990 matches
-
ei. Când a înțeles că nu se poate învoi cu Florica, după ce a răbdat și a înghițit șapte ani, s-a hotărât să o lase în plata Domnului și să-și înjghebeze altă gospodărie. Mai bine orice sărăcie, decât necontenită zarvă, și sfadă, și inimă grea. Noroc că nu apucase să împartă toată averea copiilor și-și păstrase pe seama ei câteva petice de pământ, să le aibă de s-ar întîmpla ce nu dorea și ceea ce totuși s-a întîmplat. S-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
treabă. Sub pretext că umblă să se intereseze de despăgubirea ce o făgăduise boierul cel bătrân pentru accidentul cu pădurea din iarna trecută, venise să vază nițel pe Marioara. Din pricina musafirilor și mai ales a Nadinei, însă, la curte era zarvă mare și toate fetele alergau și zoreau ca sfârlezele, încît de-abia a putut schimba două vorbe cu Marioara. Era mulțumit și cu atâta. Dăduse ochii, de altfel, și cu boierul Miron, care l-a lăudat că s-a purtat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
36-37). Un al doilea text care merită să fie citat este Is 22,1-14, un text care, după majoritatea exegeților, datează tot din perioada invaziei asiriene: 1Profeție asupra văii viziunilor. De ce vă suiți cu toții pe acoperișuri, 2Cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă? Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptând. 3Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată sclavi, în timp ce o iau la fugă în depărtare. 4De
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
din vedere acel urmaș că tot ceea ce încă are să l înconjoare - case, legi, bulevarde, expresii, societăți de asigurări și credite, convenții, bănci, poduri, gări, care alegorice la marile defilări, școli și așa mai departe - va fi fost făcut în spatele acestei zarve, de inima și, mai ales, de mâna noastră, ce construiește burghez și trainic... Da, sentimentul neplăcut dinlăuntrul său îi dă logoreea ! Numai că zâmbetul îi rămâne atât timp pe obraz, încât începe să-l strângă. Și deodată, cearcănele adâncite, violet
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu el, ar fi urmat să plec de aici cu vreuna din funebrele căruțe. Ce birjă se mai putea rătăci în asemenea vremuri până aici ? Deși ziua fusese caldă ca vara, răcoreala serii a venit repede ; dincolo de câmp, la depozit, zarva continua, dar mai slabă, oamenii mahalalei se trăgeau încet spre casele lor și, până să reușească birjarul să urnească trăsura, urmele nenorocirii rămăseseră înfipte doar în zid și în pământ. Întristătoarea pustietate a câmpului... în trăsură, zgâlțâit de frigurile emoției
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu e gratuită; ea se corelează cu povestirea noastră, constituind un stadiu anticipativ al acelei nesănătoase stări de spirit în care a avut loc „isprava“ lui George McCaffrey și care, în alte împrejurări, poate că n-ar fi stârnit atâta zarvă. Incidentul spargerii colecției de sticlărie romană, care se petrecuse cu mai bine de un an înainte soldându-se cu pierderea slujbei lui George - deși nu imediat, din cauza întârzierilor birocratice - atrăsese în mai mică măsură atenția publică, în parte pentru că foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să încerci, orice speculație e lipsită de noimă. Desigur, nu vei pomeni nimănui despre această conversație. Și când o vei cunoaște, fii cât se poate de discret. Asta nu e o escapadă. Nu trebuie să se facă nici un fel de zarvă, nimic public. Dar lumea va ști că am cunoscut-o... Nu e nici o nevoie ca povestea să ajungă subiect de bârfă publică. Doresc cea mai mare discreție. Papucul e o reședință izolată. Fraza declanșa imaginația lui Tom. Bine, dar... Din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
direcție a bandei de zurbagii, visul lui Alex s-a adeverit. Stătea și bea de una singură (în ultima vreme începuse să se dedea la beții solitare și în două rânduri fusese văzută singură la barul de la Hotel Royal). Auzi zarvă, se uită pe geamul bovindoului din salon și văzu grădina Belmont invadată de oameni necunoscuți și de lumini mișcătoare. Ce se întâmplă aici? îl întrebă Diane pe părintele Bernard când ajunseră la poarta din spate a grădinii, de pe Forum Way
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pearl lipsea de câtăva vreme și Hattie era extrem de îngrijorată. Stătea în camera de zi, dar cu ușa întredeschisă ca s-o audă pe Pearl când avea să strige. Se simțea îngrozită și insultată de mulțimea de afară a cărei zarvă nu părea deloc să se diminueze. Totodată, era profund rănită și înfuriată de josnica trădare a lui Tom. Totul era atât de urât, definitiv compromis. Îi părea rău că o lăsase pe Pearl să iasă ca să-l caute; asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
magazine, eu singur cu rucsacul pe spate și toți ceilalți în costum de baie. Condițiile pelerinajului meu sunt mult diferite de cele din Spania. Acolo aveam posibilitatea să mă reculeg mai mult, să fie mereu liniște în jurul meu, departe de zarva lumii. Aici sunt în plină zonă de agrement, destindere ceea ce reprezintă o continuă tentație pentru un pelerin și o piedică în calea interiorizării. Dar nici pe drumul pelerinilor din afara localităților nu pot merge, pentru că mi s-a spus că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
întoarce către el cu prefăcută indignare: Hei! ce te-a apucat? Aveți dreptul să faceți glume! N-ați auzit? Cu condiția să nu spuneți tâmpenii! Băieții se prăpădesc de râs. Pe străduța unde au ajuns nu se aude țipenie. În afară de zarva lor. Ce pizda mă-sii o fi având în gioarsa asta de geantă a lui? Mazilu a râs împreună cu ceilalți, dar furia nu i s-a domolit. Chițu o face pe șeful, bineînțeles tot în zeflemea, și își rotește privirea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poruncit ca „moldovenilor...să li se dea 60 de fălci de vie și mănăstirea Zotei de la Hlincea, ca să se liniștească.” „Ai văzut că nu le-a fost ușor călugărilor moldoveni să primească mănăstirea Hlincea. Au trebuit să facă oleacă de zarvă...” Am văzut, părinte, și tocmai am în față scrisoarea din 18 mai 1627 (7135) a lui Theodosie egumenul de la Hlincea și a soborului mănăstirii, prin care spun că: „Ne-am tocmit de bunăvoie cu fratele cu egumenul Gavriil de la Svetâi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pregăteau sufletește să se ia de mînă și să urce la cer Împreună. Apariția lui Morales cu un ibric uriaș din care Începu să le toarne cacao fierbinte Îi făcu să se Întoarcă puțintel pe pămînt. Se auzi apoi și zarva lumii, pe măsură ce intrau părinții În sala de mese. Dar momentul culminant a fost cînd Juan Lucas și-a aprins o țigară; Julius s-a gîndit de Îndată la infern. Nimeni nu mai fuma În afară de el, umplea de fum colțul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmărea cu mare atenție drumul pe care mergeau de la San Isidro pînă la Florida. Arminda stătea pe canapeaua din spate. Amuțise de cîteva minute, năpădită de amintirea Păsăricii. De cum au intrat pe bulevardul Javier Prado Începu să-și amintească de zarva pe care o stîrnise Păsărica, de disperarea pe care i-o produseseră toți copacii aceia și de cele două rînduri de boschete care mărgineau grădina ce Înainta ca o panglică verde, Între cele două culoare ale bulevardului. Se uită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și le făcea semn cu mîna, fericită, topindu-se de fericire; le făcea semn cu mîna saltimbancilor, lui Juan Lucas, lui Susan, blonzilor voinici, fotografilor care se țineau după ea, fiindcă dispărea din nou dansînd, sărind, cîntînd... Julius profită de zarva asta ca s-o Întrebe pe Susan cine erau blonzii cei voinici. Erau asociații lui Juan Lucas de la Tingo Maria, Atilio și Esteban... Dar uite-o că venea, trecea din nou fetița foc de drăgălașă, toți voiau să-i vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tine Înainte de culcare... Julius a fost foarte hotărît. Curajos. A adormit cu un nod În gît, cînd se crăpa de ziuă, dar a adormit Întorcîndu-se cu spatele la scrin. Puțin mai tîrziu razele soarelui erau gata-gata să-l trezească, fiindcă Țanțoșa, cu zarva de aseară, uitase să suie la etaj și să tragă perdelele ca de obicei. Julius simți o rază de lumină pe pleoapele Închise, dar În clipa aceea Cinthia, zîmbitoare, Îl chema de la o masă din celălalt capăt al curții. Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ultima oară cînd fusese Începuse să se plictisească de Acapulco. „Nu e nimeni“, zise Santiago, Împingînd telefonul ceva mai Încolo și apucînd paharul. Se Întoarse să arunce o privire pe deasupra localului prin perdeaua de fum. Constată că dansa puțină lume, zarva și rîsetele se auzeau numai la bar și În zona apropiată. Localul era plin de bețivi pașnici, așezați la mese; bețivi simpatici, dar grozav de plicticoși. „Eternul imbecil, neisprăvitul ăsta de Siles“. „Santiaguito! La mulți ani!“, strigă Siles, zis Șobolanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ducă În apartamentul lui. Bobby zări pe noptieră limbile ceasului său deșteptător care arătau ora patru după-amiază și zîmbi gîndindu-se că În sfîrșit ieri Santiago și Lester uitaseră de toate calculele și tacticile lor, ca să se lase În brațele desfrîului, zarvei și nebuniei acelei bacanale pe care Vlăjganul o numise, răcnind din răsputeri, un chiolhan strașnic, În timp ce destupa mereu alte sticle de băutură. Dar Bobby n-a mai rezistat; toată mahmureala și durerea de cap a unei beții Îngrozitoare Îl anunțară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fel de valet personal (din engl.). Aluzie la versurile celebre ale scriitorului spaniol din secolul de aur Fray Luis de Leon (1527-1591): Que descansada vida/la del que huye del mundanál ruido (Ce viață liniștită / duci cînd te-ndepărtezi de zarva lumii) din poezia Vida retirada (Viața retrasă). CÎntec de dragoste indian (engl.). 1 Uluite (fr.). Majordom priceput (engl.). SÎntem pe cale de a ne certa ? (engl.). După porecla pe care o, primise În 1808 Joseph Bonaparte, pentru scurt timp rege al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înfiorat de bucurie și de durere, se Înălța glasul unui vapor pierdut În noapte, al unui mare vas ce chema la gura portului. Strada era Întunecată, liniștită, aproape goală, cunoscînd calmul suprem și ceasul scurt de liniște cînd parcă toată zarva și agitația sa sălbatică se opresc pentru a-și trage sufletul și a se pregăti pentru o nouă zi. Din cînd În cînd, taxiurile treceau goale, răzlețe, ca niște proiectile, pașii oamenilor sunau ușor și picurat pe asfalt, semafoarele străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mergeam undeva să mîncăm. Era un tip formidabil: tot ce se putea găsi mai bun de-abia dacă era destul de bun pentru el. Pe vremea aceea New Yorkul era tare frumos. Erau atîtea localuri bune... nu știu cum, parcă nu era atîta zarvă și Încurcătură; acum parcă-i altă lume. Te puteai duce la White sau la Martin sau la Delmonico... erau o mulțime de localuri bune. Mai era și restaurantul lui Mock. N-am fost niciodată acolo, dar unul din primele lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
largi scoțînd țipete ciudate și stridente. Păsările mari se Înalță pe aripile lor puternice și lucioase cu picioarele strîns lipite de trup; sau se aruncă și se rostogolesc prin aer, lăsîndu-se pe apă cu bătăi mari de aripi și cu zarva țipetelor lor obsedante: parcă orchestrează această pustietate, dau glas singurătății, umplu inimile celor care-au venit de-o bucurie stranie. Căci, parcă În urma unor schimbări subtile și profunde, petrecute În structura sîngelui și țesuturilor lor, datorită aerului pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care populează aceste regiuni“ și se vedea clar că sosirea lui crease mare panică printre localnici, căci unii, care fugiseră În pădure, se Întorceau acum, iar alții alergau pe mal Încolo și Încoace, arătînd cu mîna, gesticulînd și făcînd mare zarvă. Dar spaniolul cel chior mai văzuse indieni - pentru el era o poveste veche, care nu-l mai impresiona. CÎt despre oamenii lui, se pare că exuberanța ciudată care-i cuprinsese de dimineață nu se stinsese Încă și le adresau indienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lor. N-am zis ce am să fac. Poate că-l dau, poate că nu. De data aceasta urmează o adevărată furtună de rîsete, iar avalanșa de glasuri batjocoritoare e mai mare ca oricînd. De cîteva minute Însă, pe cînd zarva e Încă În toi, unul din cei prezenți a rămas tăcut, pierdut În gînduri, Într-o atitudine de profundă cugetare. Iar acum se ridică și privește În jur cu un aer serios și poruncitor. — Ia stați o clipă, fraților, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se instala. Rulotele galbene, cu aspect vesel și confortabil, În care locuiau și dormeau artiștii, cufundate acum În Întuneric și liniște, mari, grele și neclintite, erau trase pe șine În șiruri lungi. Iar În jurul lor, În Întuneric, răsuna cu Înverșunare zarva de la sosirea circului. Bolta liliachie a nopții care pălea treptat și se Îndepărta răsuna de răgetul fioros al leilor, de mîrÎitul feroce, neașteptat, al pisicilor mari ale junglei, de țipetele elefanților, de tropotul cailor, totul fiind Învăluit În mirosul neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]