1,106 matches
-
spun câteva lucruri, apoi iese pe poartă, lăsându-mă cu fața îmbujorată, privesc în urma ei cu ostilitate, pentru asta se gătise în felul acesta? Pășește ca o gâscă pe tocurile înalte, cu grăsimile sugrumate în rochia de seară, cu decolteul zâmbitor, pentru a o vedea pe Yael făcând greșeala vieții ei, o fată tânără care nu se va ierta niciodată. O aud pornind motorul mașinii sale noi, poate că voi merge și eu în spatele ei, deja nu mai am ce pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am mai luat o bere din frigider, iar Reiko a mai fumat o țigară. Pisica dormea, liniștită, pe genunchii ei. Copila pusese totul la cale de la bun început, până în cele mai mici detalii. De aceea și părea atât de energică, zâmbitoare și sănătoasă. Probabil că i se luase o piatră de pe inimă în clipa în care a decis ce avea de făcut. Apoi am intrat în cameră și am strâns toate lucrurile, iar cele care nu-i mai trebuiau, le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
freamătul slab al respirației celuilalt. Te las, zic eu. —Rebecca, zice el, încet și cu evidentă greutate, parcă-și scoate cuvintele cu forța, unul câte unul. Să fii fericită! Să zâmbești. Eu așa îmi aduc aminte de tine, fericită și zâmbitoare. O să fac tot ce pot, îl asigur eu. Trebuie să închid, altfel încep să plâng. —Adio, Patrick! —Adio, îmi răspunde el, atât de încet, că abia îl aud. Închid. Respir adânc, încet și adânc, de parcă îi aduc aminte corpului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
semn din cap pe recepționerul rămas cu gura căscată și a continuat să înainteze până a ajuns în restaurantul hotelului. Vreo duzină de persoane cu figuri de afaceriști serveau masa risipite prin separeuri. Ne-a ieșit în întâmpinare un chelner zâmbitor - credea, probabil, că suntem niște milionari excentrici: cu ce vă pot fi de folos? Vă pot servi cu ceva? Aranjându-și cu cochetărie baticul verde cu floricele galbene, Sabina l-a pus în temă: Buona sera! Am trecut doar ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îl anunța că în Turcia o femeie îmbrăcată în negru pătrunsese într-un hotel de cinci stele și detonase explozibilii montați pe centura pe care o purta pe sub rochie. Bilanțul: 18 morți și 36 de răniți, majoritatea turiști occidentali. Capul zâmbitor al teroristei fusese proiectat la douăzeci de metri de centrul deflagrației. Aterizase în căruciorul unui copilaș scos la plimbare de mama sa. Al doilea anunț preciza că Keith Richrds, chitaristul de Rolling Stones, glumise când declarase că prizase cenușa tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tribunal de pe alt tărâm o condamnase pentru veșnicie. M-a sărutat cu o patimă timidă, apoi m-a luat de mână să-mi arate saloanele, să-mi prezinte noii ei amici. În drum ne întâlneam cu pacienți care ne salutau zâmbitori și mă mâncau din priviri. Mesajul subliminal era cel al unei isterii cu greu ținute în frâu. Spitalul făcea eforturi să pară primitor, dar până la urmă se trăda a fi un loc blestemat, depozit de suflete înfrânte. Era ora de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
împletite după moda din Ninive, cu fruntea de o netezime zeiască și cu ochii verzi și luminoși. Ochi ce intersectau, cu o căutătură blajină, șaua nasului, pe sub streașina fină a sprâncenelor, într-o înfiripare cuceritoare de strabism. Tânărul suplu și zâmbitor, cu morgă charismatică, era înveșmântat într-o togă sau într-o mantie sacerdotală, cu desăvârșire albă și lungă până la călcâie, drapată statuar și atât de curată, de neprihănită, încât ar fi umbrit, cu aureola ei, omăturile himalayene cele mai înalte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
râzând, plutonierul răcni aproape cu veselie: ― Stai, Pantelimoane!... De ce fugi, măi Pantelimoane? Își reveni îndată, se mohorî mai tare și se întoarse la datorie. Bănuiții, îngrămădiți ca oile în tindă, auzind râsetele de afară, își luară și ei niște mutre zâmbitoare în speranța că așa vor câștiga bunăvoința plutonierului. Acesta însă crezu că vor să-și bată joc de el și, ca să le taie scurt pofta de veselie, împărți la întîmplare o droaie de ghionturi, mormăind indignat: ― Rebeliune, ai, puturoșilor?... Și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
incintă străluceau plastroanele, cheliile și decorațiile. Sute de mâini se întindeau și se strângeau. În fața estradei prezidențiale era un vălmășag de fracuri. Ici-colo, câte un reprezentant al națiunii ridica ochii spre tribune, căutîndu-și invitații sau schimbând bezele cu vreo floare zâmbitoare. ― Uite pe Gogu! șopti Eugenia mișcată, Nadinei, care avea pe figură un surâs de satisfacție. De jos, Gogu Ionescu, jovial, făcea niște semne pe care nimeni nu le înțelegea, dar la care Nadina, închipuindu-și că întreabă dacă e mulțumită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
azi. Mâine. Se întoarseră la han și se mai sfătuiră. Ziua următoare avură noroc. Portarul îi trimise sus: a venit domnul ministru. Rătăciră pe coridoare, ajunseră într-o cancelarie cu lume multă și căldură mare. Un domn tânăr, pudrat și zâmbitor, îi primi foarte prietenos: ― Ei, fraților, ce-i cu voi? Ce vă aduce pe aici tocmai de unde?... Din Argeș... Da... Lupu Chirițoiu începu povestea de departe, cu înflorituri. Domnul nu-și pierdu deloc răbdarea, dar când bănui despre ce e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strâmbul munca! E mai ușor să stai cu luleaua-n gură decât să dai cu sapa, cum nu! Și să ocărăști pe boieri și să pui la cale rebeliuni! Ce zici, măi Ștefane? ― De, don' colonel, făcu Ștefan cu fața zâmbitoare, mai încercăm și noi marea cu degetul. ― Vrem să vedem și noi cum o mai fi și altfel, că ce a fost am văzut și n-a fost bine! adăugă altul, întunecat. ― Numai să nu vedeți pe dracul, măi băieți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și noi cum o mai fi și altfel, că ce a fost am văzut și n-a fost bine! adăugă altul, întunecat. ― Numai să nu vedeți pe dracul, măi băieți! zise colonelul. Peste câteva minute, din vorbă-n vorbă, țăranul zâmbitor întrebă: ― Da pe domnișoarele le-ați dus la oraș, don' colonel? ― Ați fi poftit să le las aici să vă bateți voi joc de tinerețea lor, ai? răspunse pensionarul cu ton glumeț. Nu vă cunosc eu ce tâlhari sunteți voi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de-a năvăli asupra stăpânului său, dar cu fața mereu umezită de un surâs sortit să-i ascundă frica și să-i câștige bunăvoința tuturor. Înmulțindu-se mereu, oamenii se îmbulzeau și vacarmul creștea. Unele glasuri înțepau și pe logofătul zâmbitor care, când înțelese, făcu vinovat: ― Ce-i, băieți? Ce vreți voi?... Spuneți-mi mie că... Râsete batjocoritoare și câteva huiduieli îi acoperiră vorbele. Bumbu se fâstâci complet. Deodată Lupu Chirițoiu care, fără să vrea, fusese împins aproape în față, strigă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gară. În mulțimea călătorilor care alergau spre ieșire, Grigore recunoscu pe Ilie Rogojinaru, arendașul de la Olena. Întoarse capul, parcă i-ar fi fost frică de el. Rogojinaru însă îl zări și veni glonț, cu un geamantan în mână, asudat și zâmbitor. ― Mă mai cunoști, cucoane? întrebă dânsul, lăsând jos geamantanul și ștergîndu-și fața și chelia cu o batistă mare. Am auzit și-am citit ce-ați pătimit! urmă apoi cu alt glas și clătinând întristat din cap. Regretă în multe cuvinte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
E nou. Biblioteca din jur este însă a tatălui meu, care a moștenit-o de la tatăl său. În dreapta mea, pe perete, soția mea a bricolat un caleidoscop de fotografii de familie. Sau poate nu... Sînt poze vechi, majoritatea sepia, frumoase, zîmbitoare, trecute. Recunosc doar două-trei personaje. Restul sînt fie rude necunoscute, fie cine știe ce trecători prin viața alor mei. Dar ce contează, este un tablou de rudenie în căutarea unui autor ! Îmi dau seama brusc de analogia cu Muzeul Țăranului Român. Bernea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
până atunci nu mai avusesem un vis atât de viu, atât de real. Ne-am apucat să facem desene cu cretă colorată. Fetele îl desenau pe Egor în forme cât mai caricaturale: ba lovindu-se cu capul de cornul lunii zâmbitoare, ba apucând, cu o mână nesfârșită, verde ca fierea sau stacojie, o stea cu multe colțuri. Eu însă am desenat cu cretă roz scoica pe care mi-o dăduse Egor. Ne-am plictisit repede de desenat și deodată ne-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei, îmbrățișîndu-i-le, plângând. ― Iartă-mă, mamă, nu mă lăsa să plec de aici! izbucnii eu, iartă-mă, iartă-mă... Lilu plângea rezemată de ușă. D-na Sen n-a făcut o singură mișcare de mângâiere, ci a rămas dreaptă și zâmbitoare cât timp eu m-am zbătut la picioarele ei. Am simțit gheața aceasta și m-am ridicat, ștergîndu-mi ochii, suspinând. ― Ia-ți ceaiul, vorbi. Am pus mâna pe ceașcă, dar m-a înăbușit un hohot și mi-am ascuns fața
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ascunderea ludică a unei sărbători cu reverberații dionysiace. Balul își avea masca lui dincolo de care pluteau intenții și scopuri ascunse. Iubiri și trădări tainice, șoapte ale atașamentului sau dizgrațiilor fulgurantetoate acestea pulsau în tărâmul cu grijă învăluit de masca enigmatic zâmbitoare. Existența cotidiană ascunde dincolo de falsul său chip energii cu mult mai copleșitoare decât intrigile de palat. Negativitatea și dinamica acestor impulsuri indică un gigantic bal mascat unde, însă, regii și prințesele au fost înlocuite de către decadenții unei umanități palide și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pacienților reumatici sau ale celor ce suferiseră traumatisme ale membrelor inferioare, urmând apoi să-și urmeze cura de odihnă în „Camere“. Acum însă, faimoasele ape albastre îmbăiau, în momentul când intră George în sală, o droaie de mămici gânguritoare și zâmbitoare și tot atâția bebeluși care înotau plescăind și împroșcând apa. Pruncii acvatici alcătuiau, într-adevăr, o priveliște uimitoare. Sugari, dintre care unii nici nu împliniseră șase luni, și care pe podea abia de se târau în patru labe, se bălăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care se cernea prin luminatorul de deasupra ușii. Un moment mai târziu, lumina cenușie, dar limpede venită din stradă o revelă pe Alex, în mantoul ei de blană cel mai elegant, cu ochii prelungi, strălucitori, cu buzele-i lungi, palide, zâmbitoare. Când John Robert se dădu la o parte, fără să scoată un cuvânt, iar ea păși înăuntru, îl văzu pe George. Expresiile zugrăvite pe fața mamei și pe cea a fiului deveniră brusc identice: expresie de pisică la pândă. Zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
locuiește acolo. Și el îl urăște pe George. — De ce nu bei? Mă enervează să te văd stând așa, fără să faci nimic. — De ce nu cânți? Cântă Phil flautistul. — Uite, mă și grăbesc. Unde ți-e toată veselia sălbatică și ochii zâmbitori și farmecul plin de umor? — Tacă-ți gura! — Ești un pretins irlandez. — Toți irlandezii sunt pretinși irlandezi. Tu nu știi ce să faci, văd bine, Ai vrea să stai Și-ai vrea să pleci de lângă mine. Și nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și patru piersici. Tare bune au mai fost toate! Prin fața mea trec mai multe persoane, singure sau în cuplu, unele cu copiii lor, și-mi urează zâmbind poftă bună. Trec și mai mulți olandezi, ce vorbeau în limba engleză, calmi, zâmbitori, degajați, ca la ei acasă. Așa este Franța, primitoare pentru toți, în primul rând pentru turiști. Nu stau prea mult pe aici și după ce mă mai informez asupra zonei la oficiul de turism, pornesc spre destinația zilei, orășelul Maubourguet
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
confecții, dar nu putea refuza s-o însoțească pe mama când aceasta alegea uși dosnice și îl trăgea după ea zâmbindu-i încurajator, în timp ce el simțea în ființa sa înfiripându-se o voință prea firavă spre a se împotrivi voinței zâmbitoare a mamei. Intrau într-o curticică umbrită, alungită între două ziduri vechi, în josul cărora coborau de la streșini burlane de tinichea turtită. Un pluș de mușchi verde și umed creștea la piciorul zidului, pe pavajul de piatră rotundă pe care, călcându
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fie ca și spectator. Avea timp destul și se simțea cumva despovărat. Nu mai stătu să asculte istorisirea celor doi băieți sărmani. Privirea îi lunecă de-a lungul primelor rânduri, căutând-o pe mama. Nu întâlni decât fețe necunoscute, ochi zâmbitori, cumva mirați și fascinați, în care străluceau oglindite luminile scenei, de la primele rânduri, unde puteai să deslușești chiar și trăsăturile fețelor, și mai departe înspre rândurile din mijlocul sălii, unde nu mai vedeai decât lucirea ochilor ici și colo, și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să ofteze decât Maranda, femeia mea. Apoi Maranda trebuie să se țină pe urmele tale, că de... Nu se știe de unde sare iepurele - a continuat să-l tachineze sora, furându-l cu coada ochiului... La magazie, un „majur” cu fața zâmbitoare i-a luat în primire de la intrare: Bine ai venit, domnișoară! De când aștept să-mi calci pragul, da’ singurică, nu... Asta nu se poate întâmpla niciodată, fiindcă mereu sunt la brațul unui erou - a răspuns sora, strecurându și mâna cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]