944 matches
-
lemn. Răsuflă adânc, cu umerii căzuți și privirea în jos. Încercă, apoi, să-și îndrepte spatele. Mâna stângă se încleștă de pervaz, dreapta lunecă în dunga de lemn a ferestrei, până la umăr. Atinse, pipăind prelung, metalul rece. Strânse degetele în jurul zăvorului, să-l rotească. Nu izbuti. Se înălță în vârful picioarelor, ridicase și cealaltă mână, apucase cu ambele zăvorul, răsucindu-l, să-l miște. Fruntea i se umezise. Mai încercă, încă și încă, până când cele două părți ale ferestrei se desprinseră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se încleștă de pervaz, dreapta lunecă în dunga de lemn a ferestrei, până la umăr. Atinse, pipăind prelung, metalul rece. Strânse degetele în jurul zăvorului, să-l rotească. Nu izbuti. Se înălță în vârful picioarelor, ridicase și cealaltă mână, apucase cu ambele zăvorul, răsucindu-l, să-l miște. Fruntea i se umezise. Mai încercă, încă și încă, până când cele două părți ale ferestrei se desprinseră, ușor, una de alta. Brațele îi căzură iar, sleite, pe pervaz. Se sprijini, o clipă, trase de una
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fericirii? Cine crede sincer în viața de apoi și totuși tânjește aici, e imbecil, prietene! ― Cine crede aievea e unit cu Dumnezeu aici ca și dincolo, răspunse Bologa. Dacă Dumnezeu e pretutindeni, n-ai nevoie să alergi la el forțând zăvoarele morții! ― Da, da... Așa vorbiți de două mii de ani! murmură locotenentul de pionieri, iar disprețuitor. Mereu cu iubirea în gură și cu sabia în mînă! Mereu ipocrizia... Și nu ipocrizia ocazională și temporară a luptătorului, ci ipocrizia dogmatizată, devenită instinctivă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
prin gând lui Apostol să sară din pat și iar rămâne țintuit pe loc, încercînd să-și mulcomească inima și înfricoșat să n-o sperie... "De ce nu închide ușa?" își zice apucat de o nouă disperare. Dar chiar atunci aude zăvorul și sufletul i se aprinde într-o scânteiere de bucurie. Ilona încremeni două minute lângă ușă... În tindă se auziră alți pași, grei, târâți... Bologa și Ilona se cutremurară, ca și când, fiecare în parte ar fi așteptat ivirea unui vrăjmaș pedepsitor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
eu cunosc prea bine iubirea că-i amară, Mă mint pe mine însumi, doresc și cred c-amorul Folos mi-aduce mie... {EminescuOpIV 260} CÎND TE-AM VĂZUT, VERENA... Când te-am văzut, Verena, atunci am zis în sine-mi Zăvor voiu pune minți-mi, simțirei mele lacăt, Să nu pătrundă dulce zâmbirea ta din treacăt Prin ușile gîndirei, cămara tristei inemi. Căci nu voiam sa ardă, pe-al patimilor rug Al gândurilor sânge și sufletu-n cîntare-mi; Și nu voiam
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bine... Stai... stai, nebun mișel " - Lovește crud odată și cade mort - Brigbel. {EminescuOpIV 422} GELOZIE Când te-am văzut, femee, știi ce mi-am zis în sine-mi? N-ai să pătrunzi vr-odată înluntrul astei inemi. Voiu pune ușei mele zăvoare grele, lacăt, Să nu pătrunză-n casă-mi zâmbirea ta din treacăt. Și cum? dar înțelegi tu cum? Cu-acea gelozie, Ce gîndurile-ți arde și inima-ți sfâșie. Căci mă-ntrebam, se poate c-atît de-mpodobită Cu inima și mintea, să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de veselie? 8. Cine a închis marea cu porți, cînd s-a aruncat din pîntecele mamei ei? 9. Cînd i-am făcut haina din nori și scutece din întuneric; 10. cînd i-am pus hotar, și cînd i-am pus zăvoare și porți; 11. cînd am zis: "Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ți se oprească mîndria valurilor tale?" 12. De cînd ești, ai poruncit tu dimineții? Ai arătat zorilor locul lor, 13. ca să apuce capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
a pus stăpînire pe ea. 4. A întărit Tadmorul în pustie, și toate cetățile care slujeau ca cetăți pentru merinde în Hamat. 5. A întărit apoi Bet-Horonul de sus și Bet-Horonul de jos, ca cetăți întărite cu ziduri, porți și zăvoare; 6. Baalatul, și toate cetățile care slujeau ca cetăți pentru merinde și care țineau de el, toate cetățile pentru cară, cetățile pentru călărime și tot ce a găsit cu cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban, și în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
fost liniștită, și împotriva lui n-a fost război în anii aceia, pentru că Domnul i-a dat odihnă. 7. El a zis lui Iuda: "Să zidim aceste cetăți, și să le înconjurăm cu ziduri, cu turnuri, cu porți și cu zăvoare; țara este încă a noastră, căci am căutat pe Domnul, Dumnezeul nostru. L-am căutat, și El ne-a dat odihnă de toate părțile." Au zidit dar, și au izbutit. 8. Asa avea o oștire de trei sute de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
lucitor, răsfrânt ca o ciupercă stropită cu mercur, exact în locul în care se întîlnea cu fierul inelului în care intra cu zgomot. Da' ce zgomot. Habar nu aveți cum sună opritorul când îl lovești în forță cu "ZĂVORULĂLAMARE". Da, acest zăvor despre care vă vorbesc, pe care nu o să-l uit toată viața, trebuia să-l închid fără nici o urmă de zgomot, în nopțile târzii, când bineînțeles că ajungeam după ora permisă, de pe la vreun ceai, și când, odată ajunși în fața porții
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dacă, repet, nu o apăsam, mai ții minte, nu, cu genunchiul, dar nu prea tare, asta era, ca să nu sară, în pula mea, în partea cealaltă, și să declanșeze al treilea război mondial de zgomote. Unde am rămas? A, la zăvor, "zăvorulălamare", cum îl alintam eu. E dimineață. Am ieșit de la slujba de noapte, am băut o sticlă de șampanie că să-mi fac curaj, până au plecat ai ei la serviciu, am ascuns sticla în boschete ca să o vând mai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ei la serviciu, am ascuns sticla în boschete ca să o vând mai târziu (trei lei luam pe ea, două intrări la ștrand), mă postez în fața porții, dau semnal, dau bașii mai tare la bătăile inimii și încep să aștept, fixând zăvorul. E vacanță de trei săptămâni și cunosc bine drumul ăsta. L-am făcut de multe ori și de câteva dăți zăvorul s-a mișcat. Frumoasă muzică hârșâitul ăla de metal pe metal, când știi că ea îți dă drumul în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ștrand), mă postez în fața porții, dau semnal, dau bașii mai tare la bătăile inimii și încep să aștept, fixând zăvorul. E vacanță de trei săptămâni și cunosc bine drumul ăsta. L-am făcut de multe ori și de câteva dăți zăvorul s-a mișcat. Frumoasă muzică hârșâitul ăla de metal pe metal, când știi că ea îți dă drumul în casă. Ne-am ținut în brațe și ne-am mângâiat ore în șir de câteva ori. Când a vrut ea. Nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
anotimp. Acum, în dimineața asta, ușor amețit de șampanie, chipurile și hărțile mă interesau mai puțin, deși îmi făcusem un obicei din a observa ce schimbări mai apar, de fiecare dată când mă găseam din nou în fața porții. Acum fixam zăvorul. El era singurul care mă interesa. Fusesem și ieri și degeaba. Nu se deschisese. Am sunat la telefon și mi s-a justificat că nu a auzit semnalul meu, acum, pentru că data trecută când nu m-a primit mi-a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
la telefon mi-a promis că azi ne vedem sigur, pentru că urma să plece din oraș în vacanță cu părinții și ar fi fost cam printre ultimele noastre întîtniri matinale din strada Chiralina nr. 6. Așa că mă înțelegi. Fixam doar zăvorul. Minutele păreau interminabile, am repetat semnalul, trei tiruri scurte și apoi trei bătăi în tabla vibratoare. Visez, plutesc, iubitul meu, "zăvorulălamare", se răsucește ușor, sclipindu-și capul argintiu în soarele dimineții. Apoi se înfige cu forță în inelul opritor, declanșând
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
întrebă Iahuben, dar sclavul tăcu. Iahuben se obișnuise cu tăcerea lui. Posac nu era acest rob, nici prost; dimpotrivă, i se părea uneori foarte înțelept. De multe ori zâmbea. Dar tăcerea părea să fie în firea lui. Sau era un zăvor? Și de ce nu-i răspunsese la întrebare? Iar îl socotea poate copil... Drumul lung cere multe cuvinte și sclavul le dăruia greu. - Ești din ținuturile astea spre care ne ducem? îl întrebă Iahuben pe sclav. Ești poate tulburat că vii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu pătrundea nici de sus, de pe acest zid. Ceea ce credea era numai ceea ce îi spusese Auta, o dată, când se aflau în Ta Kemet. Firește, nici Auta n-a intrat și nu putea să intre în acest templu fără lacăte sau zăvoare, păzit mult mai bine de credință și groază. Dar Auta știa unele taine de la Marele Preot, și i le-a spus. Una din ele era ciudățenia din mijlocul templului: pe un trunchi de piramidă din marmură neagră, înconjurat de cinci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui! Dar nu-mi pare rău. Sau poate că sunteți zeii Min și Uh ai noștri... Da, tu ești Min, cel care te-ai uitat cu dragoste la o pământeană, la Mehituasehet a ta! Căci Min este zeul care stăpânește zăvoarele. Tu descui zăvoarele cerului și pe ale inimii. Iar tu ești fără îndoială Uh! îi spuse celuilalt. Te-am văzut cu un toiag umblând aici pe mal, chiar dacă toiagul tău nu e de papirus, nici împodobit cu pene și panglici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-mi pare rău. Sau poate că sunteți zeii Min și Uh ai noștri... Da, tu ești Min, cel care te-ai uitat cu dragoste la o pământeană, la Mehituasehet a ta! Căci Min este zeul care stăpânește zăvoarele. Tu descui zăvoarele cerului și pe ale inimii. Iar tu ești fără îndoială Uh! îi spuse celuilalt. Te-am văzut cu un toiag umblând aici pe mal, chiar dacă toiagul tău nu e de papirus, nici împodobit cu pene și panglici... Celălalt râse, privindu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pizda măsii să facă niciodată nimic ca lumea... — E bolnavă știi, s-ar putea să moară, Îi spunem noi. Ne scoatem cheile și le băgăm În broască. — Cine? — Shirley, cumnata mea. E bolnavă. Se aplică aceleași reguli, zicem noi, răsucind zăvorul. — Nasol, spune ea, Împingând ușa după mine. Încercăm să o respingem, dar ne acaparează total, ca un costum ieftin, și urlă: — Haide, vreau să-ți opresc respirația, haide, și are mâinile În șlițul meu. Doamne, ce pute aici... haide Bruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Și gândeam: Aruncat sunt dinaintea ochilor Tăi! Dar voi vedea din nouTemplul cel sfânt al Tău! Apele m-au învăluit pe de-a-ntregul, adâncul m-a împresurat, iarba mării s-a încolăcit în jurul capului meu;mă coborâsem până la temeliile munților, zăvoarele pământului erautrase asupra mea pentru totdeauna. Dar Tu ai scos din stricăciune viața mea, Doamne Dumnezeul meu! Când se sfârșea în mine duhulmeu, de Domnul mi-am adus aminte, și la Tine a ajuns rugăciuneamea, în Templul Tău cel sfânt
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lăsasem cheia În birou. Femeia de serviciu zăbovi puțin și apoi Îmi dădu ușa În primire. Am intrat În clădire și i-am dat drumul. Ușa se Închise În urma mea și am auzit zgomotul puternic făcut de Încuietoarea cilindrică atunci când zăvorul se izbi În broască. Două uși batante cu geamuri ca niște hublouri dădeau Într-un coridor lung, puternic luminat, În care de o parte și de alta erau aliniate grămezi de cutii de carton. În capăt era un lift, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bune după aceea, de parcă mi le-ar fi lovit cineva cu o bucată de furtun din cauciuc. Ușa din spate a garajului nu era Încuiată și, În afară de o grămadă de anvelope uzate, acesta era gol. Am dat la o parte zăvorul de la ușile duble ca să o las pe Inge să intre Înăuntru și apoi le-am zăvorât la loc. Am rămas tăcuți un moment, uitându-ne unul la altul În semiîntuneric, și aproape că mi-a venit să o sărut. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aproape că am smuls ușa, luîndu-mi avânt să mă reped înainte pe vreun alt culoar. Dar nu era decât o minusculă, mizeră cabină de closet, cu pereții murdari de urme de degete și mirosind a urină învechită. Resemnat, am pus zăvorul și m-am așezat pe scaun, pe când ușa era zgâlțâită de lovituri de pumn. Ivărul zăvorului aluneca tot mai mult, sub ochii mei îngroziți... (Toate astea le-am scris dimineața, după ce m-am îmbrăcat și am făcut ordine în cameră
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu era decât o minusculă, mizeră cabină de closet, cu pereții murdari de urme de degete și mirosind a urină învechită. Resemnat, am pus zăvorul și m-am așezat pe scaun, pe când ușa era zgâlțâită de lovituri de pumn. Ivărul zăvorului aluneca tot mai mult, sub ochii mei îngroziți... (Toate astea le-am scris dimineața, după ce m-am îmbrăcat și am făcut ordine în cameră, pentru că nu suport să scriu într-o odaie în care cărțile nu sânt una peste alta
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]