1,082 matches
-
în actul din 1634 mai 20, când Vasile Lupu voievod întărește cumpărătura făcută aici de la „Melintie, fiul preotului Chirilă”. Tot în acest document este menționat ca martor „preotul Ioan, care a scris cu mâna sa acel zapis” (este vorba de zapisul de vânzare făcut anterior cărții domneaști prin care se întărește transmiterea proprietății). În anul 1667 decembrie 15, Florea, căpitanul de Tecuci, face scrisoare, prin care stabilește o înțelegere în pricina dintre „Gligorie de Torcești și fiu-său, Vasile”, pe de-
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
căpitanul. În anul următor, 1668 februarie, cu ocazia unei vânzări menționată mai sus, este menționat în rândul martorilor „popa Tudor din Torcești”. La fel, pe data de 14 martie 1681, își dă iscălitura: „Az (eu), popa Tudor iscal”, în cuprisul zapisului arătându-i-se și satul, „popa Tudor din Torcești”. În catagrafia din 1774, satul Torcești este arătat cu trei preoți și anume: popa Ioniță, popa Vasile și popa Timofti. Un articol din revista „Arhivele Basarabiei” dă greșit numele satului, Porcești
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Torcești; Intrarea în Biserică. Simion Hâncu, sat Torcești; Mai întâlnim nume de preoți cu slujba la biserici umbrăreștene, după cum urmează: - preotul Ilie Soare de la Condrea, care cumpără în 1818 o vie de la Vasilache Istrati și soția sa; la martori în zapis semnează și „Eu, preot Vasile, am fost față; și eu, preot Luca, am scris zisa lor și martur”. - preotul Mihai este de față la o vânzare de loc în 1820, iar când iscălește, face precizarea: „Eu, preot Mihai, răzăș de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
lor din inventarul exponatelor muzeistice de profil medievistic. Și totuși, aproape nu era sat bine întemeiat care, în afară de preot și dascăl, să nu aibă cel puțin un știutor de carte din rândul laicilor. Se demonstrează aspectul prin scrierea a numeroase zapise de astfel de scriitori, e adevărat cu un scris rudimentar, dar descifrabil, iar la alții chiar elevat. Asemenea scriitori de zapise au fost, la Umbrărești, Necula, vătah de hânsari în 1664, la Durăști, Pravăț, prin 1650-1680. Ba unele sate aveau
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
să nu aibă cel puțin un știutor de carte din rândul laicilor. Se demonstrează aspectul prin scrierea a numeroase zapise de astfel de scriitori, e adevărat cu un scris rudimentar, dar descifrabil, iar la alții chiar elevat. Asemenea scriitori de zapise au fost, la Umbrărești, Necula, vătah de hânsari în 1664, la Durăști, Pravăț, prin 1650-1680. Ba unele sate aveau chiar dieci, „scriitori de zapise”, cum e cazul la Boziești, unde întâlnim în câteva cazuri pe un Ion Diac. De exemplu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
e adevărat cu un scris rudimentar, dar descifrabil, iar la alții chiar elevat. Asemenea scriitori de zapise au fost, la Umbrărești, Necula, vătah de hânsari în 1664, la Durăști, Pravăț, prin 1650-1680. Ba unele sate aveau chiar dieci, „scriitori de zapise”, cum e cazul la Boziești, unde întâlnim în câteva cazuri pe un Ion Diac. De exemplu, pe 9 iunie 1674, când „Ene, ficioru Cazacului din Umbrărești”, vinde lui Ionașco Balș „o vie de cumpărătură la sat la Spărieți”, ținutul Putna
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
De exemplu, pe 9 iunie 1674, când „Ene, ficioru Cazacului din Umbrărești”, vinde lui Ionașco Balș „o vie de cumpărătură la sat la Spărieți”, ținutul Putna, la urmă citim: „și eu, Ion diacul ot (din) Boziești, am scris”. La fel, zapisele din 29 iunie, 29 iulie 1678 poartă aceeași mențiune, „Eu, diacul Ion ot (din) Boziești, am scris”. Anul anterior, 1677 august 5, un zapis de transmitere de stăpânire din același sat Durăști are în final numele altui scriitor de zapise
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ținutul Putna, la urmă citim: „și eu, Ion diacul ot (din) Boziești, am scris”. La fel, zapisele din 29 iunie, 29 iulie 1678 poartă aceeași mențiune, „Eu, diacul Ion ot (din) Boziești, am scris”. Anul anterior, 1677 august 5, un zapis de transmitere de stăpânire din același sat Durăști are în final numele altui scriitor de zapise, el fiind „Calodi, pisar din Boziești”. În grupul actelor privind vânzarea satului Durăști se află și unul, în care nu se precizează cine l-
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
zapisele din 29 iunie, 29 iulie 1678 poartă aceeași mențiune, „Eu, diacul Ion ot (din) Boziești, am scris”. Anul anterior, 1677 august 5, un zapis de transmitere de stăpânire din același sat Durăști are în final numele altui scriitor de zapise, el fiind „Calodi, pisar din Boziești”. În grupul actelor privind vânzarea satului Durăști se află și unul, în care nu se precizează cine l-a scris; este zapisul datat 1678 noiembrie 25 când „Sava Hultur din Torcești” vinde lui Ionașco
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
stăpânire din același sat Durăști are în final numele altui scriitor de zapise, el fiind „Calodi, pisar din Boziești”. În grupul actelor privind vânzarea satului Durăști se află și unul, în care nu se precizează cine l-a scris; este zapisul datat 1678 noiembrie 25 când „Sava Hultur din Torcești” vinde lui Ionașco Balș „zece pași de moșie din bătrânul Brii”. Comparând scrisul acestui zapis cu altele, vedem că el a fost scris de același Ion diac din Boziești. Prin urmare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
satului Durăști se află și unul, în care nu se precizează cine l-a scris; este zapisul datat 1678 noiembrie 25 când „Sava Hultur din Torcești” vinde lui Ionașco Balș „zece pași de moșie din bătrânul Brii”. Comparând scrisul acestui zapis cu altele, vedem că el a fost scris de același Ion diac din Boziești. Prin urmare, constatăm că acest diac a avut o activitate la Boziești ce s-a întins pe timp de cinci ani, 1674-1678, iar Calodi apare o
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
iar Calodi apare o singură dată. Nu ar fi exclus ca sub acest nume să se ascundă același „Ion diac de Boziești”, scrisul respectivelor acte fiind izbitor de asemănător, poate chiar identic. O rezervă se impune prin faptul că, în zapisul din 1677, încheierea diferă ca formulă: „scrie Calodi, pisar ot Boziești” față de „Și eu, Ion diacul de Boziești, am scris”. Rămâne ca un grafolog să lămurească această problemă. Oricum, prezența unuia sau a doi dieci la Boziești, în acest timp
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
este un lucru deosebit în peisajul documentar al știutorilor de carte într-un sat de la periferia țării Moldovei. Dar să nu uităm că satul acesta a aparținut unor personalități deosebite, așa cum am arătat în altă parte. Am văzut că și zapisul, prin care se arată că Mărica Prăvățoaie și copiii ei vând „patru cărți de biserică”, a fost scris de „preotul din Boziești”, confirmând și prin acest fapt că Bozieștii reprezentau ceva atunci în ceea ce privește fenomenul cultural al timpului dat. De asemenea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
au fost logofăt” mănăstirii de la Soveja; în final citim textul: „Eu, Ionașco Corpaci, sin /fiu/ lui Ionașco logofăt, am scris și am iscălit”. Cum nici Rucsandei, nici lui Ionașco logofăt nu i se indică numele de familie, cum face scriitorul zapisului cu al său, e posibil ca acesta să le fi fost fiu de suflet sau de botez, așa cum se obișnuia în epocă, iar logofătul și soția sa să fi contribuit la școlarizarea lui. Știutori de carte trebuie să fi avut
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Ivașcu, Gheorghiță Cristea, Dumitru Chirilă, Mihai Bertea și Ion Grigoreanu. ORGANIZAREA JUDECĂTOREASCĂ COMUNALĂ În trecutul îndepărtat, poporul își trăia viața după obiceiul pământului de la bătrâni. Pravilele 3 țineau de datina cea veche. Tot vechiul obicei era înscris în hrisoave și zapise 4 cu caracter autohton, dezvoltând o concepție de viață juridică românească. Viața societății românești din timpuri străvechi și până la jumătatea veacului al XVII-lea s-a orânduit după cutume 5, tradiții și uzanțe juridice ale poporului român care se referă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
istoria românilor” volumul al cincilea se ocupă și de Bârlad. Pentru aceasta, Nicolae Iorga a făcut u n apel prin ziarul „Epoca” adresat publicului larg de a‐i pune la îndemână documente din arhive particulare, adunându‐ se astfel „cărți domnești, zapise și răvașe” și alte diferite ac te privind Bârladul nu numai de la persoane particulare ci și de la instituții, realizându‐se ceea ce‐ și propusese autorul. * Cel care a pășit în jurnalistică la Bârlad în 1913 și a dobândit mari succese în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Țin însă a arăta că revista merită să trăiască, îi dorim viață. E condusă de scriitorul Virgil Caraivan, cunoscut prin dragostea pe care a dovedit‐o literaturii populare. Vestim pentru cei ce mai au tragere de inimă, cuprinsul ultimului număr: „ Zapisul lui Huhulea clucer în pricina cu Apostol 308 pentru o parte de loc din Tăcmănești, județul Vaslui, din 1620, mai 2. Zapisul lui Grama vel Jignicer, prin car e face schimb de pământ cu Popa Ion și cu Pârvul, cu toții
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
care a dovedit‐o literaturii populare. Vestim pentru cei ce mai au tragere de inimă, cuprinsul ultimului număr: „ Zapisul lui Huhulea clucer în pricina cu Apostol 308 pentru o parte de loc din Tăcmănești, județul Vaslui, din 1620, mai 2. Zapisul lui Grama vel Jignicer, prin car e face schimb de pământ cu Popa Ion și cu Pârvul, cu toții din satul Carlomănești, județul Tutova, din 1642, octombrie 29. Cartea Domnului Gheorghe Ștefan privitoare la pâra dintre boiarinul Stafie cu vecinii săi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ocnă, sau va rămâne fără de cinste, care lucru iaste mai rău de toate că nu-l creade nimenile ce grăiaște, nici se creade nicăirea mărturi a lui, nici iaste volnic să dea ce are cui va vrea, nici să facă zapis cuiva, nici să moștenească ocina cuiva și altele ca aceastea .ʺ Dar câmpul pedepsei nu se închidea: ʺSau iarăși, pre unul ca acela, să-l poarte pre ulițe, prin tot târgul sau să pață altă pedeapsă, după cum va fi voia
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
absida altarului actualei biserici. Pentru perioada imediat următoare, există două documente, care pentru unii specialiști nu au o valoare sigură, datate 20 noiembrie 1513 și 3 ianuarie 1514 (de fapt, două rezumate după documentele originale), al căror text este identic: "zapis pentru Blidari, cu care a stăpânit Mănăstirea Socola și, apoi, Mănăstirea Dancu". Cele de mai sus certifică o tradiție statornică, aceea de a construi biserici pe temeliile altor altare de biserici sau de mănăstiri mai vechi. Aceasta trimite la originile
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a fost Petre Albotă, mare vornic. Știm că acest mare dregător a fost unul dintre boierii credincioși ai lui Alexandru Lăpușneanu, dovadă și ascensiunea sa rapidă în funcțiile importante ale statului. În acest scop, urmașul domnului, Bogdan Lăpușneanu, îi dă zapis de întărire a stăpânirii moșiilor sale "pe care le avea de la tatăl nostru" (document datat 16 februarie 1570, Suceava). Putem, pe baza celor de mai sus relatate, să-l considerăm pe Alexandru Lăpușneanu ctitorul de drept al acestei biserici, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de presă dacă au vreun tratat cu "împărăția alături de care luptau, ei răspunseră cu cutezanță că acea împărăție nu putea să trateze cu un stat care este încă vasal" și că ei "nu fac insultă generosului țar a-i cere zapis, amanet etc." Eminescu recuză slăbiciunea diplomației guvernanților, fundată pe ideea că nu pot negocia din cauza "vasalității": Dacă eram un stat vasal cu care nu se poate trata, de ce Rusia a făcut cu noi tratatul de comerț subscris sub ministrul Lascăr
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pentru că avea scoase la mezat câteva isprăvnicii și moșii... Acești ranchiunoși și becisnici erau mușterii lui cei mai statornici. În lăcomia lor fără de margini, agoniseau felurite dregătorii și proprietăți chiar dacă nu le erau de niciun folos. Se împopoțonau cu diverse zapise domnești ce mărturiseau despre multele lor moșii și isprăvnicii 55. Tronul și chiar capul lui vodă depindeau de grăsimea peșcheșului. Trebuia să-l facă să plesnească sub greutatea lui. De zbir îl știau și țăranii pe care îi împovăra de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vreun an și jumătate, Eminovici avea la stolnicul Costachi Bobeica 260 galbeni, pe care acesta nu voia să-i mai restituie, susținînd că i-ar fi dat banii lui Moișe Mihel, asociatul lui Eminovici, care murise de holeră. Eminovici, avînd zapisul la mînă, l-a dat pe Bobeica în judecată. Dar la Botoșani, Bobeica fiind asesor (în 1850 a ajuns chiar prezident de tribunal 13), Eminovici a pierdut procesul. Nevoind să rămîie păgubaș, a trebuit să facă apel la lași. Serdarul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din timpul lui Petru Șchiopu voievod 3, apoi pe Iurașco Dracea, în 16174, și pe Iurașco Bilavici, apoi, din aceeași vreme, un mare boier, Iurașco Bașotă, frate cu Gheorghe Bașotă și amîndoi fiii lui Toader Bașotă 5. La facerea unui zapis din 1617 (7125) Iunie 6, scris la Suceava, pentru o parte din Liteni, găsim printre martori pe un Iurașco, feciorul lui Cîrstian portariul 6. La o vînzare din moșia Dănceni, ținutul Tecuci, în anul 1661, ianuarie 11, apare ca martor
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]