5,438 matches
-
că politica nu este o treabă de sentiment. Am putea oare să spunem astăzi același lucru, văzând-o că-și ia drept călăuză impulsurile mulțimilor care ignoră rațiunea și care se lasă dirijate doar de sentiment?” Omul nu poate să zacă la nesfârșit într-o ignoranță mulțumită de sine. Chiar religia presupune anumite eforturi și demersuri de instruire iar prin acestea omul deprinde sensul moralității, despre care același autor spunea că reprezintă „un respect constant al anumitor convenții sociale și de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
urmă într-un perete. Dar măcar mirosiră, fără să știe, parfumul înțepător al florii care crescuse, mică și sfioasă, într-un colț. La ieșire, învățătoarea chiar îi spuse unui angajat al muzeului (ghid sau paznic) că pe undeva trebuie să zacă un șobolan mort. Drept care muzeul fu închis și întregul personal porni, desigur în zadar, în căutarea teoreticului cadavru îmblănit. 10-11 februarie 2005 BĂTĂUȘUL Muzica: Pixies Încerc să-mi amintesc cum am ajuns așa. Așa cum mă vedeți, între gratiile astea, condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care donau orfelinatului bani sau bunuri. Asta însemna că nici unui orfan nu-i lipsea nimic și nici unul nu era subnutrit, așa cum se întâmpla în atâtea țări africane. Botswana era un pământ binecuvântat. Nimeni nu murea de foame și nimeni nu zăcea în închisoare din motive politice. Așa cum subliniase Mma Ramotswe, batswana puteau să țină fruntea sus oriunde, absolut oriunde. Ce prăjitură bună, o lăudă domnul J.L.B. Matekoni. Copiilor trebuie să le placă la nebunie. Mma Potokwane zâmbi. — Copiii noștri adoră prăjiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Totuși, neamțului nu-i plăcea de el. Ăștia doi nu erau prieteni. Mma Ramotswe studie fotografia, apoi, ușurel, o desprinse de pe perete și o băgă în buzunar. Mma Potsane se îndepărtase și o urmă în camera cealaltă. Aici, pe podea, zăcea scheletul unei păsări mari, prinsă în capcană în casă și incapabilă să mai iasă. Oasele, curățate complet de furnici, zăceau acolo unde trebuie să fi căzut pasărea. — Asta-i încăperea pe care o foloseau drept birou, îi explică Mma Potsane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de pe perete și o băgă în buzunar. Mma Potsane se îndepărtase și o urmă în camera cealaltă. Aici, pe podea, zăcea scheletul unei păsări mari, prinsă în capcană în casă și incapabilă să mai iasă. Oasele, curățate complet de furnici, zăceau acolo unde trebuie să fi căzut pasărea. — Asta-i încăperea pe care o foloseau drept birou, îi explică Mma Potsane. Aici păstrau toate facturile și aveau un seif mic acolo, în colț. Oamenii le trimiteau bani, știți cum e. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe care le înregistrase până atunci. Vizitase locul și simțise că acolo se săvârșise din viață tânărul acela. Într-un fel, ajunsese la o concluzie încă de la început. Acum trebuia să o ia în sens invers și să afle de ce zăcea el acolo - era sigură de asta - în acel pământ secetos, la marginea marelui deșert Kalahari. Era într-un mormânt singuratic, atât de departe de semenii săi, și fusese atât de tânăr. Cum se ajunsese la așa ceva? La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și s-a împiedicat. Eram la marginea unui șanț abrupt, o donga, care traversa savana pe acolo. Era adânc de vreo doi metri, iar el s-a împiedicat și a căzut în șanț. M-am uitat și l-am văzut zăcând întins pe jos. Era țeapăn și nu scotea un sunet. Am coborât să văd ce-i cu el. Stătea nemișcat și când am încercat să mă uit la capul lui, să văd dacă s-a rănit, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu apă rece, s-o trezească, odată era s-o înece... Și-a fugit dup-aia c-un șofer de tir, voia să treacă granița, ăla avea nevastă, s-a plictisit, a bătut-o bine și-a lăsat-o să zacă undeva pe la Giurgiu, în păpușoi... - Ți se cam duce... - Ți... Poate-s io neam de traistă, merinos de-acasă, nu-s rafinat, n-am putut... am plecat ca din pușcă, m-am cărat la „Corso” și m-am făcut praștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai există nici podul de piatră, au făcut o hală de montaj care stă părăsită, era păzită de nea Mihai, a murit anul trecut, nu, n-am SIDA, am 0, am avut vărsat de vânt și rujeolă și oreion, am zăcut mult atunci, era iarnă și n-aveam lemne, am rupt gardul din spate, nu mi se mai vedeau ochii de umflătură, zăpada până la brâul casei, aruncam în sobă doar niște ciocălăi și resturi de la fabrică, mai mult cuie, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
valoreze mult după ce-am să mor... Ție ți-l vând c-un milion, ai putea să-l pui în biroul tău, uite-aici poți să-mpuști un bolț, sunt și cuie care intră-n ciment... Nu mai rezist, am zăcut bolnav, acoperit c-un țol vărgat, cu genunchii la gură, n-a trecut nimeni, dar nimeni să mă vadă, îmi cad și dinții... asta-i soarta artistului... Mori și nu-ți deschide nimeni ușa... - Tu ești surd? N-am! - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ratelor pe luni, cupoanele pe numele amândurora. Altceva? Nu-mi amintesc decât că ploua îngrozitor când să mergem la Starea Civilă, mie mi-era atât de somn, încât aș fi rămas acasă, aș fi băut un vin și-aș fi zăcut. N-aveam nimic împotriva ei, începusem doar să nu-mi mai amintesc prea bine, uitasem dacă are ochi verzi sau albaștri, treceam degetele și nimic. Avea picioare frumoase, sâni mari. - Nu vreau voal scurt, nu, vreau unul adevărat, din acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
navei, făcut țăndări, odihnindu-se pe cornișa de stîncă, leșurile care pluteau și sacii cu ceai pe care-i tîra curentul spre mal. Trei bărbați, vlăguiți și răniți grav, reușiseră cu chiu, cu vai să se urce pe coastă și zăceau cu fața În jos, leșinați și sîngerînd, pe o minusculă plajă de pietre. CÎnd, după tragica odisee pe care tocmai o trăiseră și În care fuseseră cît pe-aci să piară, văzînd și cum se Înecau ceilalți tovarăși de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu desăvîrșire Încredințat că, din pricina vremii Îngrozitoare, nici măcar fiul diavolului nu s-ar fi hotărît să-și părăsească adăpostul cald. Dar la capătul a patru ceasuri de luptă, lovitură după lovitură, izbind fierul, Îl cuprinse deznădejdea. Spărsese șase pietre, care zăceau la picioarele lui făcute țăndări, dar veriga de lanț pe care o alesese, de grosimea unui deget, abia dacă fusese puțin Îndoită. Fierul se Încălzise, dar chiar și așa, nimic nu lăsa să se Întrevadă că metalul ar fi sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
găsit ceva absolut grotesc cu care să-l pună pe antreprenorul de pompe funebre să mă îmbrace. Așa că Evie își aruncă un braț pe după umerii mamei mele, iar Manus nu se poate dezlipi destul de repede de sicriul deschis, iar eu zac acolo în sicriul ăla de diftină albastră ca interiorul unui Lincoln Town Car. Desigur, mulțumesc, Evie, am pe mine chimonoul ăsta chinezesc de seară de mătase galbenă de concubină, crăpat pe-o parte până la brâu și ciorapi negri de plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ochi. Cealaltă mână a sa e strânsă pumn în jurul a treizeci de centimetri de limbă a lui Ellis trasă afară. Ellis lovește cu palmele și gâjâie între picioarele groase ale domnului Parker. Vaze Ming sparte și alte obiecte de colecție zac peste tot de jur-împrejurul lor pe podea. Domnul Parker zice: — Așa. Fă așa. E bine. Relaxează-te. Brandy și cu mine, privind. Eu voindu-l pe Ellis distrus, asta-i de-a dreptul prea perfect ca s-o întrerupi. O scutur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai ales neștiinței de a ține în mîini frîiele unei țări noi, mult mai mari, mult mai puternice și de aceea ascunzînd în tainițele sale mult mai multe primejdii pentru cei care o struneau. Era ca și cum un călăreț învățat să zacă în șaua unui cal domol, obișnuit cu frîul și povara, încalecă pentru prima dată un armăsar adevărat, spumegînd la capătul zăbalei, înfiorîndu-se la fiecare atingere. Nici unul nu știe a cui teamă e mai mare, freamătul și încordarea fiind la fel de năucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și defetiști care au umplut văile de la Isonzo și Caporetto cu hoiturile lor, ci de cîteva mănunchiuri de viteji, de arditi, bărbați adevărați care nu se temeau de moarte. Toți cei care s-au temut de ea au rămas să zacă în tranșee. Cei care au înfruntat-o au simțit pe frunte și pe obraji mîngîierea aripilor Victoriei. Italia a devenit un stat datorită a o mie de oameni curajoși. Italia a devenit o putere datorită a zece mii de bravi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a Serviciului, s-a apucat să recitească dosare clasate pentru a le repune pe rol, a încercat să dea singur dezlegări asupra cărora hotărîse casarea, făcuse o mie și unul de lucruri inutile și toate au fost în zadar. Întrebarea zăcea în adîncurile subconștientului, dar el știa că ea există acolo, că e vie și indestructibilă. Și mai știa că întrebarea aceasta va fi ultimul reflex al minții sale, înainte de a se întuneca. Dacă punea lucrurile în această cumpănă, față în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe‑un par. Alteori și‑o anina de gât, părând o vită căreia i se tăiase căpățâna dintr‑o singură lovitură de bardă, la formula lui magică. Într‑o clipită, capul și trupul zăceau despicate În colbul deșertului; Făcătorul de Minuni pronunța aceeași formulă magică, dar În sens invers și atunci capul se Împreuna cu trupul, iar Împletitura de in de pe grumaz zăcea pe jos. După care Simon o deznoda, Încingându‑se cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bardă, la formula lui magică. Într‑o clipită, capul și trupul zăceau despicate În colbul deșertului; Făcătorul de Minuni pronunța aceeași formulă magică, dar În sens invers și atunci capul se Împreuna cu trupul, iar Împletitura de in de pe grumaz zăcea pe jos. După care Simon o deznoda, Încingându‑se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu te temi!“ Atunci Petru deschise ochii și se urcă pe o movilă de bălegar uscat, roind de muște, și se puse să strige cât Îl ținea glasul: „Măi oameni, ascultați la mine!“ Nimeni nu‑l lua În seamă. Mulțimea zăcea cu capetele plecate În colb, precum oile pe arșiță, la umbra tufelor. Petru strigă iar la ei: „Popor samarinean, ascultă la mine ce‑ți spun“. Câțiva Întoarseră capul, Îndeosebi orbii. „Ați văzut ce‑ați văzut, sunteți victimele nălucirii simțurilor voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Vru să‑i tragă pe ochi șalul pe care i‑l dăduse, dar nu găsi atâta putere, Închizând ochii de groază. Cu țeasta zdrobită, cu membrele frânte, cu chipul desfigurat și Însângerat, cu măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată, zăcea pe pământ; pe pământ zăcea o masă de oase frânte și carne căsăpită, cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stâlcit. Cei care se apropiară să vadă scena o auzeau blestemând: „Și asta e tot o mărturie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ochi șalul pe care i‑l dăduse, dar nu găsi atâta putere, Închizând ochii de groază. Cu țeasta zdrobită, cu membrele frânte, cu chipul desfigurat și Însângerat, cu măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată, zăcea pe pământ; pe pământ zăcea o masă de oase frânte și carne căsăpită, cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stâlcit. Cei care se apropiară să vadă scena o auzeau blestemând: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sârma de oțel temeinic Întinsă, răsunând precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să‑i treacă prin cap, chiar nici bătrânilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria proletariatului, că În acea noapte se petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezându‑le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din Niš, descrierea unei nunți de cetnici din Vlasotinci, când toată noaptea s‑au auzit focuri de armă. Luptele de stradă În Belgrad din luna octombrie 1944 s‑au dat din unghiul lui de vedere, din strada Palmotičeva pe care zăcea un cal sfârtecat. Zgomotul asurzitor al șenilelor de tanc acoperea pentru o clipă interogarea unui Volksdeutscher pe nume Franjo Herman, ale cărui implorări treceau prin zidul subțire al clădirii Învecinate, iar un ofițer justițiar al OZN‑ei2 Împlinea răzbunarea poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]