810 matches
-
în delir, un delir sacru, deoarece ajunge să spună lucruri adânci: „Am văzut gânduri (umede) întinse/ pe sârmă ghimpată/ unele semănau cu niște zdrențe/ altele aduceau cu niște bucăți de carne/ înfășurate în ziare ă...ț Un sentiment ciudat de zădărnicie/ plutea în aer, neîncredere/ amestecată cu teamă/ și bucurie de-a putea fi... / Privindu-le cum se mișcă în bătaia vântului,/ trăiai senzația că te afli/ în fața unei granițe/ ce separă o țară de alta/ sau un sentiment de altul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
mai fină. N-a întârziat după aceea mult nici împăratul. S-a dus să găsească între hurii pe venețiană. Iar Selim bețivul a scris în catastif jertfa tuturor fraților săi din același sânge, după legea neclintită a acelui mormânt al zădărniciilor care se numește Seraiul Vechi. Iată, se face noapte. Asupra Bizanțului se va ridica luna. Prietinul meu a tăcut. Simțeam amândoi truda zilei. Căscam pe rând; ne era somn. —Da-da, am mormăit eu privind visul Bizanțului... Rămâi cu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
jumătate de oră și uite că s-a făcut ceasul și... dracu să mă ia, nu vreau să plâng și să sufăr, pricepi asta o dată?! Nu vreau, pentru că știu că a venit primăvara!...“ Al șaptelea cerîc) Încă nu avea sentimentul zădărniciei. Era doar o neîmblânzire în el, de parcă întreaga viață n-ar fi făcut altceva decât să se împotrivească lumii și i-ar fi fost nefirească și de neînțeles o altă atitudine. Drept și dârz și tăcut, cuprins de o tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceea ce se întâmplă, și chiar calea greșită, chiar eroarea; căci numai în eroare, numai prin eroare, în care e închis fără putința de a scăpa, omul devine un căutător, care este, omul care caută; căci omul are nevoie de cunoașterea zădărniciei, trebuie să ia asupră-și groaza acesteia, groaza fiecărei erori, și, cunoscând-o, s-o soarbă până la fund, trebuie să devină conștient de groază, nu pentru a se tortura pe sine, ci desigur fiindcă groaza poate fi biruită numai cunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe Ioana Sandi și pe urmă îi cerea iertare în gând, se ura pe el însuși și pe urmă își zicea că nu se poate împotrivi propriei firi, și se simțea teribil de singur și neîmblânzit. Încă nu avea sentimentul zădărniciei. Al optulea cerîc) Iubirea face lucruri de neuitat. Dacă era iubire; să-i spunem astfel, pentru că nu există o altă vorbă mai bună, deocamdată. În diminețile cenușii, trupul său obosit și subțire se prelingea pe lângă ziduri. Continua să meargă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
porunci pămîntești, ci prin puterea unei vieți nepieritoare. 17. Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: "Tu ești preot în veac după rînduiala lui Melhisedec." 18. Astfel, pe deoparte, se desființează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinței și zădărniciei ei, 19. căci Legea n-a făcut nimic desăvîrșit, și pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20. Și fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurămînt, 21. căci, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
lui Genet își amintește vag, și recunoaște asta. Totuși „palida licărire” a acestor amintiri este singura care, aureolând arhitectura pur verbală a unui asemenea tip de teatru, îi precizează și îi nuanțează sensul. Căci întregul eșafodaj de cuvinte deplânge aici zădărnicia invocației funebre, sentimentul de vid și de tăcere; actul „sculptării unei pietre în formă de piatră”, ne spune un text din Fragmente, este legat de ideea sinuciderii și a amuțirii finale. Un act „echivalent cu «a tăcea»”. Un ciudat paradox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
lume, la puii de mîță azvîrliți de copii În apa rîului, la groaza peștilor În pîntecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un nefericit cetățean făcuse un hasid și mai nefericit, și-n acest caz nu mai exista remediu sau Întoarcere). Maestrul luă manuscrisul de pe masă și dispăru. Își va petrece o noapte Întreagă aplecat peste textul Drumului În Canaan, a cărui zădărnicie Îi va dezvălui propria greșeală, anume că, dacă În acea noapte din urmă cu nouă luni ar fi Îmbrățișat principiul etic, iar nu cel poetic (și cine mai știe dacă există o delimitare netă!), nu ar mai fi avut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mitică, sămînță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crîșma „Corona“, punîndu-și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. TÎnărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În Canaan nu se putea limpezi, lui nu-i mai rămînea altceva de făcut decît să se retragă. Acel ultim cuvînt părea Însă să aibă un anume tîlc, poate chiar o semnificație nefastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ce nu te ascultă... cu tot ce ți-a dăruit Dumnezeu. — Așa trebuie că a gândit și Sfântul Ștefan cu mulți ani În urmă. Totuși și-a rostit predica și a fost ucis. Murind, poate că s-a gândit la zădărnicia faptei lui. Dar, vezi, Întotdeauna am crezut că pilda morții lui Ștefan i-a stăruit În minte lui Pavel pe drumul Damascului și l-a Îndemnat să răspândească pretutindeni În lume cuvântul Domnului. — Continuă. — Asta-i tot; asta-i datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am hotărât să ne supunem fără preget acestei credințe... Însă, acum împrejurările sunt neobișnuite. Și ne împiedică... să ne îndeplinim această hotărâre... Glasul lui Tanaka pieri din nou. Ori de câte ori se poticnea Tanaka, sufletul samuraiului era copleșit de sentimentul unei nespuse zădărnicii. Toți acești oameni ai bisericii adunați acum în această sală de întruniri n-aveau cum să înțeleagă nici limba și nici cuprinsul scrisorii căreia solii japonezi îi dădeau citire. — Așa încât, în numele dragostei și prețuirii noastre pentru călugării creștini, vom ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care mi-o propui, răspunsul meu este: situația nu mi se potrivește, nu gândesc așa. Nici o clipă nu mi-a trecut prin minte să mă iau la trântă cu marele oraș, n-am atâta vanitate și găsesc că e o zădărnicie fără seamăn să aspiri la așa ceva, să vrei "să cucerești" marele oraș. Oricum, eu prefer discreția și nu agreez cu niciun chip prim-planul. Despre mine îmi place să cred că nu sunt un oltean tipic... Pe vremea nesuferită pe când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
soarta. Am avut nenumărate momente când îmi venea să las totul de izbeliște și s-o iau de nebun prin lume, că aș fi avut unde să-mi găsesc și eu un loc. însă și mai mare îmi părea atunci zădărnicia vieții risipite aiurea, și căutam iarăși pământul acela ferm din care știam că pot scoate ceva. Dacă am avut atâtea eșecuri, îți dai seama că am avut cam tot atâtea împliniri. Până la șaizeci de ani poți risca multe, în așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mi-am ratat prima tinerețe, schimbând facultăți și meserii (sunt, până una, alta, calificat miner și bibliotecar, în acte) în București și în întreaga țară, bântuit efectiv de sentimentul inutilității, al lipsei oricărui sens și creșterii până la cer a capacității zădărniciei în tot ce făceam am trăit în plină ficțiune? Realitatea a depășit mereu ficțiunea... Apoi, după ce m-am stabilizat, prin căsătorie, la Focșani, în 1975, am fost considerat ultimul om în viața publică, deși am publicat și cărți e adevărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de fiecare zi a omului țintește finalitatea și iată de ce vrând-nevrând fiecare din noi se gândește și la moarte; își face un examen de conștiință; își dă seama de iuțeala vertiginoasă cu care a trecut această viață, de zbuciumul și zădărnicia ei; își formulează "ultima dorință", înclină capul înainte "inevitabilului" ULTIMA DORINȚĂ! Cine oare, ar putea defini psihologicește aceste două cuvinte? Cine ar fi în stare să transpună și să imprime sensibilității noastre întreaga lume de sentimente ce stăpânesc în ceasul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
e interesat ca arta literară, creația artistică în general să nu fie copleșită de interpretări și speculații 78 excesive și să nu fie sufocată de abstracțiuni, fiind, acest am, el însuși scriitor. Eu știu că sânt pe deplin conștient de zădărnicia intervenției mele: critica și estetica literară, de toate nuanțele și de toate orientările, se hrănește și se va hrăni mereu din corpul viu al operei de artă, și nu e nimic de făcut cu acești canibali care dănțuiesc în jurul cazanului
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
citi. Avea și un cufăr plin cu cărți. Ei și? Tot Cîrstache era, nu-i folosea la nimic acel cufăr. Și cel puțin el nu căzuse la nici un examen, și îndeletnicirea aceasta a lui nu era considerată ca o tristă zădărnicie, d ca o plăcere a lui, așa cum altora le place să crească porumbei sau să cânte din cimpoi. Se presupunea că el înțelege ce citește. Despre mine s-ar fi spus de aici înainte că nu, nu înțeleg ce citesc
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a trecutului care se face auzită când timpul și substanța materială a acestuia a dispărut ca un vis.” Thomas Carlyle 399. „Bibliotecile nu se fac, ele cresc.” Augustine Birrel 400. „Nici un loc nu-ți oferă o mai puternică convingere a zădărniciei speranțelor umane ca o bibliotecă puternică.” Samuel Johnson 401. „Cartea-i un prieten care Când ne obosește tace; Sfatu-i blând e și ne face Doar în taină-a sa mustrare.” Lope de Vega 402. „Cetatea cărților trebuie să fie un
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
când îi reveni în minte această scenă, încât puse arma jos, ca să se relaxeze, lăsându-și brațele să-i cadă inerte. Dar în ciuda suferinței, continua să se gândească; în seara aceea ceva se schimbase în el, iar amorțeala și sentimentul zădărniciei dispăruseră. Stătea drept și cu atenția încordată, alunecându-și degetele pe țeava lungă și rece și simțind în spate tăria copacului, ca pe o a doua coloană vertebrală. Și în timp ce se gândea la tânărul acela, o altă imagine i se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
New York. Am fost atât de copleșită, încât un capitol din Peripețiile Alisei în Țara NewYorkeză, partea a doua din romanul meu Tricephalos, se referă pe îndelete la această expoziție. Dar la Bienala din 2007 de la Venezia, instalațiile au năpădit cu zădărnicie lumea în chip năpăstuitor estetic. Într-una din săli mi-a atras atenția totuși un Iisus pe rachetă. În 2003, când ajunsesem pentru prima dată la Bienala de Artă de la Venezia, văzusem, în pavilionul Cehiei, o altă instalație care avusese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
de tancuri dispuse adânc, în trepte, și buncăre de orice mărime fusese, pentru jurnalul săptămânal, un permanent prilej de reportaje filmate, ușor tremurate, și de comentarii aprinse, pe ritmul unei muzici mobilizatoare. Acum, prada mea avea un aer eroic de zădărnicie. Cândva, cu astfel de piuneze din argint nou fuseseră onorați muncitorii deosebit de harnici de pe Westwall; după treizeci și opt, printre aceștia se numărau cu siguranță și localnici din populația germană sudetă, care se prezentaseră voluntari la construirea de buncăre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era licențiat în istorie și credea în rațiune. Povestirea mea, cârpită în cuvântare, intra în detaliile eșecului său. Și dacă o citesc astăzi, la o distanță în timp de aproape patru decenii, am impresia că eșcul lui e înrudit cu zădărniciile mele. Numele Hermann Mautler este, ce-i drept, inventat, dar persoana fragilă, despre care nu mai știu cum se numea cu adevărat, este mai clară pentru mine decât acel băiat încăpățânat, pe care încerc să-l recunosc într-un autoportret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îi cresc încă două capete. Nimeni nu știe cine înalță castele de nisip și nici cine înmulțește capetele de balaur... Uneori copiii aleargă pe valul pătimaș care sărută nisipul și își scriu răvașe de iubire pe buza întinsă a falezei. Zădărnicie. Apa nu are milă. Amintirile sunt șterse. Lacrimile se amestecă cu apa sărată. Nu se mai cunoaște lacrima. Și-a schimbat forma. Seamănă a mare necuprinsă. S-au strâns la sfat bătrânii. Au decantat apa mării. S-a născut lacrima
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
visele ce nu pier niciodată. Vorbeam cu ele, iar din adâncurile lor mai supraviețuiau întrebările despre cine a fost el în nălucirea trecutului, el ce mi-a lăsat penumbra să sărute prăbușirea adâncurilor, el ce m-a lăsat să caut zădărnicia iubirilor în durerile mute ale stelelor. Ca un dezastru s au perindat toate prin cuvintele ce mă adormeau în pătulul înzăpezit al visului, iar timpul albit de această iarnă m-a pedepsit pentru iubirea ce a încălzit negura tăcerilor din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]