asupra mizeriei și vulgarității, pictând cu migală, deși fără plan, tabloul dezolant al unui „ecosistem” închis. În această lume bolnavă, în care „nenea Tache” e un campion al dezmățului și al dezinteresului față de numeroasa-i familie, „feciorul” se pierde printre celelalte personaje și întâmplări
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
poeții români care și-au propus, programatic, o intelectualizare a poeziei în sensul lui Ion Barbu. Observându-se lucid în jurnalul său, ținut din tinerețe până la moarte, S. nota: „Primele mele defecte la o lucrare neretușată, proaspătă, sunt de obicei: vulgaritatea stringentă, prozaismul vulgar ori facilitatea frivolă, în care eul intim își dă pe față ce are mai rău. După reflexie, retușarea aduce o nobleță a atitudinii și a expresiei”. Cum toate poemele antume sunt rezultatul unei prelucrări intelectuale, reflexive, a
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
înseamnă, pe de o parte, educarea respectului față de sine, iar, pe de altă parte, educarea respectului față de alții cât și educarea stăpânirii de sine. Unii părinți își închipuie că respectul de sine se limitează la traiul îmbelșugat și vestimentația elegantă; vulgaritatea limbajului și imoralitatea faptelor sunt ignorate. Respectul de sine reprezintă singura cale durabilă de a obține stima celor din jur, pentru că este și o formă de manifestare a respectului față de alții. Educarea respectului față de alții, la copil trebuie să înceapă
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
să participe la Marele Mistere. Fiecare dintre aceste zile avea un program strict. Pe 13 septembrie erau cunoscute hiera, „obiectele sacre”; nu s-a aflat niciodată care erau acestea, dar, întrucât erau aduse în cadrul unei procesiuni cu gefirisme („glume proaste, vulgarități”), se presupune că era vorba de simboluri sexuale. În ziua următoare, numită agirmos, mistii erau supuși de către hierophantos (preotul misteriilor) unui proces de purificare (?). În ziua de 16 Boedromion mistii se purificau din nou, împreună cu un purcel de lapte care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
oarecum, postmodernă. Însă cultura de masă postmodernă nu este folclor incipient care va cristaliza noi înțelepciuni populare pline de farmec; dimpotrivă: a asimilat aproape toate manifestările de tip kitsch, promovează snobismul cel mai greu suportabil și se „simte bine” în vulgaritatea cea mai crasă. Pe scurt, este vorba despre „rinocerizare”, în sensul ionescian al expresiei. Și vom vedea, în paginile următoare, că această „cultură rinocerizată” a fost luată foarte în serios de câțiva gânditori postmoderniști. Noua cultură de masă este secularizată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Foți, iar ca secretar general pe Nestor Urechia. În lipsa unei „mari tribune pentru public în general”, publicația își propune să fie „o foaie cinstită, eclectica, imparțială, instructiva și beletristica, de îndrumare și de informație, care să aparțină tuturor”. Respingând orice vulgaritate, cât și polemică stearpa și răuvoitoare, redactorii anunță că vor „ține la curent cititorii, în multe și variate rubrici, de ceea ce se întâmplă peste tot”, cele treizeci și două de pagini ale revistei fiind gata să găzduiască „toate părerile, toate
PROPILEE LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289042_a_290371]
-
aceea consacrată gravurii în lemn din Moldova evidențiază, pe lângă un spirit erudit, o deosebită intuiție în descifrarea valorilor artistice autentice și o conștiință românească echilibrată, ivită dintr-o sinteză organică a elementelor specificității naționale, de unde lipsa de exces și de vulgaritate din polemicile sale, perspectiva metafizică a dezbaterilor publice pe care le propune, într-un fel înrudită cu cea proprie lui Nae Ionescu, pe care l-a recunoscut mereu ca magistru. De aceea, eroarea de ordin politic comisă de R. în
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
existență nominală (universalia sunt nomina). Frecvent în publicistica franceză literară și de artă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cuvântul fusese utilizat în Occident (în Franța și în Germania îndeosebi) și anterior, mai ales în sens peiorativ (vulgaritate, lipsă de gust) sau, în orice caz, cu o nuanță depreciativă. Schiller îi considera, în 1798, pe francezi mai mult „realiști” decât „idealiști”, și prin aceasta inapți pentru marea poezie. Ca spre a-l confirma, Balzac, fără a întrebuința vocabula
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
P. își extinde aria de investigație, realizând dări de seamă despre modul de a fi al unor personaje aparținând unei „protipendade” de mahala, studențimii, presei. Petreceri stupide, preocupări și discuții derizorii, un orizont meschin, o agitație fără înțeles și o vulgaritate sufocantă constituie mediul natural al acestor indivizi. Naratorul pare un naturalist pus pe observarea speciei, notând exact ce vede și ce aude. Spre pildă, în Reportaj marin, într-un peisaj apăsat de o căldură cețoasă, pe o plajă cu o
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
unei salvări viitoare, romanciera extinde, aplicând procedura generalizării artistice, o viziune izvorâtă din împrejurări istorice concrete la scara condiției umane, ceea ce produce impresia unei atitudini preponderent mizantropice, marcată de un scepticism amar și ireductibil. Moartea, boala, schilodirea fizică sau morală, vulgaritatea, promiscuitatea etc. sunt pentru P.-B. fețele multiplicate ale urâtului ce prezidează existența umană. Frecvența mărturiilor de repulsie și chiar de oroare față de incarnările urâtului nu este întâmplătoare. Psihanalitic, s-ar putea vorbi de o reacție a feminității în raport cu tot
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
ce o înjosește sau o vulnerează prin gest sau prin înfățișare, o reacție de conservare a unei purități amenințate și fragile. Senzualitatea unor eroine este o exaltare a vieții și a ființei umane necontrafăcute, autentice, în opoziție cu ipostaza oricărei vulgarități. Obsesia bestiei ca forță ostilă și imprevizibilă o au multe personaje feminine, terorizate de imaginea diformității și dizarmoniei de care sunt iremediabil înconjurate și asediate. Căci viața se amestecă inevitabil cu moartea, frumosul cu urâtul, binele cu răul, într-o
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Identitatea primeia e denunțată încă de pe copertă, unde o femeie trecută de multișor de vârsta tinereții e surprinsă într-o poziție nu tocmai decentă. În text aceasta întrupează tot ce poate fi mai abject, mai abominabil, de la răutate bestială la vulgaritate extremă. Ieșită din țigănime, Marea Doamnă Dracula e o tirană arogantă, care tratează oamenii ca pe niște otrepe, le vorbește trivial, neevitând vorbele și expresiile nerușinate și înjurând ca la ușa cortului. Încă și mai necontrolat se exprimă maică-sa
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
cazul „fanilor” sportivi, mai ales în fotbal, care au șansa să se identifice prin roluri agresive de suporteri ai unei echipe (de exemplu Steaua București) și de admiratori/imitatori ai unui personaj care, prin „becalizare”, induce un stil ce transformă vulgaritatea și precaritatea culturală în asociați legitimi ai bogăției economice. Societatea noastră în tranziție pare să ofere încă o bază de legitimare a unor astfel de asocieri ciudate între bogăția de resurse și sărăcia de reprezentare a sinelui pe scena socială
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
reiau cu obstinență, independent de cadrul referențial: iubirea, singurătatea, frica de boală, moartea. Din grupul acestora derivă toate celelalte „obiecte” ale observației și analizei, dezambiguizate de autor prin prezentarea lor sub aspectul unor studii de caz: Despre păcatul plictiselii, Despre vulgaritate, Despre sinucidere, Despre gustul estetic, Despre arta conversației și miracolul tăcerii, Despre vanitatea iertării, Despre mizantropie, Despre gelozie, Despre tabieturile noastre, Despre fumat, Despre sexualitate, Despre minciună, Despre echilibru. În ceea ce privește latura aplicativă, comedia Cine pe cine mântuiește, de exemplu, inclusă
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
a produce o obsesie, lipsă de discreție, de delicateță [...], beția de cuvinte, platitudinea de expresie ziaristică [...] și nepilduita masă de trivialitate ce se pune de-a curmezișul scriitorului în drumul spre literatură” (E. Lovinescu) ori „o atmosferă adesea dezgustătoare, de vulgaritate, priapism și halucinație” (G. Călinescu), rezistă, totuși, prin capacitatea de analiză psihologică, chiar dacă aceasta se exercită mai curând asupra unor cazuri clinice, spectaculoase în sine, în special în registrul grotesc, dar mai puțin semnificative în plan general uman. Sunt aici
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
lucru trebuiește”" Admit încă un lucru: într-o Românie tradițional ortodoxă, vârsta istorică a mitologiei și vârsta teologică a revelației coabitează. N-am putea răspunde provocărilor rezultate din această nefericită suprapunere? Fără îndoială, „esențialul” se cuvine a fi ocrotit de vulgaritatea predicilor de stadion și de efuziunea pietistă. În același timp, am pierdut prea ușor simțul apartenenței la o tradiție milenară, gustul pentru comuniune, discernământul duhovnicesc - pe scurt, tot ceea ce distinge adunarea liturgică de îmbulzeala superstițioasă ori mulțimea credincioșilor de o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
The Closing, Bloom împărtășea pesimismul antropologic revelat de Tocqueville în portretul pe care-l face omului democratic); ca și The Closing, dar pe un ton mai sfâșietor - autorul își aștepta sfârșitul -, ultima carte a lui Bloom este o condamnare a vulgarității epocii noastre; capitolul despre Banchetul lui Platon reia comentariul menționat anterior, fiind cel mai explicit text în care Bloom se referă la iubirea homosexuală, dând un fel de filozofie a prieteniei, iubirii și erotismului, dar fără a face altminteri elogiul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
presiune a unei stranii energii nevrotice. Deși cărțile pe care i le-a dedicat Raymond Chandler au o vechime de cinci-șase decenii, Philip Marlowe este mai viu astăzi decât fusese la naștere. La fel și violența, lăcomia, nepăsarea, cinismul, fascinația vulgarității și nebunia lumii. Cinci zile din viața lui Marlowetc "Cinci zile din viața lui Marlowe" În debutul romanului The Big Sleep, Philip Marlowe are treizeci și trei de ani. Vorbește fără ocolișuri, are simțul umorului și, într-un grad încă mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
este o femeie de cabaret care trage după sine, în lumea milionarilor, un trecut deocheat. Descoperită, în cele din urmă, de fostul ei amant, gigantul Moose Malloy, ea readuce în prezentul aurit al vieții ultraluxoase, într-o singură frază, întreaga vulgaritate a lumii care a creat-o: „Dă-mi pace, javră ce ești!”. De această vulgaritate n-o apără nici lecțiile de dicție, nici hainele scumpe și nici măcar frumusețea răpitoare. Răul se află ascuns în adâncuri, în cuvintele reprimate, gata să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Descoperită, în cele din urmă, de fostul ei amant, gigantul Moose Malloy, ea readuce în prezentul aurit al vieții ultraluxoase, într-o singură frază, întreaga vulgaritate a lumii care a creat-o: „Dă-mi pace, javră ce ești!”. De această vulgaritate n-o apără nici lecțiile de dicție, nici hainele scumpe și nici măcar frumusețea răpitoare. Răul se află ascuns în adâncuri, în cuvintele reprimate, gata să iasă la suprafață în cele mai neașteptate momente. Prins între lumi, Marlowe nu are alt
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
între 1935 și 1937, după ce debutase la „Moldova literară”, în 1930. Versurile lui (Întâia brazdă, 1932, Limbile de foc, 1934, Cu toată inima, 1935), puternic ideologizate, colportează lozinci strident bolșevice, mimând optimismul și folosind o imagistică simplistă, uneori la limita vulgarității. SCRIERI: Întâia brazdă, Chișinău, 1932; Limbile de foc, Chișinău, 1934; Cu toată inima, Chișinău, 1935; Poezii, pref. V. Tolocenco, Chișinău, 1977. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Poezia sovietică moldovenească din anii 20-30, Chișinău, 1979, passim; Vasile Badiu, Nistor Cabac, în Istoria
CABAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285981_a_287310]
-
și a resurselor. Cel ce visează are «tot» ce îi trebuie pentru a reuși; nu-i mai rămâne decât să devină conștient de aceasta, pentru a-și putea exploata talentul. Porc În imaginar, porcul este strâns legat de murdărie și vulgaritate. Descrie comportamentele primare, lipsite de rafinament și de subtilitate. Este și simbolul lăcomiei, al poftei și insațiabilității libidoului. Reprezintă dorințele percepute de supraeu ca fiind reprobabile și impure, mai ales cele referitoare la sexualitatea subiectului (un film pornografic este calificat
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
la viață), Urmarea coțcarilor în Moldova sau Lupu păru-și schimbă, dar năravul nu! ș.a. Ca, mai târziu, I.L. Caragiale, C. pătrunde, cu destulă agerime și nu fără umor, în mediul pestriț al mahalalei bucureștene, plămadă de pitoresc, ridicol și vulgaritate, unde mica burghezie cu pretenții se străduiește să imite, cu ifose și fandoseli, protipendada. Acțiunea, cu un curs firesc, e condusă cu destulă iscusință. Personajele au nume sugestive, cu tentă caricaturală. Nu lipsit de un anume antren, dialogul este presărat
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
băiatul Îi prinse mâinile. Îi ținea ambele Încheieturi strânse Într-o singură mână. Cu cealaltă mână Jerome făcu un V cu degetele. Își duse acest V la gură și, În interiorul acestui triunghi sugestiv, Își flutură limba Înăuntru și afară. La vulgaritatea acestui gest, calmul Obiectului Începu să cedeze. În piept Îi creștea un suspin. Jerome Îl simți apropiindu-se. O redusese pe sora lui la lacrimi mai bine de un deceniu. Știa cum s-o facă. Era ca un puști care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]