1,547 matches
-
s-a adâncit atunci când ea a avut prilejul și privilegiul de-a o cunoaște pe Elena Daniello, „ultima muză” a poetului, ei fiindu-i închinate poemele inspirate din perioada finală a vieții. Și nu doar acestea, ci tot ce a zămislit cu mintea sa de scriitor și de filosof. Faptul că între poet și medicul lui stomatolog Elena Daniello s-a închegat o prietenie fructuoasă permite autoarei să pătrundă în universul vieții spirituale și afective a poetului, să descopere substratul emoțional
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
iubirii devotate, sacrificate, renăscute. Iubirea purificata prin foc și renăscuta! Marianne Engel, atinsă de aripă unei boli psihice pentru care este tratată în același spital cu eroul românului, este o talentata și prolifica sculptorița de garguie, ornamente grotești umanoide- zoomorfe zămislite din piatră, care Gargui - montați la capetele burlanelor palatelor, bisericilor, catedralelor, facilitează scurgerea apelor pluviale și evită apariția igrasiei în zidurile clădirilor. Garguii întruchipau uneori spiritele rele, de cele mai multe ori însă erau construiți pentru a veghea asupra forțelor râului. Metaforă
Andrew Davidson – Gargui. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339506_a_340835]
-
vor împlini cum s-a scris/și cei din urmă vor fi cei din urmă” („amicul meu e măcelar din tată-n fiu”- „Unelte de dormit”). În raport cu muzicianul, măcelarul va „supraviețui”, va ajunge un artist. Cultura măcelarului urmează „să-și zămislească propriul mozart” ( „deși, spune el, acesta este chiar sfârșitul”- „Unelte de dormit”). Ființa minimă trăiește într-o singurătate universală și perpetuă: „singurătatea la paris e amabilă și nemiloasă”,/(...)”la roma e atroce și pioasă”/(...)/cea de la viena seamănă cumva/cu
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
definesc acest debut poetic. Ascund în ele focul nemuritor al eternei iubiri ce definesc sufletul ca esență divină. Căderi și înălțări, pași sau odihnă, frământări și nostalgice amintiri se împletesc în vocea poetei, dezvăluind fată de iarbă mi-ai spus / zămislită din partea albastră / a sufletului (pag. 31, poem cu albastru). Care altă culoare decât seninul poate fi asociată aspirației sufletului către cer? Câte iubiri se-adună, Doamne, / într-un om, / în vanitatea convingerii lui / de a fi unic (pag. 43, câtă
Emilia Dănescu: Zestrea toamnei () [Corola-blog/BlogPost/339622_a_340951]
-
final/toate se vor împlini cum s-a scris/și cei din urmă vor fi cei din urmă” („amicul meu e măcelar din tată-n fiu”). În raport cu muzicianul, măcelarul va „supraviețui”, va ajunge un artist. Cultura măcelarului urmează „să-și zămislească propriul mozart” ( „deși, spune el, acesta este chiar sfârșitul”). Ființa minimă trăiește într-o singurătate universală și perpetuă: „singurătatea la paris e amabilă și nemiloasă”,/(...)”la roma e atroce și pioasă”/(...)/cea de la viena seamănă cumva/cu singurătatea de la Cluj
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
umeri și de patru pînă la capul hidos, bălos, cu fălci clămpănitoare, o furtună de vîrtejuri și noduri spațiale care înainta grăbită pe patru picioare ca patru pistoane, cu gheare uriașe rupînd hălci din pardoseala indestructibilă de impătrunzitium, un monstru zămislit de nebunie și coșmar se cabră în fața lor urlînd de-ți îngheța inima-n piept. „Iată!”, urlă drept răspuns Colonelul von Thorax făcînd spume cu sînge la gură, „Acesta este tovarășul credincios, mutacămila, o varietate mutantă a nobilului animal de pe
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
zilei de mâine, având sindromul de vinovăție, atenționați că nu avem voie să gândim cu propriile circomvoluțiuni. Trist și nedrept. În societatea noastră, mentalitatea de trib, de turmă, primează ... am rămas în epoca de piatră. Femeia este temelia creației. Ea zămislește viața, naște copii. Ea înțelege cel mai bine natura umana. Nu că bărbatul este mai puțin important, el este stâlpul femeii. Orice temelie are nevoie de un pilon de rezistență. În fiecare femeie există un bărbat, așa cum în fiecare bărbat
TABU...? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 580 din 02 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340813_a_342142]
-
copieze la calculator textele. Autoarea subliniază că, deși metodele de redactare au evoluat în pas cu performanțele informaticii, scrisul de mână rămâne tutelar, păstrat cu sfințenie, fie și pe un raft de bibliotecă, pentru parfumul și delicatețea lui, care au zămislit capodopere. Rubrica “Ocheanul întors” îl are în obiectiv pe Liviu Rusu, de la a cărui naștere s-au împlinit 110 ani. Nicolae Băciuț îl numește pe acesta “Un estetician uitat” și întreprinde un scurt istoric în viața și activitatea acestui veritabil
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
Zburdă-n parcuri veselia Prin alaiul de copii, În palate, bucuria Te așteaptă să revii. Lasă grijile mărunte Și le vâră într-un sac, Celor mici și puși pe sotii Nu vreau să le fac pe plac. Curcubeul după ploaie Zămislit cu har de îngeri Te ajută cu un scop..., Prin dureri să nu mai sângeri... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Rămân / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1544, Anul V, 24 martie 2015. Drepturi de Autor
RĂMÂN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340957_a_342286]
-
săgeții, apoi Te-am așteptat în leagănul munților, Unde veneai tu, la vânătoarea Cu morile de apă, Unde veneai tu, însetat Să te îmbeți cu licoarea păstrăvilor, Te-am ademenit cu respirația ciutei Până la cuibul ecoului În care s-a zămislit tăria întoarcerii, Acolo, am băut împreună otrava clipei Împărțită în jumătăți egale Și de atunci rătăcim Într-o risipă a chemării, Repetate ecouri înflorind Peste adâncuri de timp. SCRISOARE Doamnă veșnicie, Pe planeta Pământ s-a abolit sclavia. Am hotărât
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
nu vor risipi pulberea clipei dilatată într-o lagună ascunsă de vederea unui mâine flămând gata să ne mestece gustul rătăcirii. CĂDERE Mi-ai speriat zborul cu bruma picurată pe aripi am retezat năucită aerul înghețat până în marginea cuibarului unde zămislisem de atâtea ori raze de lumină. Dimineața, pleoapele au desenat clipe în care n-am mai încăput amândoi. Orbi, am căzut din visare Fiecare în colivia lui. ÎNDRĂZNEALĂ Îți voi colora zborul din ce in ce mai rar Ca pasărea de gheață dispărând în
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
ridicase peste casele din jur. Dându-ne jos din pat ne-am uitat unul la altul văzându-ne nudurile. S-a roșit toată. - Dar ce s-a întâmplat? - Chiar nu știi nimic? - Știu că popa ne-a dat binecuvântarea să zămislim odraslele noastre. Ei bine, ce s-a petrecut aci în această noapte? - Ți-am mai spus înainte de a te dezbrăca. A fost noaptea nunții tale! Mi-a dat un pupic dulce și ne-a simțit trupurile lipite unul de altul
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Cine te-a adus pe strunele viorii mele, arcuș răgușit de fumul iubirii? Tu nu știi că ele așteaptă mângâierea degetelor tale, de când vântul a zămislit prima notă pe nervura unei frunze? În secunda zero vântul avea culoarea ochilor tăi frunza era verde-violet, iar toamna urla de gelozie pentru că tu m-ai atins primul și mi-ai furat așteptarea - Tu, arcuș cu forma trupului meu încrustată
EU, VIOARĂ-FRUNZĂ, TU, ARCUŞUL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341333_a_342662]
-
În livezile ce peste noapte Irump în cascade de flori. Parfumul lor îmbătător ne poartă Spre bucurii fără de margini. Eu sunt o melodie, O șoaptă de iubire Ce m-am dăruit ție, Și te-am rugat Din culori să mă zămislești. Te-am lăsat să mă răsfiri În fâșii de vise Pe care să le-arunci spre Infinit, Să-mi risipești gândurile-n zări, Precum umbrela de păpădie Ce sub adierea vântului, Se preface în zeci de fluturi zburători. Referință Bibliografică
DE DRAGOSTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341366_a_342695]
-
bolta ochilor trecut-au lacrimi, Ascunse-n giulgiul sufletului meu, Și-au curs în spovedanii patimi, Ce mi-au umbrit gândirile mereu. În stâlpii rugii ceru-am sprijinit, Până ce zorii s-au ivit din noapte, La ușa Raiului visele-am zămislit Și dus-am vestea,-n lume, mai departe. Că-i primăvară iar, că-i Sfântă Înviere, Și ouă roșii toți ciocnim la masă, Hristos a înviat! răsună cu putere, Adevărat a înviat! se-aude-n orice casă. Se-ncarcă ceru-n cânt
LA PAŞTE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341451_a_342780]
-
și destinic cu două lanțuri deosebit de puternice de taina neștiută a țărânii: suferința și versul... Alcătuită de divinitate dintr-o structură interioară echivalentă cu însăși personalitatea inefabilă a poeziei Universului, LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ închide în lăuntricitatea sa întreaga comunitate a precuvintelor zămislite din starea de nestare a Ființei omenești ziditoare de civilizație și cultură, din izvorul nestins de lacrimi zăvorâte pentru totdeauna între cutele adânci ale inimii încercănate ori din șoapta nemărturisită a suferinței nevoitorului umil al existenței, Poetul... Și, pentru că îngerii
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
uimită, despământenită ÎNGERUL ALB Rotește, Doamne Căile Lactee- ce Înger alb și-a fluturat veșmântul!, în noaptea mea s-a luminat cuvântul... ce imne se vor naște în femeie ? Cometele iubirii însetează ninsorile mai arse în sărut, ce duh a zămislit adânc femeia - a infinita punte de trecut? Ce rugă nerostită prin cuvinte a troienit o tâmplă de poet; rănit de carnavalele tăcerii un Înger alb mi-a răsărit în piept... Referință Bibliografică: Medalion liric / Nicolae Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
din noapte-n zori, de suave voci cerești și colinde îngerești. Care cântă-n cor : Mărire, întru cei de sus, Iubire și-ntre oameni pe pământ pace și bunăvoire! Prin dumnezeiscul dar ieslea deveni altar, căci în ea s-a zămislit Mielul cel Neprihănit. CRAINIC 1 : Parcă văd ca-ntr-o icoană sub o lună diafană Nașterea fără păcat de Copil nevinovat Am să pot trăi și eu Nașterea lui Dumnezeu în această Noaptea sfântă când întreaga lume cântă : Și iubirea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
Tragodas (continuare) Noapte de noapte, semeața cupolă a cerului înțesată de diamante își rotea ispititor podoabele sub privirile cohortelor de amărâți de pe pământ, care sperau în taină ca cerul să-și dezvăluie odată și odată visteria de minuni. Dar cei zămisliți din lut degeaba încercau să întindă brațele spre cer, căci picioarele le rămâneau tot în colb și rămâneau blestemați în continuare să răscolească pământul ca să-și poată astâmpăra foamea cea izvodită din lut. Avan se mai înșelară cei ce-și
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
și cu zborul jos, Eram un singur cântec, îngânat frumos... Eu n-am știut nimic să-ți spun, doar să te cânt, Să pun - din taina ta - un cântec în pământ, Ca mâine, sub mereu grăbitele ninsori, Parfumul lui să zămislească alte flori... Și azi, iubito, încă ți-l mai cânt, Cât suntem, tainic, încă, păsări de pământ, Cât, încă, ne desparte, în comun, un drum, E mai frumos parfumul lui curat, de-acum... 5 noiembrie 2013 Referință Bibliografică: Cântecul florarului
CÂNTECUL FLORARULUI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342070_a_343399]
-
Se zice, dacă e să elimini dragostea din ea, nu ar mai fi Carte sfântă, de la care omenirea învață și nu se știe dacă o va lăsa vreodată din mână. Operele de artă, iarăși, sunt întrețesute cu suflul iubirii, sunt zămislite și create doar prin mijlocirea ei. Are dreptate divinul poet: Iubirea mișcă lumea și soarele pe cer! Căci, după mine, tot ceea ce ne înconjoară e din dragoste, dragoste de la Dumnezeu. Celelalte pe care le facem, de asemenea, le facem din
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
ce i s-a adus. Nu doar frumoasă, era încântătoare! Admirabil proporționată, plină de grație, de cochetărie și spirit. Vorbea latina, greaca, egipteana și limbile din Siria și Asia. A urmat o relație de amor și din dragostea lor fu zămislit un copil. Peste nouă luni Cleopatra a adus pe lume un făt pe care îl numiră Cezarion și care în concursul unor împrejurări fericite ar fi devenit împărat al Romei. Între timp, după victoria asupra lui Ptolomeu, Cezar naviga pe
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
sfaturi să Îmi dai, cum planul să Mi-l schimb din mers; ce-am stabilit așa rămâne și nu admit nici un demers. Sunt Cel ce sunt din veac în veac și-așa voi fi cât Eu voi vrea! N-am zămislit ca să distrug, ci doar să curăț partea rea. Iar tu să-ți vezi de rostul tău până-n minutul de pe urmă, când va dispare tot ce-i rău și când puterea ți se curmă...” INTERPELARE Doamne, de la aleși am învățat cum
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
N-avem motive să-l dorim ori să-l cinstim ca pe-un amic - aidoma-i cu frații lui ce văd în om doar un nimic. Dar ne-amăgim să tot sperăm că noul an va fi altfel, când megaplanuri zămislim și când ne cramponăm de el. Românii-n speță au talent să se-amăgească-n fel de fel prin cincinale și-anuale durate c-un politic țel. Atâta doar că timpul râde de-ale politicului mofturi, văzând în ele nostimada cu broasca
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
construiește și dărâma, care așează, pas cu pas, prin munca și ambiție, ceea ce ulterior poți numi simplu. Un renume. Un renume a clădit în timp Paul Surugiu, în cei aproape 15 ani de activitate, fiind un destin amplu ce-a zămislit, prin talentul primit, prin munca susținută de determinare și echilibru, o carieră solidă, durabilă și un profil unic, care-i conferă credibilitate și devotament din partea publicului său. Iar în ceas aniversar al carierei, emisiunea pe care o moderează în fiecare
UN ARTIST! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342173_a_343502]