5,010 matches
-
din lemn masiv, imens, cu o saltea foarte groasă, acoperită cu lenjerie de mătase Înflorată. M-am dezbrăcat În câteva clipe și am fost În așternut. Lola mă privea languros, strivind mereu Între pleoape luminița aceea vie, care i se zbătea nestatornic În ochi. A atins ușor Întrerupătorul, lăsând să domnească Întunericul deplin. Am auzit foșnetul (ah, Înfiorătorul, perversul foșnet) pe care-l face o rochie ce alunecă de-a lungul unui trup de femeie (inima Îmi zdrobise coșul pieptului, iar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu o gumă de șters și se apropie de mine. Eram convins că mâna mea dreaptă era cea vizată. Mă cuprinse disperarea. Am început să strig, să implor, să ameninț, să mă ascund. Degeaba. Guma îmi șterse trei degete. Mă zbăteam, dar ceva mă ținea țintuit în scaunul cu rotile. Singura scăpare era să ies din casă, din bloc, din oraș. Goneam pe străzi,împingând cu mâna rămasă scaunul mecanizat, uitasem total de baterii și de mecanism. Împingeam cu toată forța
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dacă el este într-adevăr el. Gândurile îi făceau fața să pară îngrijorată, dar pe el îl preocupa doar să nu moară rațele. Sălile de așteptare sunt întotdeauna reci, de fapt nu sunt decât niște burți leșinate, din care te zbați să ieși și râcâi a proasta pe la toate ușile ca să se deschidă mai repede și să te înghită gura amară de dincolo. Alex dorea să se gândească mai departe, însă nu-i mai veni nimic în minte; frigul îi încetinise
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ciocolată în colțul gurii și nu mai are cine să le șteargă după aceea. BRETONUL CORINEI Prima dată când au auzit de așa ceva au pufnit în râs. Se uitau unul la altul și nu se puteau abține. Bretonul Corinei se zbătea și el în ritmul alert al respirației, apoi se retrase de o parte și de alta a frunții, lăsând-o să inspire. Corina își reveni imediat, puse mâna la gură și își aranjă bretonul cum a fost. — Tu chiar crezi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
desprinse prima și căzu în gol și, odată cu ea, doamna și fetița ei. Totul a durat doar o fracțiune de secundă, un timp foarte scurt, doar cât să te prinzi de frânghiile ce atârnau libere peste cabină. Trupul secretarei se zbătu încercând să găsească un punct de sprijin până când se simți trasă în sus de mâna bărbatului. Acum cabina liftului însemna doar tavanul de plastic care le susținea siluetele. Erau conștienți de ce va urma, restul vieții lor se număra în minute
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Mâinile gesticulau arătând spre anumite persoane, negând anumite fapte și afirmații, apoi implorând iertare. Nu îl vedea nimeni și cu siguranță nu îl auzea nimeni, toți fuseseră antrenați să nu se lase impresionați. În zadar cerea o explicație, degeaba se zbătea în timp ce era transportat înapoi la închisoare, în aceeași celulă de la subsol. Până la executarea sentinței, Vladimir își petrecu timpul plângând, încercând să se sinucidă și visând. De câteva nopți visa din nou, foarte frumos, despre spații infinite, plaje cu nisip fin
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe Alex. - Asta era acum!? Nu e de-ajuns că i-am dat o fată ce a uitat de mamă, de tată!? - Dar e un soț ideal! Ține la familia lui, mă iubește, de copil nici nu mai spun. Se zbate să ne facă o viață plină, de aceea vrea și o casă. Ce să-mi mai doresc? - Te-a îmbrobodit de tot! Și așa tu ai fost mereu o îmbrobodită, acum ți-a acoperit și mintea. Dacă te simți bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de sub mătură. El dezlipi nițel sprâncenele. Intui ce vrea dânsa. Nu apucă să se ridice de pe fotoliu. Ea sări deasupra lui ca o pisică sălbatică. Îi cuprinse burta între genunchi. Cu unghiile începuse a-i crâmpoțâ obrajii. El se vârcoli, zbătându-se să scape, și îngăimând vorbe neînțelese, de implorare. Ea nu ceda. Îl ghigosea, și-l zgârâia. și-l lovea, cu genunchii, în burtă, nepermițându-i să scape din strânsoarea lor.și distrugerea feței cu unghiile sale mărunte și tăioase
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mama soacră. Scoase de sub haină un cuțit. Mititica se împiedica în picioarele lui și căzu. Mai bine că se întîmplase așa. De după colț apăru și bunica. În mână, cu o pasăre pe care tocmai o tăiase, care încă i se zbătea, înainte de a o fi aruncat, ca să moară, după datină. Dragoslav se repezi asupra ei. Ea ridică pasărea în sus, ca să se apere. Nereușind, însă, voi să se apere cu toporul. și-l pocni, cu tăișul, drept în mijlocul frunții. Aceasta i
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Când pe burtă, când pe spate, când în fund, de cele mai multe ori rostogolindu-se, arzând ca focul... așași petrecea orele, până târziu, către zori... Excitată la maxim. Tremurând ca o vărguță, ori ca o frunză, în dunga vreunui curent; se zbătea până ce amorțea. Până când trupul, în întregime, îi devenea moale, ostenit, dornic... dornic de ceva ce nu se mai întâmpla. În acele arsuri, pe acolo nu s-a întâmplat, o întreagă vară, să treacă, vreun bărbat, care, s-o ogoae. Piratul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
totuși, în oarecare măsură, și el, bețiv. Că așa se strică lumea, filosofa, el, cîteodată: din prea mare abundență. Ce, la noi, dacă nu ar fi atâta băutură, ar fi și atâta stricăciune de cap? Evident, nu! Așa, însă... Tot zbătându-se, el, în atâtea și atâtea gânduri, i-a venit o idee. Fiind primar, avea acest drept: să scoată o hotărâre, a primăriei, prin care, fiecare locuitor al suburbiei, de la etatea de paisprezece ani, să fie obligat a purta o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
îmbrățișeze, eu am împins-o, de piept, în prăpastie. A zis, doar,a!, și gata. S-a dus. De-a rostogolul, mai bine de șaizeci de metri. Am auzit, doar, buf! Când am privit acolo am văzut că se mai zbate. Am coborât iute și am strâns-o de gât, cu ambele mâini, până ce n-a mai mișcat.Apoi am urcat, din nou,la Pisc, și te-am găsit pe dumneata, aici, și, ce a mai urmat, știi. Asta-i tot
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Oare înțelesese că eu nu eram bătrânul negustor de mărunțișuri? Încercam să mă eliberez din strânsoare, dar, în ciuda tuturor eforturilor, eram incapabil de cea mai mică mișcare. Trupurile noastre erau lipite unul de altul. Mi s-a părut că înnebunise. Zbătându-mă, mi-am deplasat mâna involuntar și am simțit atunci cuțitul înfigându-se în corpul ei. Un lichid cald îmi împroșcă fața. Ea scoase un țipăt și mă lăsă. Țineau în mână un obiect călduț, căruia nu voaim să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un an sau un deceniu. Creatorul, cha rismaticul adevărat, nu dispare nici după un mileniu. Shakespeare e geniu, Mihaela Tatu e vedetă. Birlic e geniu, rudimentarul Mitoșeru e vedetă. Mozart e geniu, Nicoleta Voica, vedetă. Și-atunci? Cei ce se zbat să devină vedete, ca și cei care Îi decretează astfel, peste noapte, ar trebui să simtă fiorul amar al ratării și al ...anonimizării de esență. Dar Dumnezeu i-a ferit de chinul autoestimării ; În mintea lor , să zicem, Nicoleta Luciu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cazi, dracu', pă tobogan în jos." " Da. Că bine ziceți!" "Mda. Atunci io zic că s-o rezolvăm după ce mă-ntorc. Diseară vreau să stau și io în zeama mea, că mi-o ajunge și mie cât alerg și mă zbat pentru toată lumea..." "Corect, corect! Io nici nu știu cum dă rezistați cu atâtea probleme pă cap." "Bine, mă, Relule. Atunci așa rămâne. Rezolvăm cân' ne vedem. Săptămâna alilaltă mai dă-mi un semn, ok?" "Ok! Cum spuneți dumneavoastră." "Bun. Hai sănătate și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în timp ce urca spre biroul lui: "Teichitizi, teichitizi, teichitizi..." Înainte să răsucească cheia în broască, renunță la repetiție și își zise cu un zâmbet ironic: Auzi la el ce să vaietă. Mi-o ajunge și mie cât alerg și cât mă zbat! Să mori tu, baros'? Uite, cin'zej dă mii de euroi e pană la pălărie pentru un baștan ca el. Nici nu să deranjează să piardă zece minute cu mine-n seara asta. Îți dai tu seama!? Două telefoane a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vrăjeală. C-așa-i românu', bou și putoare. Pă cinstite! N-ai să vezi popor mai dobitoc, mai leneș, mai jegos, mai cu păr pă limbă și mai nerecunoscător dăcât românii! Acuma, pă bune, dincolo dă micile afaceri, cine să zbate, moșule, pentru tot neamu' nostru? Ă? Cine? Noi, domnule, noi clasa politică pă care o înjură toată lumea. Cârâie toți, ca tâmpiții, că uite ce și-a făcut ăla, uite ce conturi are ălalt. Da' cine v-a băgat, bă, vitelor
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de ani. Nicio balivernă, amice. Uite-așa își dezvelea câte un picior până sus de tot și mângâindu-l, zicea: Vezi acest picior? Numai castelanul Mihai îl va mai mângâia până sus de tot. Apoi își lua sân cu sân, zbătându-i-se, de parcă nu mai avea aer, pe sub bluza turcoaz, în căușul palmei și zicea din nou: Îți imaginezi ce sâni nărăvași am, Valy? Ei bine, să știi că numai castelanul se va juca cu ei și-i va strivi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de tine, cum vei juca pe arena vieții. EU DOINA COM|NICI, îți doresc multă sănătate și liniște sufletească. Lectură plăcută, prietene cunoscut sau necunoscut ...încă! O să încep dur, spunându-ți simplu, lasă-ți viața în pace! De ce? Pentru că ne zbatem și ...Doamne, ce ne mai zbatem. Da, ne zbatem și ne place, pentru că ne-am obișnuit să avem ceva la care să muncim, neam obișnuit să fim stresați mereu, ne-am obișnuit să fim iubiți și considerați, ne zbatem ca să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
arena vieții. EU DOINA COM|NICI, îți doresc multă sănătate și liniște sufletească. Lectură plăcută, prietene cunoscut sau necunoscut ...încă! O să încep dur, spunându-ți simplu, lasă-ți viața în pace! De ce? Pentru că ne zbatem și ...Doamne, ce ne mai zbatem. Da, ne zbatem și ne place, pentru că ne-am obișnuit să avem ceva la care să muncim, neam obișnuit să fim stresați mereu, ne-am obișnuit să fim iubiți și considerați, ne zbatem ca să demonstrăm că suntem și noi buni
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
DOINA COM|NICI, îți doresc multă sănătate și liniște sufletească. Lectură plăcută, prietene cunoscut sau necunoscut ...încă! O să încep dur, spunându-ți simplu, lasă-ți viața în pace! De ce? Pentru că ne zbatem și ...Doamne, ce ne mai zbatem. Da, ne zbatem și ne place, pentru că ne-am obișnuit să avem ceva la care să muncim, neam obișnuit să fim stresați mereu, ne-am obișnuit să fim iubiți și considerați, ne zbatem ca să demonstrăm că suntem și noi buni la ceva, că
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ne zbatem și ...Doamne, ce ne mai zbatem. Da, ne zbatem și ne place, pentru că ne-am obișnuit să avem ceva la care să muncim, neam obișnuit să fim stresați mereu, ne-am obișnuit să fim iubiți și considerați, ne zbatem ca să demonstrăm că suntem și noi buni la ceva, că merităm o viață mai bună. Ne place, pentru că avem senzația că am făcut ceva sau am făcut totul și ... nu este vina noastră că nu a ieșit chiar așa bine
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
un copil, mai exact un băiat frumos și sănătos pentru care am hotărât să-mi asum întreaga responsabilitate pentru creșterea și educarea lui. Băiatul meu a dat un nou sens vieții mele, aveam ceva pentru care se merita să mă zbat. Era fantastic atunci când veneam de la muncă și copilul meu sărea în gâtul meu zicându-mi, mama-mama, era un moment care îmi umplea sufletul și toată oboseala pe care o aveam dispărea ca prin minune. Am muncit mult, să pot oferi
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
auzit, am avut multă gâlceavă cu Pâcu - doar îl știți...Până la urmă, însă, ne-am hotărât să-l punem în fruntea voastră pe... Pe cine credeți voi că a hotărât Dumitru...Îmi vine să urlu de ciudă. Degeaba m-am zbătut eu să-l punem pe cine merită. El o ținut-o hojma să-l punem pe... Nu întrece măsura, Pâcule! Așa am hotărât, așa facem și pace! Auziți voi pe cine l-o pus...Pe...pe... Și ce, nu-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și-a arătat fața în crăpătura lăsată la ușa cuhnei. Se vedea bine că trage cu urechea. Ochii însă i-au fugit aproape fără voie spre Hliboceanu. Acesta, cu un aer voit nepăsător, își mângâia mustața. Ochii mijiți însă se zbăteau în dosul pleoapelor, vrând parcă să-și ia zborul către Măriuța... Costache ședea nepăsător, cu urechea ciulită la Pâcu. Acesta, punând mâna pe ulcica cu vin, i-a liniștit pe ascultători: Stați numai să-mi ung mașinăria, că altfel mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]