828 matches
-
străduia să cadă ucigător peste alții, și în truda ei se sfărîmă". Marelui efort de reacție nu-i rezistă însă încercarea intelectuală: "În zidirea ei compactă, clătinarea ideilor puține înfipte adînc făcea să se cearnă ca un moloz ce-i zăpăcea orice înțelegere." Ironia autoarei nu face decît să individualizeze temporar o "sensibilitate" cinică, precum a Adei Razu, pe de o parte, iar pe de alta să introducă o temă foarte productivă în discursul romanului. "Tratat" ca obiect, personajul va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mușchi și față fină. Tatăl tău a venit în camera ta și te-a întrebat: „Cum îți mai merge cu gagicile? Mă, tu ești cam bleg, nu semeni cu mine. Pe fete trebuie să le apuci așa și să le zăpăcești de cap!“ Și te-a prins de umăr cu o fermitate care te-a zăpăcit iar. Cu fetele ești prieten bun; ele îți povestesc de toate, simțind că nu le interpretezi greșit mărturisirile. Unele chiar s-au îndrăgostit de tine
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Cum îți mai merge cu gagicile? Mă, tu ești cam bleg, nu semeni cu mine. Pe fete trebuie să le apuci așa și să le zăpăcești de cap!“ Și te-a prins de umăr cu o fermitate care te-a zăpăcit iar. Cu fetele ești prieten bun; ele îți povestesc de toate, simțind că nu le interpretezi greșit mărturisirile. Unele chiar s-au îndrăgostit de tine, dar mereu ai avut senzația că o fată care îți face avansuri e un personaj
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
capricios, gelos, vanitos și neadaptat. El se află în stare de "disconfort" și induce pretutindeni diconfortul."133 (s. ns.) Așa cum este văzut Ștefan Gheorghidiu de o doamnă, vecină de masă cu el: "Domnul acesta tulbură situațiile cele mai limpezi și zăpăcește pe toată lumea." 134, după cum descrierea simptomelor Animei constelate i-ar fi folosit lui Nicolae Manolescu în aprofundarea amorului de tip vanitate. Aceeași stare de disconfort, manifestată prin susceptibilitate și infatuare, i-o induce Camil Petrescu și lui Mihail Sebastian, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
textele sale. Cum e posibil să rîzi și să plîngi în același timp ? Acest dolorism afișat în scris, această groază de primăvară, de căldură, de frig, de oameni dublată de o ființă delicată, incredibil de generoasă, modestă și nostimă îi zăpăcea mai pe toți. Singur punct comun : stilul letal și totodată jubilatoriu, precizia aproape clinică a observației psihologice, sentințele istorice valabile și astăzi (nu cele nefericite, conjuncturale), decorticarea mizeriilor sale și ale umanității. Drept e că această inactualitate recurentă în opera
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe hârtie. Era atât de pierdută, încât rândurile îi fugeau prin fața ochilor și făcea mereu greșeli. La un moment-dat sună telefonul. Tovarășul Lascu ridică receptorul și ascultă. N-a spus decât câteva cuvinte și a întrerupt convorbirea. Magdalena s-a zăpăcit atât de tare, încât a mai citit o dată o pagină de care deja trecuse. În sfârșit, termină. Tovarășul Lascu o privi câteva clipe în tăcere, apoi o întrebă ce dorește de fapt de la el. Magdalena nu pricepu întrebarea. Cum adică
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
o caracteristică suplimentară a elementului determinat care este în același timp legată și de ideea exprimată de predicat;... exprimă deci, odată cu caracterizarea obiectului, și o idee circumstanțială referitoare la predicat” (II, p. 139 și II, p. 279). Exemple: Fumul cămilelor, zăpăcit de bătaia vântului, se zvârcolea pe loc. Bonjur, bonjur, domnu !... răspunse gazda încântată de chiriașul ei, care se purta atât de cuviincios. b)Propoziția atributivă circumstanțială Propoziția atributivă circumstanțială este propoziția secundară (subordonată) care corespunde atributului circumstanțial, ceea ce înseamnă că
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
contractul; cereri inutile, actul era în regulă și deja pus la loc sigur. Unchiul, simulând o uimire profundă, răspunde cu gravitate: "Eram cu adevărat de bună credință, nu știam că datorez o astfel de sumă; am fost întotdeauna atât de zăpăcit; și apoi această frumoasă copilă nu trebuia măritată?" "Pe naiba!" strigă nepotul păcălit și puse imediat să bată telegraful pentru a se plânge capului familiei. "Plătiți, răspunse augustul tată, și nu vă mai lăsați păcălit." Cât despre preafericiții soți, putem
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Înștiințat doar cu o zi Înainte despre vizita la București, În secret. Mărin a lu’ Spânzuratu’ i-a convocat În mare grabă, În aceeași zi, pe cei doi primari din localitățile Învecinate: Dumitrică a lu’ Îmblânzitu’ și Stănică a lu’ Zăpăcitu’ la o consfătuire În trei. - Mă’ fraților, mare noroc se abătu pe capul nostru! Auziți voi, minune, Însuși președintele țării ne-a invitat la Cotroceni, să ne ceară consimțământul parafat pentru venirea americanilor acilea, la noi, În comună! Acuma, musai
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu partidul din care facem parte, care o să țină vreo două zile, unde se discută despre politică si ele nu o să vă mai Întrebe nimic fiindcă nu se pricep la politică. - Da’ bine grăiși nea Mărine, zise Stănică a lu’ Zăpăcitu'. Zgripțuroaica mea nu se pricepe la politică; citește Cancan și Click, ziare de scandal, de-aia este geloasă; tot timpul i se năzare că fac și eu ce fac politicienii, fotbaliștii, patronii... - Zâna mea o să mă creadă, știe că n-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Întâlnire la președinție. Mai aveau timp de un duș și de servit masa la restaurant. - Mâncați mai puțin, poate domnul președinte neo invita la cină, să discutăm afacerea, zise Mărin. - Mă’, da credul mai ești, Îi zise Stănică a lu’ Zăpăcitu’! Nici n-o să ne bage În seamă; lui Îi trebuie doar semnătura noastră și gata! Nu-ți mai face atâtea iluzii! - Dacă eram așa de importanți pentru președinte trimitea o mașină după noi, nu veneam cu trenul și nu făceam
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și profesoare de limba engleza În localitate și prin Împrejurimi, cum ar fi soția domnului primar Dumitrică a lu’ Îmblânzitu’. - Ziarul “Click”. Și o ultimă Întrebare, domnule primar: aveți fete sau băieți? - Am doi băieți. Colegul meu, Stănică a lu’ Zăpăcitu’ are trei fete! - Mulțumesc pentru răspuns. Militarii care vor veni la Deveselu vor veni și cu familiile, așa au anunțat. Dar vor fi și burlaci printre ei. Așa cum ați afirmat mai adineauri, obișnuiți fiind cu relațiile precedente dintre militari și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
acesteia, de pe ziduri. Alții erau surprinși și provocați de urmele zațului scurs de pe fundul ceștilor de cafea. De petele de cerneală, de asemeni. Conjurau, în fel și chip, făpturile fantastice să răspundă chemării. Să-i slujească. Rostise, cu pauze scurte, zăpăcind-o aproape, atâtea fraze ! Un fel de predică citită cândva în cărți, de care își bătea joc cu măsură ? „N-ai crede, poate.“ „Știi, probabil.“ Simțise ironia cu care recitea, parcă în fața ei, pagini știute, iritarea de a se asculta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o pregătea. Se observa și din mișcările speriate ale acestui umil funcționar că cel așteptat era bine cotat în ierarhia copoilor. Privi ceasul. Cinci și un minut. Întârzia, totuși ! O vor lăsa întâi să înnebunească... Așa sperau, probabil : să-și zăpăcească mințile așteptând și întrebându-se ce anume au inventat. Funcționărașul rămăsese pe scaun, să-și mai tragă sufletul. Curajos, n-ai fi crezut ! Tocmai la birou și-a găsit să se odihnească ! Dacă intra, acum, Excelența ? Mai și zâmbea, iată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi pusese în vedere că trebuie s-o completeze singură, s-o readapteze, inginerii sunt ocupați. Competența unui desenator tehnic, cu atâta vechime !... Accesele lui de grosolănie : uită că îi suportă scâncetele de ulceros și muieratic. Gâsculița de Tuți, mereu zăpăcită de toanele lui. În vizită măcar o dată pe lună la familia Mitulescu, primit regește de doamna Ortansa și domnul Mitu. Să aibă grijă de Lena, măcar atât. De n-ar fi ieșit așa împiedicată, răscoaptă și tembelă ! Va trebui să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi spînzurat? ― Noi nu putem ști, domnule căpitan, zise caporalul cam încurcat. Se aude c-ar fi un domn ofițer, dar nu putem ști bine... ― Și pentru ce fel de vină? stărui ofițerul, privindu-l cercetător, aproape mânios. Caporalul se zăpăci de tot și răspunse șovăind cu un zâmbet de milă amară: ― De, domnule căpitan... noi de unde să știm? în război viața omului e ca floarea, se scutură te miri de ce... Păcatele-s multe de la Dumnezeu, și oamenii nu iartă... Căpitanul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și văzu un soldat cu o urmă de rană în obraz, cu fața scăldată în lacrimi, gemând de milă. Vru să-i facă semn să înceteze, dar atunci zări licăriri de lacrimi și în ochii altor oameni din apropiere. Se zăpăci și simți că i s-a uscat cerul gurii. " De ce geme soldatul?" se gândi dânsul ca să-și domolească inima; dar în clipa când îi răsări întrebarea aceasta în creier, privirea lui întîlni iarăși ochii spânzuratului, în care acuma strălucirea de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aici va zăbovi mai mult, ca acasă... Îi dădu toate deslușirile, rece, scurt, parcă astfel ar fi vrut să înlăture o apropiere în afară de serviciu. Klapka îl ascultă gânditor, privindu-l mereu în ochi cu o stăruință care pe Bologa îl zăpăcea și-l făcea să-și reamintească întîlnirea lor de ieri, în fața spânzurătorii. La sfârșit apoi căpitanul îi zise deodată cu un glas în care vibra o sinceritate caldă: ― Ești o inimă de aur, Bologa!... Da, da, o inimă... De aceea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
poftim, zise Boteanu mirat și șovăind. Pătrunseră într-o odaie albă, în care Apostol văzu pe perete, între două icoane, un loc gol, de unde fusese scos cine știe ce tablou. Atunci se gândi la întîmpinarea ungurească, întoarse ochii la Constantin și se zăpăci, ca și cum ar fi înțeles o taină. Preotul îl pofti să șează pe o canapea, dinaintea căreia se afla o masă ovală, acoperită cu o scoarță brodată. Bologa se așeză nehotărât, înfricoșat că nu-i venea deloc în minte ce vroia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
glasul ei straniu i se părea că vibrează o vrajă nouă, ca și cum de ieri până azi s-ar fi schimbat și s-ar fi împlinit cu niște mlădieri mai blânde, poate de credință ori poate de pasiune. Văzînd-o cum stătea, zăpăcită de privirea lui stăruitoare, cu bucuria încremenită pe față, Bologa simți un surâs cald în inimă și vru s-o îndemne să vorbească. Și Ilona, parcă i-ar fi ghicit dorința, începu să povestească repede, oprindu-se uneori în mijlocul cuvintelor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se silea să zâmbească și se feri să strângă mâna mică întinsă spre el. Peste o clipă însă îi apucă degetele cu o mișcare mașinală și răspunse de asemenea ungurește: ― O, domnișoară... nici nu mă așteptam să... Iartă-mă, sunt zăpăcit! Pentru că nu i-a sărutat mâna cum obișnuia și i-a zis "domnișoară", Marta avu o șovăire și chiar surâsul i se vesteji un moment. Dar își reveni repede și, întorcîndu-se spre însoțitorul ei, îi vorbi cu o veselie mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ce în ce, dar îngrijorarea din ochi tot nu izbuti să și-o potolească, mai ales că Apostol rămăsese locului netulburat, continuând a se lupta cu un picior de găină, ca și când nu s-ar fi întîmplat nimic. Doamna Bologa se zăpăci de tot auzind că Apostol e pricina supărării avocatului, căci ei nu-i spusese Apostol c-ar avea vreo neânțelegere cu viitorul său socru. Ce-i drept, Rodovica s-a grăbit să-i șoptească, la bucătărie, cum a trimis-o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spre piață, ci spre capătul târgușorului. Se întoarse tocmai la vremea cinei, senin, ba găsi de cuviință să și glumească, la masă, cu Rodovica, amintindu-i cum s-au bătut odată, în copilărie, ca orbeții, pe malul Someșului. Slujnica se zăpăci, râse, vru să umble mai sprintenă și scăpă jos farfuriile murdare, lângă doamna Bologa, făcîndu-le țăndări. Ca să nu strice cheful domnișorului, stăpâna își reținu dojenile aspre ce-i stăteau pe limbă pentru Rodovica, sperând în taină că Apostol îi va
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
curajul. Acuma își dădu seama că a trecut vremea șovăirii. După-amiază bătu la poarta avocatului Domșa, găsi pe Marta acasă, îi sărută mâna, o privi în adâncul ochilor și o rugă să-l ierte cu atâta patimă, că fata se zăpăci, zâmbi rușinată, apoi izbucni în lacrimi, murmurând că numai ea a fost vinovată... Doamna Bologa îl petrecu la gară, pe jos, în zori, căci trenul pleca foarte de dimineață. Petre, cu povara în spinare, gâfâia mai tare ca odinioară... Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și sublocotenentul începu îndată să se tocmească cu un sergent și să-i arate pentru ce trebuie să-i cedeze o căruță până la Făget... Sergentul fusese odinioară în bateria lui Bologa și, văzând pe fostul său comandant între baionete, se zăpăci, nu înțelese deloc lămuririle sublocotenentului și bolborosi: ― Noi, mă rog cu supunere... ordinul, mă rog cu supunere... Sublocotenentul se înfurie și îl luă la înjurături pentru că "nu se poate să fie un sergent așa de prost și să nu priceapă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]