1,366 matches
-
germană de Joel Weinsheimer și Donald G. Marshall, Continuum, Londra, 2006. Hartman, Nicolai, Estetica, traducere de Constantin Floru, cu studiu introductiv de Alexandru Boboc, Editura Univers, București, 1974. Heidegger, Martin, Introduction to Metaphysics, traducere de Gregory Fried și Richard Polt, Yale University Press, 2002. Heidegger, Martin, Poetry, Language, Thought, traducere și introducere de Albert Hofstadter, Harper & Row, 2001. Hegel, G.W.F., Prelegeri de estetică, vol. I și II, traducere de D. D. Roșca, Editura Academiei Române, București, 1966. Heraclitus, Fragments: The
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Gabriela Duda și Micaela Gulea, Editura Univers, București, 1988. Casebier, Allan, Film and phenomenology, Cambridge University Press, Cambridge, 1991. Cassirer, Ernst, Language and myth, traducere de Susanne K. Langer, Dover Publications INC, New York, 1946. Cassirer, Ernst, An essay on man, Yale University Press, 1944. Chandler, Daniel, Semiotics: the basics, ediția a II-a, Routledge- Taylor & Francis Group, Londra & New York, 2007. Cohen, Jean, Structure du langage poétique, Flammarion, Paris, 1966. Colman, Felicity (ed.), Film, theory and philosophy - the key thinkersm, McGill-Queen's
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
the word 'art' and for what it intends to name, on the basis of a fundamental orientation to Being that has been won back in an originary way". Martin Heidegger, Introduction to Metaphysics, traducere de Gregory Fried și Richard Polt, Yale University Press, 2002, p. 140. 15 Unul dintre cele mai populare exemple în acest sens este dat de "Fântâna" lui Duchamp. Dacă considerăm "Fântâna" ca fiind o operă de artă, și nu avem nici un motiv pentru care sa credem altfel
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Humbolt, Despre diversitatea structurală a limbilor și influența ei asupra dezvoltării spirituale a umanității, traducere de Eugen Munteanu, Editura Humanitas, București, 2008, p. 67. 46 Cf. Ernst Cassirer, An Essay on Man: An Introduction to a Philosophy of Human Culture, Yale University Press, New Haven, 1962. 1 Gadamer, op. cit., p. 115 2 "[...] it has a character of a work, of an ergon not only of energeia. In this case I call it a structure" (t.m.), Gadamer, op. cit., p. 115 3
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
250 nașteri. Eric Fombonne (2005), cercetător canadian, a prezentat o prevalență estimată la 10/10.000 pentru autismul clasic și 6070/10.000 pentru întregul spectru al tulburărilor autismului. Ami Klin (2007), clinician și expert în problematica legată de autism (Yale Child Study Centre) vorbește de o prevalență de 1/250 pentru întregul spectru al tulburărilor autismului, 1/1000 pentru autismul “clasic” și aproximativ 3/10000 pentru Sindromul Asperger. În România la momentul actual nu s-au găsit statistici care să
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
student, not any shorter pedagogic unit)5. Dar este vorba despre știința curriculumului? Greu de admis. Istoricii americani ai curriculumului reclamă, desigur, „o naștere americană” a lui, în secolul al XIX-lea. Ei consideră că publicarea în 1828 a vestitului Yale Report on the Defense of the Classics este momentul în care multimilenara practică a planificării și organizării studiilor se transforma în știință 6. După cel mai proeminent susținător american al acestei priorități, D. Sloan (1971)7, Raportul Yale avea „bază
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a vestitului Yale Report on the Defense of the Classics este momentul în care multimilenara practică a planificării și organizării studiilor se transforma în știință 6. După cel mai proeminent susținător american al acestei priorități, D. Sloan (1971)7, Raportul Yale avea „bază științifică”, în sensul că era vorba de un curriculum fundamentat pe teoria „facultăților psihice” (înțelese ca „discipline mentale”) ce pot fi formate prin studiul disciplinelor clasice, precum latina și elina. Raportul Yale promova, într-adevăr, ideea că școlile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
priorități, D. Sloan (1971)7, Raportul Yale avea „bază științifică”, în sensul că era vorba de un curriculum fundamentat pe teoria „facultăților psihice” (înțelese ca „discipline mentale”) ce pot fi formate prin studiul disciplinelor clasice, precum latina și elina. Raportul Yale promova, într-adevăr, ideea că școlile trebuie să adapteze cursurile și metodele de predare-învățare la necesitățile formării disciplinei mentale, a gândirii și a celorlalte facultăți psihice. Această optică pedagogică, ce muta accentul de pe materiile de studiu pe capacitățile psihice, s-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
University of Chicago Press, Chicago, 1926. 3. D. Hamilton, Towards a Theory of Schooling, Falmer Press, Londra, 1989; Curriculum History, Deakin University Press, Geelong, Victoria (Australia), 1990. 4. Hamilton, Towards..., ed. cit., p. 43. 5. Ibidem, p. 45. 6. „The Yale Report: Original Papers in Relation to a Course of Liberal Education”, American Journal of Science and Art, XV (2), 1828, pp. 297-340. 7. D. Sloan, „Harmony, Chaos and Consensus: The American College Curriculum”, Teachers College Record, 73 (2), 1971, pp.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Historical and Contemporary Curriculum Discourse”, în J.L. Kincheloe și S.R. Steinberg (eds.), Studies in the Postmodern Theory of Education, Peter Lang, New York, 2001, vol. 17, p. 151. 19. Bestor, op. cit., pp. 100-150. 20. R.M. Hutchins, The Higher Learning in America, Yale University Press, New York, 1936. 21. B.S. Bloom, Taxonomy of Educational Objectives: The Cognitive Domain, Longman, New York, 1956. 22. Expresia îi aparține lui W. Schubert (Curriculum Books: The First Eighty Years, University Press of America, Lanham, 1980, p. 130). 23. J.S.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nota 27 și cele din 1983 la nota 40. 46. Giroux, Purpel (eds.), The Hidden Curriculum and Moral Education..., ed. cit. 47. Giroux, Penna, Pinar (eds.), Curriculum and Instruction..., ed. cit. 48. J. Oakes, Keeping Track: How Schools Structure Inequality, Yale University Press, New Haven, 1985. 49. Vezi nota 29. 50. I. Shor, Culture Wars: School and Society in the Conservative Restoration, 1969-1984, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1986. 51. L. Weis (ed.), Class, Race and Gender in American Education, State University
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
istorice, filosofice etc. Lucrările sale principale sunt considerate: Wahrheit und Methode. Grundzüge einer philosophischen Hermeneutik, Mohr, Tübingen, 1960 (trad. rom.: Adevăr și metodă, traducere de G. Cercel, L. Dumitru, G. Kohn și C. Petcana, Teora, București, 2001); Hegel’s Dialectic, Yale University Press, Londra, 1971; „Hermeneutik”, Historisches Wörterbuch der Philosophie, 3/1974, pp. 1061-1073; Wertethik und praktische Philosophie (1982) (Etica valorii și filosofia practică). 135. Cea mai importantă lucrare a lui R. Rorty este Philosophy and the Mirror of Nature, Princeton
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1975), „The Tasks of the Curricular Theorist”, în W. Pinar (ed.), Curriculum Theorizing: The Reconceptulists, McCutcham, Berkeley, pp. 250-270. Hunkins, F. (1980), Curriculum Development: Program Improvement, Charles E. Merrill Publishing Company, Columbus. Hutchins, R. (1936), The Higher Learning in America, Yale University Press, New York. Hybel, A. (1993), Power over Rationality: The Bush Administration and the Gulf Crisis, State University of New York Press, Albany. Iucu, R. (2000), Managementul clasei de elevi, Polirom, Iași. Jackson, P. (ed.) (1962), Handbook of Research on Curriculum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
N. (1992), The Challenge to Care in Schools: An Alternative Approach to Education, Teachers College Press, New York. O’Shea, T., Self, J. (1983), Learning and Teaching with Computers, Prentice-Hall, Englewood Cliffs. Oakes, J. (1985), Keeping Track: How Schools Structure Inequality, Yale University Press, New Haven. Oberg, A., Underwood, S. (1992), „Faciliting Teacher Development”, în A. Hargreaves (ed.), Understanding Teacher Development, Teachers College Press, New York, pp. 162-177. Oliva, P. (1982), Developing the Curriculum, Little, Brown & Co., Boston. Oliva, P. (1989), Supervision for
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
microscopul electronic) conține vezicule ce par să explodeze de-a lungul membranei în spațiul intersinaptic. Analizele chimice și farmacologice au demonstrat că aceste vezicule eliminau mici molecule care, asemenea unor chei, intrau în centrii receptori (mari proteine pe post de „yale”) de pe neuronii alăturați, generând astfel un nou semnal bioelectric (pompă de sodiu). Aceste molecule specifice au fost denumite neurotransmițători. Concluzie Așadar, de când au fost scoase în evidență asemănările dintre structura chimică a neurotransmițătorilor și cea a anumitor droguri, rolul acestora
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
farmacologii au sintetizat false chei care servesc astfel ca tranchilizante, cea mai cunoscută fiind valiumul. Mai recent, s-a descoperit că multe droguri (cum ar fi marijuana, canabisul, hașișul etc.) au o moleculă comună, tetrahidrocanabiolul (THC), care intervine asupra unor „yale” speciale: receptorii canabinoizi. Aceștia interferează cu receptorii GABA, fapt ce explică acțiunea tranchilizantă a marijuanei. Invers, abstinența provoacă stări de anxietate și de nervozitate. Marijuana este văzută de mulți tineri ca un drog ușor, lipsit de pericole, dar studiile recente
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
un simplu strat osos, traversat de mici canale. Epiteliul olfactiv conține zece milioane de neuroreceptori, care, spre deosebire de neuronii din creier, sunt regenerați de îndată ce mor. Neuroreceptorii conțin cili, iar aceștia rețin moleculele odorante prin dispozitive de captare. Acestea (un fel de yale) rețin doar moleculele odorante specifice, la fel cum yalele nu se deschid decât cu anumite chei. Legătura unei molecule cu mirosul și receptorul declanșează un semnal bioelectric ce este comunicat bulbului olfactiv, apoi cortexului olfactiv pentru recunoașterea mirosurilor, la fel
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
olfactiv conține zece milioane de neuroreceptori, care, spre deosebire de neuronii din creier, sunt regenerați de îndată ce mor. Neuroreceptorii conțin cili, iar aceștia rețin moleculele odorante prin dispozitive de captare. Acestea (un fel de yale) rețin doar moleculele odorante specifice, la fel cum yalele nu se deschid decât cu anumite chei. Legătura unei molecule cu mirosul și receptorul declanșează un semnal bioelectric ce este comunicat bulbului olfactiv, apoi cortexului olfactiv pentru recunoașterea mirosurilor, la fel ca „formele” obiectelor. Richard Axel (1995) și Linda Buck
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
cu mirosul și receptorul declanșează un semnal bioelectric ce este comunicat bulbului olfactiv, apoi cortexului olfactiv pentru recunoașterea mirosurilor, la fel ca „formele” obiectelor. Richard Axel (1995) și Linda Buck au obținut în 2005 premiul Nobel pentru identificarea genelor chemoreceptorilor, „yalele” mirosurilor. Ei au descoperit că, dintre cele 30 000 de gene umane, 1 000 codează chimioreceptorii (o cifră uluitoare, însă explicabilă, dacă ne gândim că, pentru animale, mirosurile au funcții vitale, de la hrană până la reproducere). De exemplu, albinele dintr-un
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
umană, dar la un nivel mai puțin complicat. Este adevărat că studierea însușirii unui concert de Rahmaninov la un pianist nu este chiar atât de evidentă. Clark Hull, unul dintre liderii teoriei din anii ’40-’50, profesor la Universitatea din Yale, și-a dat imediat seama (încă de la prima sa carte, apărută în 1943, Principiile comportamentului) de necesitatea de a pune în legătură motivația cu actul învățării. De ce? Pur și simplu pentru că micul nostru cobai nu muncește decât dacă este înfometat
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
un nume ca Nicolae Mărgineanu oricărui profesor de istoria psihologiei i-ar fi foarte greu astăzi să vorbească tinerilor studenți. Pentru un tânăr student de azi este un vis să absolvi cursurile unei Universități americane de prestigiu, ca Harvad sau Yale University. A reușit acest lucru cu doar jumătate de secol în urmă un N. Mărgineanu, și s-a întors plin de entuziasm acasă, să facă psihologie. A fost greșeala fatală a vieții sale, deoarece o diplomă ca a lui, în
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în Finifter [1983, 3-45]. Gunther, R., Diamandouros, N. și Puhle, H. J. (ed.), The Politics of Democratic Consolidation. Southern Europe in Comparative Perspective, Baltimore-London, The Johns Hopkins University Press, 1995. Huntington, S. P., Political Order in Changing Societies, New Haven, Yale University Press, 1968, trad. it. Ordinamento politico e mutamento sociale, Milano, Angeli, 1975. Huntington, S. P. și Dominiguez, J. I., Political Development, în F. I. Greenstein și N. W. Polsby (ed.), Handbook of Political Science, Reading, Mass., Addison-Wesley, 1975, vol
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în Stato e Mercato, agosto 1984, pp. 299-328. -, Le politiche sociali in Italia: metodi di analisi, în Rivista italiana di scienza politica, dicembre 1985, pp. 335-377. Ricci, D. M., The Tragedy of Political Science. Politics, Scholarship, and Democracy, New Haven-London, Yale University Press, 1984. Riker, W. H., Political Theory and the Art of Heresthetics, în Finifter [1983, 47-67]. Rose, R. (ed.), Electoral Behavior. A Comparative Handbook, New York, Free Press, 1974. Rokkan, S., Citizens, Elections, Parties. Approaches to the Comparative Study of
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
1-74. Olson, M., The Logic of Collective Action, Cambridge, Mass., Harvard University Press, 1965, trad. it. La logica dell'azione collettiva. I beni pubblici e la teoria dei gruppi, Milano, Feltrinelli, 1983. -, The Rise and Decline of Nations, New Haven, Yale University Press, 1982, trad. it. Ascesa e declino delle nazioni. Crescita economica, stagflazione e rigidità sociale, Bologna, Il Mulino, 1984. Pizzorno, A., Introduzione allo studio della partecipazione politica, în Quaderni di Sociologia, vol. 15 (1966), pp. 235-287. Pizzorno, A., Reyneri
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
648-660. Taagepera, R., Running for President of Estonia: A Political Scientist in Politics, în PS Political Science & Politics, June 1993, pp. 302-304. Taagepera, R. și Shugart, M. S., Seats and Votes. The Effects and Determinants of Electoral Systems, New Haven-London, Yale University Press, 1989. Torrens, X., Los sistemas electorales, în M. Caminal Badia (ed.), Manual de ciencia politica, Madrid, Editorial Tecnos, 1996, pp. 341-369. Uleri, P. V., Le elezioni nel mondo: Francia, în Quaderni dell'Osservatorio Elettorale, dicembre 1994, pp. 117-122
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]