805 matches
-
își murdăresc mâinile, alții - sufletul. Și armonia universală a intrat se pare în criză de energie. Unele inimi păstrează amintiri, altele - amprente. Valoarea își secretă condiția care îi înfurie pe cei din jur. Preludiul revoltei este dezgustul. Dincolo de banalitatea cotidiană, zădărnicia are acute conotații filosofice și mistice. Admirația, dar și invidia pot menține talentul în stare de funcționare. Mitingul - acest miriapod în călduri. Trăim din neliniști și extaze. Nu este totuși prea rău dacă pierzi bani și câștigi minte. După comunism
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a izbit în stomac, la muzeul Jeu de Paume, într-o dimineață de primăvară a anului 1921. Vederea din Delft, în oglinda lui Vermeer, face să defileze în câteva secunde, sub pleoapele blândului cantor cu părul cărunt, întreaga-i viață, zădărnicia muncii lui personale și, dincolo de asta, poate, patetica incapacitate a cuvintelor de a reda un cer, apa, liniștea unui oraș dimineața. "Așa ar fi trebuit să scriu..." În fața acestui camaieu aerian, roz-somon și albastru-ardezie, care-l străfulgeră ca o Judecată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
munte, valurile, norii mici replică a celor mari etc.). "...Întotdeauna au existat zone mari ale științei în care metodele analitice simple puteau fi cu greu aplicate. Fenomenele naturale erau prea complexe. În legatură cu ele, oamenii ridicau din umeri a zădărnicie și enunțau teorii calitative, făceau aproximații grosolane sau nu emiteau nici o parere. Acestea sunt domeniile în care fractalii își găsesc o mulțime de aplicații", spune Mandelbrot. 69 http://filme documentare.com/wp-content/uploads/2011/02/fractali-coperta.png 70 Donella Meadows
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
și se poartă ca atare - că ființa și existența lor nu sunt lipsite de orice valoare și de orice demnitate. Că forța care trăiește în ei și prin ei ca forță omenească, dând avânt strădaniei lor, nu se anulează în zădărnicie. De aici tranziții bruște de la sentimentul precarității omenescului la acela al demnității sale, de la umilință la semeție. Vin către primejdie mândri de neamul din care se trag și de izbânzile sale, cărora le-au adăugat pe ale lor, chiar dacă se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
putea să se întoarcă acasă și să trăiască fără glorie o anumită formă deplină a vieții și n-a făcut o; putea să cucerească Troia și n-a făcut-o. Singurele potențialități raportabile la el care capătă existență sunt pierzania, zădărnicia și moartea. Câtă putere și câtă violență erau în el, și trebuia să se cheltuiască întocmai ca atare, erau prea nemăsurate și prea greu de ținut în frâu ca să ajungă la alt soroc decât moartea. Și ca să împlinească altceva decât
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
că nu avea nevoie de el doar pentru că, fără el, Shakespeare n-ar fi scos-o la capăt cu piesa. Ariel este un prisos și de prisosuri n au nevoie decât cei ce sunt chemați să sporească universul cu acele zădărnicii fără de care universul ar fi zadarnic. Mai trebuie spus, din capul locului, că Ariel, executor al atâtor porunci, nu este ucenicul unui vrăjitor. Ce i se cere, el se arată a ști parcă dintotdeauna, nu are a învăța nimic și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și se poartă ca atare - că ființa și existența lor nu sunt lipsite de orice valoare și de orice demnitate. Că forța care trăiește în ei și prin ei ca forță omenească, dând avânt strădaniei lor, nu se anulează în zădărnicie. De aici tranziții bruște de la sentimentul precarității omenescului la acela al demnității sale, de la umilință la semeție. Vin către primejdie mândri de neamul din care se trag și de izbânzile sale, cărora le-au adăugat pe ale lor, chiar dacă se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
putea să se întoarcă acasă și să trăiască fără glorie o anumită formă deplină a vieții și n-a făcut o; putea să cucerească Troia și n-a făcut-o. Singurele potențialități raportabile la el care capătă existență sunt pierzania, zădărnicia și moartea. Câtă putere și câtă violență erau în el, și trebuia să se cheltuiască întocmai ca atare, erau prea nemăsurate și prea greu de ținut în frâu ca să ajungă la alt soroc decât moartea. Și ca să împlinească altceva decât
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
că nu avea nevoie de el doar pentru că, fără el, Shakespeare n-ar fi scos-o la capăt cu piesa. Ariel este un prisos și de prisosuri n au nevoie decât cei ce sunt chemați să sporească universul cu acele zădărnicii fără de care universul ar fi zadarnic. Mai trebuie spus, din capul locului, că Ariel, executor al atâtor porunci, nu este ucenicul unui vrăjitor. Ce i se cere, el se arată a ști parcă dintotdeauna, nu are a învăța nimic și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-i să scrie versuri. Paradoxal însă, la nouăsprezece ani E. era în elita intelectualilor umaniști militanți pentru cauza națională. De atunci, din 1869, datează un dialog între Poet și Întuneric, în care acesta din urmă, geniul negru, pune în fața poetului zădărnicia: „Tu, care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie ieșiții din mormânt, Sfăramă-n stânca rece a ta nebună liră Căci
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
centrul și estul Europei. Acest peisaj, constatat la ieșirea din evul mediu, a crescut din baza comună traco-latină în care limbile tracă și latină s-au contopit pierzându-și identitatea, adică dispărând ca formule distincte de comunicare. De aici rezultă zădărnicia eforturilor de reconstituire a latinei dunărene și de descoperire a limbii tracilor. 11. Apelarea la latina clasică, atestată în scris, și uneori chiar la latina medievală, ca la un reper palpabil al sorginții limbii române, apelare corelată cu respingerea substratului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sferei sale de cuprindere, generând așadar formulări care păcătuiesc fie printr-o prea largă generalitate, fie printr-o limitare excesivă, tot astfel a apărut drept utopică și încercarea de a realiza o exhaustivă aranjare taxonomică a diverselor sale aspecte, recunoașterea zădărniciei unei astfel de tentative fiind afirmată de majoritatea celor ce s-au ocupat de studierea sistematică a acestui fenomen. Necesitatea metodologică de încasetare meticuloasă a multiplelor variante care iradiază dintr-un generic invariant se lovește implacabil mai întâi de noianul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
roman, invadat de iarbă, a devenit târg de vite. Fără să vrea, omul care taie bălăriile transformă de aceea incinta arheologică într-un amfiteatru și gestul său într-o demonstrație filozofică... O, ce prelegeri ar fi putut rosti aici, profeții zădărniciei! Ce scenă admirabilă pentru a vorbi despre deșertăciune ar fi avut în altarele de piatră putrezite sub liane și în templele abrutizate de junglă! Acum, ei nu mai au ce căuta în Palenque. Ruinele nu mai sunt o tribună potrivită
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de tancuri dispuse adânc, în trepte, și buncăre de orice mărime fusese, pentru jurnalul săptămânal, un permanent prilej de reportaje filmate, ușor tremurate, și de comentarii aprinse, pe ritmul unei muzici mobilizatoare. Acum, prada mea avea un aer eroic de zădărnicie. Cândva, cu astfel de piuneze din argint nou fuseseră onorați muncitorii deosebit de harnici de pe Westwall; după treizeci și opt, printre aceștia se numărau cu siguranță și localnici din populația germană sudetă, care se prezentaseră voluntari la construirea de buncăre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era licențiat în istorie și credea în rațiune. Povestirea mea, cârpită în cuvântare, intra în detaliile eșecului său. Și dacă o citesc astăzi, la o distanță în timp de aproape patru decenii, am impresia că eșcul lui e înrudit cu zădărniciile mele. Numele Hermann Mautler este, ce-i drept, inventat, dar persoana fragilă, despre care nu mai știu cum se numea cu adevărat, este mai clară pentru mine decât acel băiat încăpățânat, pe care încerc să-l recunosc într-un autoportret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
visele ce nu pier niciodată. Vorbeam cu ele, iar din adâncurile lor mai supraviețuiau întrebările despre cine a fost el în nălucirea trecutului, el ce mi-a lăsat penumbra să sărute prăbușirea adâncurilor, el ce m-a lăsat să caut zădărnicia iubirilor în durerile mute ale stelelor. Ca un dezastru s au perindat toate prin cuvintele ce mă adormeau în pătulul înzăpezit al visului, iar timpul albit de această iarnă m-a pedepsit pentru iubirea ce a încălzit negura tăcerilor din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Pentru Cristi nu mai e. Unii-au rezolvat-o-n alte maniere, prin mitoză, prin absențe nemotivate la ora de cimitir, prin rugăciuni, prin distracția cu mărgelele de sticlă. Irelevant fiind nu numai scrisul, ci și mediul Înconjurător. „Constructorul de zădărnicii”, cum mă numea domnul profesor pe coperta IV a eclipsei mele, se joacă acum cu copilul, se duce la editură, se-ntoarce de-acolo mai des decît se duce, Își perie meditativ bretonul, penele, pe primul numai atunci cînd este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obiecte paginate, sfărîmicioase. Cu poză. Anii aceia Însemnînd pentru chipul deviat din fotografie paginile de mai sus și următoarele, jurnalul propriu-zis, dac-o mai fi, unele seri ieșite din comun, o doamnă platinată, o cheiță, cîteva lecții. Dintre care, În pofida zădărniciei violent evidente a oricărui efort spiritual, pe cea mai importantă Încă o mai Învăț. Opresc Într-un tîrziu muzica. PREAMBUL 12:04, 7 martie 2002. SÎmbătă. SÎnt opt lucruri pe care orice femeie trebuie să le știe despre sex. Redau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mici personaje, iradiind pe ecran dinspre lumea de afară aflată, au ralenti, Într-o neluată-n seamă dezagregare. Prin evitarea colosalului, prin mi minor, adevăruri puține dar necosmetizate, prin bizarele rotații interioare ale personajelor, filmul evoluează din perspectiva continuă a zădărniciei pînă la ultimele sale limite, pînă la descompunerea ei. Orașul inutilității este o Lisabonă Sodoma (mai mult) și Gomora Într-o inocentă putrefacție, prăfuită sub Întrebări care nici nu se mai pun și pînzele de păianjen ale corăbiilor de altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
jumătate de oră și uite că s-a făcut ceasul și... dracu să mă ia, nu vreau să plâng și să sufăr, pricepi asta o dată?! Nu vreau, pentru că știu că a venit primăvara!...“ Al șaptelea cerîc) Încă nu avea sentimentul zădărniciei. Era doar o neîmblânzire în el, de parcă întreaga viață n-ar fi făcut altceva decât să se împotrivească lumii și i-ar fi fost nefirească și de neînțeles o altă atitudine. Drept și dârz și tăcut, cuprins de o tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceea ce se întâmplă, și chiar calea greșită, chiar eroarea; căci numai în eroare, numai prin eroare, în care e închis fără putința de a scăpa, omul devine un căutător, care este, omul care caută; căci omul are nevoie de cunoașterea zădărniciei, trebuie să ia asupră-și groaza acesteia, groaza fiecărei erori, și, cunoscând-o, s-o soarbă până la fund, trebuie să devină conștient de groază, nu pentru a se tortura pe sine, ci desigur fiindcă groaza poate fi biruită numai cunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe Ioana Sandi și pe urmă îi cerea iertare în gând, se ura pe el însuși și pe urmă își zicea că nu se poate împotrivi propriei firi, și se simțea teribil de singur și neîmblânzit. Încă nu avea sentimentul zădărniciei. Al optulea cerîc) Iubirea face lucruri de neuitat. Dacă era iubire; să-i spunem astfel, pentru că nu există o altă vorbă mai bună, deocamdată. În diminețile cenușii, trupul său obosit și subțire se prelingea pe lângă ziduri. Continua să meargă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nici un cuvânt. Este războiul, abject și grotesc așa cum numai fețele livide, umbrite de durere și deznădejde ale răniților îl pot arăta. Și pentru o clipă are sentimentul de spaimă a omului fără nici o rădăcină în fața timpului, pentru care există doar zădărnicia și nesiguranța tuturor lucrurilor. Atunci când Marius se așează lângă ea, îl privește cu nesaț și o liniște profundă îi învăluie sufletul, la fel de plăcută ca o plapumă călduroasă într-o noapte de iarnă. În clipa aceea își jură că viața trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
altă natură și o însemnătate, din nefericire, secundară... Pe de altă parte, toate sufletele sensibile în care s-au imprimat ecouri ale vibrațiilor pianului ei nu mai sunt de multă vreme în lumea aceasta. Trebuie să învingi apăsarea simțămintelor de zădărnicie ca să pornești în căutarea unor ipotetice mențiuni, a căror descoperire cere o rîvnă particulară și o abilitate aparte de a circula rapid prin dedalul arhivelor." (p. 15) Căsătorită cu prințul Alexandru Bibescu, Elena a adus pe lume doi băieți, Emanuel
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
războiului, numit (nu chiar blasfemic, am zice noi !) mon frere . Să semnifice departajarea zguduitoarelor tragedii ale secolului XX după criterii de clasă ori de naționalitate, tentativa de-a instaura pe tărîmul lor tabere ce se măsoară suspicios, altceva decît o zădărnicie? Avem impresia că nu! Și N. Manolescu, după cîte ne amintim, s-a văzut declarat un antisemit la fel de fictiv. Nici subsemnatul n-a scăpat de-o învinuire analoagă, pe cît de neașteptată pe atît de nedreaptă, în setul de "argumente
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]