7,506 matches
-
să plângă în pumni că nu l-a încarnat direct în Carol I, el mai adaugă și film documentar. Toate aceste avataruri carolingiene spun poezia pe de rost, se așază elocvent în cadru, spun fraze memorabile și privesc melancolic în zare, unde se află ireverențioasă posteritatea, femeia care se lasă cel mai greu cucerită. Într-una din scene, Carol I se plimbă aiurea pe coline cu sabia în mână, nu belicos scoasă din teacă, s-ar fi putut opri ca un
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
mânați și ocări Și cântau ne-ntrerupt despărțirea Ca un bocet sirenele-n gări. Ne gonea steaua morții prin hrube Și sărmana Rusie gemea Pângărită de negrele dube Și ciobota cu sânge pe ea... I Te-au luat când e rumenă zarea, Te-am condus ca un dus peste veac, La icoană scădea lumânarea Și copiii plângeau în iatac. Rouă rece pe fruntea cu riduri, Ș pe buzele tale - îngheț. Am să url la Kremlin lângă ziduri, Cum a fost de-au
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
garoafă albă la butoniera reverului stâng al fracului de culoare neagră, joben negru, cu panglica de mătase de aceeași culoare cu pălăria, dar într-o nuanță ceva mai deschisă ș...ț Cu un ochi, stângul, bărbatul din ilustrație privea în zare prin bușonul de sticlă, în timp ce ochiul celălalt rămânea acoperit de un monoclu care reflecta, exact ca mătasea jobenului, lumina venită din partea dreaptă a desenului." (pag. 31) Dacă în prima povestire domnul misterios rămâne într-o umbră a propriei ficțiuni, în
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
al școlii, taciturn, enigmatic, avea să-și dezvăluie abia mai tîrziu figura reală). Un gol așadar nefiresc ce mă stimula și totodată mă inhiba. Proletcultismul părea să fi stîrpit, aidoma unei secete devastatoare, germenii unei succesiuni în planul creației, nelăsînd zarea niciunei nădejdi. Mă preumblam printr-un Cluj în care, ca prin miracol, îi mai puteam întîlni pe Blaga sau pe Agîrbiceanu, pe Eugeniu Sperantia sau pe D.D. Roșca, precum printre ruinele unei cetăți. N-aveam de unde ști, nici nu bănuiam
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
ducă la grădiniță în toamna lui '80, e, dacă nu mă înșel, cu un an mai mică decât mine.) "Trăsurica" timpului lor, a timpului nostru, trece încet, dar inevitabil, purtându-și călătorii pe un drum ce se tot îngustează în zare, pe când ceilalți, rămași deocamdată acasă, știu că le va veni și lor rândul. Dincolo însă de această retrospecție, cu tonalitățile specifice, este ceva în poemele lui Emil Brumaru care impregnează și scrisorile de aici: un lirism elegiac, o contrapondere la
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
ducă la grădiniță în toamna lui '80, e, dacă nu mă înșel, cu un an mai mică decât mine.) "Trăsurica" timpului lor, a timpului nostru, trece încet, dar inevitabil, purtându-și călătorii pe un drum ce se tot îngustează în zare, pe când ceilalți, rămași deocamdată acasă, știu că le va veni și lor rândul. Dincolo însă de această retrospecție, cu tonalitățile specifice, este ceva în poemele lui Emil Brumaru care impregnează și scrisorile de aici: un lirism elegiac, o contrapondere la
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
aceasta pașnică și relaxată care stă la coadă pentru bilete, să fie și un/o kamikaze. N-ar fi nici primul atentat asupra plăsmuirilor lui Gaudí. Vizita decurge de sus în jos, de la acoperiș, de pe ultima terasă, deschisă înspre toate zările, populată cu fantasmele acestui artist halucinant. Plimbarea labirintică printre ele, conjugată cu priveliștea asupra orașului, de la terasele și interioarele vecinătăților din jur, până departe, pe Montjuic, cu crângurile sale verzi, sau înspre scăpărarea albastră a mării. Un univers absolut personal
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
Constanța cea îndrăgită de autor - ar fi urmat să fie, prin persoana poetului Ovidiu, aici exilat, locul desfășurării unui al doilea roman cu sol dobrogean, trilogie ce s-ar fi întregit cu romanul Toragai, al stepelor străbătute de călăreții nomazi. Zarea de baștină, de formare, de asemeni, Dobrogea, cu vântoasele-i miraje ce depășesc exotismul de almanah, țărm de margine și ultimă treaptă spre marea în care afunzi un picior și ai impresia că ți se deschid porțile oricărei destinații, l-
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
unei inepuizabile tensiuni creatoare. Personajul Brâncuși, în al cărui destin se amestecă în proporții egale luciditatea și aventura, dublează cealaltă aventură ireductibilă, a unei opere care a reușit să se smulgă din scenariul clasico-renascentist al tridimensionalului european și să deschidă zările unei alte civilizații a privirii. Barbu Brezianu, cu o imensă modestie și cu un la fel de mare devotament pentru opera brâncușiană, sugerează tacit această realitate fără a se propune însă pe sine, nici măcar pentru o clipă, în ipostaza, de altfel legitimă
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
orașului de care se simțea atît de legat, într-o autoscopie comparabilă cu cea întreprinsă în jurnalul intim Soveja. "...îndreptînd din surghiunul meu un rămas bun acestui tîrg pe care-l iubesc și-l urăsc, văzînd cum se șterge în zare cea din urmă clopotniță, încercam o simțire ciudată, nu de părere de rău, nu de plăcere, dar și de una și de alta, amestecat cu curiozitatea și cu rîvna fantastică de a merge înainte și, în același timp, dorind să
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
bijuterii prozastice - nu toate, dar majoritatea - ar fi o dovadă certă de opacitate critică. Pe o scală valorică întinsă de la Tulpină fragedă, securea (cea mai puțin reușită) la Pompi pe bancă, Contrariul morții, Chelcășoz, Iulia în iulie și Departe-n zare, spre Azuga (întru totul remarcabile), povestirile se rotesc în jurul acelorași teme, obsedante, dar diferă semnificativ prin strategiile narative adoptate de autoare. Miza e pusă, de fiecare dată, pe identificarea unor articulații existențiale osificate, fire subțiri și nevăzute, îngroșate tot mai
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
doctori, precum și de la artiști, de toate felurile, de afară. E drept, niciodată de la oameni de afaceri știind că numărul este halucinant, totuși, pentru o țară europeană, și nu numai, învîrtesc argumentele și cifrele astfel încît realitatea să fie transportată spre zările ficțiunii. Mint frumos, cu alte cuvinte. Teatrul particular este acela care are un sediu - locație, în termenii contemporani - și care desfășoară o activitate continuă din finanțări proprii, altele decît subvenționarea, unică, de la Ministerul Culturii sau de la Primăria unui oraș. Aceste
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
undeva în roci colțuroase, pe care creșteau răzleț ierburi, mușchi și palmieri mici. Dincolo de stânci, se zărea oceanul. O întindere imensă de apă, valuri înspumate și orizont unde lumina gălbui devenea alburie, apărând dintre norii gri. Era pustiu, însă în zare se vedea perdeaua de raze reflectându-se pe apă, unde cerul și oceanul se amestecau, parcă întinzându-se spre capătul lumii... Am sărit pe o stâncă și m-am uitat spre locul unde lumina părea să se adune în miliarde
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
o stâncă și m-am uitat spre locul unde lumina părea să se adune în miliarde de solzi aurii, de parcă ar fi pornit de-acolo... Am adulmecat briza sărată, care povestea nebănuit despre nesfârșitele ape ale oceanului, necunoscute, întinse dincolo de zări... Valurile care se izbeau de roci se înălțau cu putere până aproape de vârful muntelui, aruncând stropi peste pereții uzi, chiar dincolo de unde ar fi ajuns oricine, poate doar câte un pescăruș rătăcit. Oceanul lucea aproape metalic, zbătându-și munții de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
precizarea locului este justificată atunci când e vorba de literatura română din Basarabia sau din Bucovina, iar Ion Rotaru face o spectaculoasă recuperare, într-o sinteză generală, a literaturii din aceste provincii. E de remarcat aici extinderea panoramică spre cele patru zări: America, Basarabia, Bucovina, Banatul sârbesc, Israel, rezervându-i-se fiecărei zone capitole separate, atât la secțiunea despre poezie, cât și la cea despre proza contemporană, în serie însă cu altele, de felul următor: "Școala românească de haiku", " Câteva exemple cu
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
viață / Și-am împlîntat adesea cuțitu-ntre pahare" (Beau lapte). Intrarea în poezie apare echivalată cu o intrare în viață a celui ce declară semeț că se simte în fiecare zi "învins de-o bucurie ne-nțeleasă", că îi e "dor de zări necunoscute", că fiecare idee a sa "e cu aripă", cu toate că atîrnă "pe crucea fiecărui pas". Modelul ambilor juni poeți e , neîndoielnic, rimbaldian. Aidoma marelui francez și pe urmele lui Labiș, dîrzul transilvan se complace în imaginea unui "voyou" beat de
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
al dorinței care plutește peste lumea oamenilor, un orizont în care ne scăldăm cu toții și în virtutea căruia seducem și putem fi seduși. Nimeni nu se poate sustrage acestui orizont. Toți așteptăm ceva. Cu toții suntem orientați, printr-o dorință confuză, către zările vaste ale vieții." (p. 16) În al treilea rînd, dacă omul reprezintă o ființă predispusă la seducție este fiindcă structura ființei lui face posibilă o asemenea predispoziție. Stă scris în alcătuirea noastră să fim ființe apte de a fi seduse
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
Că fuga lor se-mpiedică într-o lărgime fără repere, nu mai trebuie spus. Iarna bărbaților atîrnă de multe ceasuri, bijuterii de veston, ceasuri ale morților, ceasuri ale iubirii. Ceasuri din pași, din bătrîneți amînate și din obsesiva privire peste zare. Spre iarnă. Ceasurile servesc împăraților de mucava, avuților care închid în lada lor cu bani reflexe funebre - oare nu se-arată gloria Milionarului la o reuniune ce seamănă bine a parastas, Soldaților pe care lumea i-a pomenit așa și
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
de ipocrizie, dezgust, teroare, pe care-l sfidează. Materia romanescă alternează între registre antitetice, pe de o parte unul al flagelului comunist, adică al răului proliferant, pe de altă parte registrul unui univers visat, al adevărului, al onestității, al libertății. Zarea de lumină încă n-a dispărut. în Adio, Europa, "romanul testament" al lui Ion D. Sîrbu, transpare o schemă epopeică, prototipul fiind Odiseea. Ca și Homer, consideră criticul, Sîrbu povestește pățaniile unui erou care se zbate să revină pe meleagurile
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
vei apăra/ De viscolul negru,/ De întunericul care se instalează/ Cameleonic în lume?" (Crinul). Ori: "Traversăm intersecția devenirii noastre,/ Acum, acum, spuneam/ Și strîngem din dinți.// Făclii uriașe ies din catacombe,/ Multe nu vor mai ieși nicicînd./ Noi ziduri amenință zarea,/ Zidurile din noi sînt cumplite.// Aceiași cameleoni, alte culori,/ Lupta se dă pe centimetrul pătrat,/ Pe moleculă, pe neuron;/ Răstignirile de azi, întrec iadul din iad" (Acum, acum). Sînt versuri caracteristice unei sensibilități înfricoșate nu doar de "abandon", ci și
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
postmodernismului autohton sunt folosite copios și, de la un punct încolo, redundant. Ele nu mai fac să respire ficțiunea, ci o substituie. Vechea convenție narativă, integratoare în minuția ei, este dezintegrată. Ce se pune în loc? Trei personaje masculine (Radu A. Grințu, Zare Popescu și Gelu Popescu) și unul feminin (Ana) rătăcesc și își intersectează drumurile aleatoriu. Zare Popescu și Gelu Popescu, care se înfrățesc la Casa de copii școlari din Sinaia (amândoi fiind considerați orfani), ajung să pară, în interiorul romanului și în
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
să respire ficțiunea, ci o substituie. Vechea convenție narativă, integratoare în minuția ei, este dezintegrată. Ce se pune în loc? Trei personaje masculine (Radu A. Grințu, Zare Popescu și Gelu Popescu) și unul feminin (Ana) rătăcesc și își intersectează drumurile aleatoriu. Zare Popescu și Gelu Popescu, care se înfrățesc la Casa de copii școlari din Sinaia (amândoi fiind considerați orfani), ajung să pară, în interiorul romanului și în receptarea lui critică, frați de sânge. Încâlcind voit firele expunerii, autorul a ajuns la această
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
ajung să se cunoască doi câte doi, fără ca al treilea să aibă habar de amiciția existentă între ceilalți. Ocazie pentru noi "surprize", pe cât de forțate, pe atât de stridente, în derularea opintită a romanului. Ana îl iubește la nebunie pe Zare Popescu, dar ajunge în brațele lui Gelu Popescu, fără să știe că e fratele de cruce al lui Zare. Și Radu A. Grințu e foarte mirat să afle că aceștia doi se cunosc bine, și încă demult. Se știu toți
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
toți cu toți, dar nu știu unul de altul... Sprijinită de proptelele acestor coincidențe și bizarerii, acțiunea romanului ajunge să se ramifice pe trei culoare, urmate leneș, previzibil de către autor. Singurele fragmente mai incitante sunt cele din scrisorile trimise de Zare Popescu fostului său profesor de istorie. Aici, teoriile unui autodidact în etimologie sunt aplicate pe o realitate lingvistică și istorică în continuă transformare. Se schimbă obiectele și stările, generațiile, epocile, dar numele oamenilor și ale lucrurilor, atent analizate, pot da
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
de câmpie, cu toate că prima ediție a cărții a apărut la Editura Militară. Lipsit de suflu epic, ca și de viziune lirică, Mircea Nedelciu ratează și romanul de dragoste pe care l-ar fi putut contura. Sunt convins că Ana și Zare i-ar fi dat o mână de ajutor... Nici un roman al prieteniei; nici unul social; nici unul politic. Nici, nici... Meritul principal al autorului ține de sfera prestidigitației intelectuale și ficționale. Prin teoriile ingenioase pe care le preia, le adaptează și le
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]