1,365 matches
-
cu spijinul masoneriei, cum or fi veni, nu mă interesează) au făcut o țară, România; sunt mândru de perioada interbelică, din punct de vedere spiritual a atins apogeul gândirii românești. În jurul lui Nae Ionescu, deci numai în spațiul ăsta al zbaterilor de idei gândește-te că s-au adunat alde Vulcănescu, Cioran, Țuțea, Noica... Îți dai seama ce minți erau acolo? Sebastian și mulți mulți alți. Gândește-te ce a însemnat proza sau poezia românească din perioada interbelică: de la Sadoveanu la
„Un popor căruia îi iei educaţia, îi iei sănătatea, îi iei încrederea în istoria lui e mai uşor manevrabil” () [Corola-blog/BlogPost/339983_a_341312]
-
primul paragraf care ne poate duce ușor în eroare: “Vântul zănatec fugărea norii de leșie, storcându-i ca pe niște bureți uriași , pântecoși, de apa mărilor și oceanelor. Picurii reci cădeau vijelios, sfârâind pe asfaltul încins, iar ploaia își cernea zbaterea ei volburată, primenind orașul”. Ca un cititor care nu se lasă păcălit de apa de ploaie, purced la lectură, și lesne pătrund în text pentru că de aici încolo ritmul povestirii devine alert, curat, dialogul curge firesc și descopăr, cu bucurie
“PASE ÎN DOI” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340092_a_341421]
-
și labilitatea „oceanului” ( ... deși, mulți am fi ispitiți a o numi, mai curând, „mlaștină sleită”!), prin autosacrificii armonice, întru Paradisul Muzicii Sferelor Celeste.” ( ... ) „Cine vrea să guste și, apoi, să vorbească, în cunoștință de cauză, despre Poezia românească adevărată, despre zbaterile cele mai profund umane, turnate în bronzul expresiei strălucit-clasice, va fi nevoit să se refere, implicit, în zilele noastre, și la Theodor Răpan.” (Adrian Botez) „Sonetele lui Theodor Răpan, de un rafinament irefutabil, dau seama despre un poet aflat la
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
și să despice totu-n două de-un timp tot mai des visez lebede albe semne de-ntrebare despletite peste- albastrul gândului uitat în palmă și pereți proaspăt văruiți și sunete ce prind contur visez de-un timp culoarea-n zbatere de - acorduri a început să-mi doară și să-mi cânte fără orchestră fără dirijor - graffiti-n sunet mirosind a var să fie doar un vis cu lebede ce mor cântând fără să știm noi când și cui ? Referință Bibliografică
GRAFFITI-N SUNET PE PEREŢII PROASPĂT VĂRUIŢI AI LUMII de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341090_a_342419]
-
tare încât se veștejesc în mine toate frunzele de sub tine norocul meu că toamna mai pleacă de la fereastra mea și atunci te întorc la mine în mine și cerurile toate se înghit în clipa zero când eu și tu, două zbateri de viață ne pierdem identitățile într-o explozie de lumină și întuneric din care eu nu m-aș mai întoarce tu rămâi tăcut mai mult cu o secundă învăluit în fumul unei dorite țigări de după Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - te
TE ŞTIU AL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341329_a_342658]
-
în: Ediția nr. 767 din 05 februarie 2013 Toate Articolele Autorului clipe grăbite se cern uitate prin sita timpului i magini rupte din amintirea pierdută în versul cald al unei sclipiri scurte în urmă pasului orele se pierd amestecate în zbaterea de geana a zorilor nimic nu schimbă realitatea trăirilor strecurate prin valul străveziu al vieții clipe picurate în oceanul nesfârșit al vremii nimic nou, nimic vechi pur și simplu reversibil, palpabil sau abstract, de neatins gândul răzbate dincolo de orice înțelegere
CLIPE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341386_a_342715]
-
dig, ascunsă vederii sub apa crescândă, încercând temerari să reziste pe poziție în calea șirurilor necontenite de valuri ce se apropiau de țărm. Năvălind în răstimpuri, ele luau cu sine, purtându-i spre mal, pe cei mai mulți dintre competitori. Zadarnica lor zbatere, în dorința de a nu fi măturați de valuri, era însoțită de râsetele răgușite ale celor ce izbuteau să rămână pe locurile lor. Mă cățărasem și eu pe muchia colțuroasă, mâncată de ape, a acelui dig, puțin mai într-o
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
aproape ținându-l strâns sub pleoape și sufletul supus s-a arcuit ca un vis pe-o ramură albastră ce-o va purta un porumbel spre Lumea Nouă... Și-n brațe am adunat iubiri pierdute flori liliachii ne-dăruite și zbaterea cuvintelor ce n-au putut să ardă la vreme de ploi, de vânturi... Și-am așteptat în cărare să vii - amurg grăbit - eliberându-mă cu ultima suflare de ruga stinsă și amintirea unui vis ce-a rătăcit cătând neobosit culoarea
AMURG GRĂBIT ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342042_a_343371]
-
absintul!” - cf. Sonetul X) - și, chiar, încercând experiența singurătății și angoasei expresionist-existențialiste: „Mă tem de tine-n vis, singurătate!” - cf. Sonetul XXII. Dar: Cine vrea să guste și, apoi, să vorbească, în cunoștință de cauză, despre Poezia românească adevărată, despre zbaterile cele mai profund umane, turnate în bronzul expresiei strălucit-clasice, va fi nevoit să se refere, implicit, în zilele noastre, și la THEODOR RĂPAN. Poezia sa, deși răvășită, parțial, la nivelul semanticii de adâncime, de presimțiri ( ... și de „post-simțiri”, cum ar
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
DOAMNE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Se ard în țigară gânduri ascunse, În fum se despart lacrimi șuvoi. Peste un gust acru sunt lacrimi din noi Iar rădăcina se crapă, zbateri induse. Tot caut, sau mă întreb unde e Graalul De Dumnezeesc sânge plin? Să-l păzesc, să-l respect pe divin Așa cum la slujit Parsifal și Lohengrin. Lacrimi ascunse în fum de țigară Furia mă-neacă cu sângele cânt. Peste
MĂ IARTĂ DOAMNE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342216_a_343545]
-
sufletul. Relatându-le, îți ușurezi inima și trupul. Statura ți se îndreaptă, umerii nu mai par încovoiați. Răsfoind aceste file de trecut, observi că ele, pe undeva se aseamănă, au aproximativ, aceleași elemente: nașterea într-un sat, loc neapărat mioritic, zbaterea pentru a-și făuri un destin, hotărârea (grea) de a părăsi locul, casa, oamenii (lucrul cel mai dureros!) - înstrăinarea, dorul, închegarea unui alt destin și - de cele mai multe ori - reîntoarcerea - atunci când nu mai e chip de trăit din pricina mrejelor dorului. Cu
REPORTER ÎN PATRIA DIN SUFLET ŞI CUVINTE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341761_a_343090]
-
naturale și denaturate. Zi de zi cu capul pe brațe se uita atent la plasa aruncată peste ape. Un băț de pescuit pentru plăcerea de a simți mișcarea disperată sau chiar plină de speranță a peștelui, care sfârșea după câteva zbateri emoționante, înapoi în libertatea apelor. Spre amiază acosta barca străveche la mal. Peștii ajunși în desagi, plecau spre târg, în inima orașului aglomerat. Saluta în stânga și în dreapta după obicei. Apoi își așeza marfa pe masa închiriată. Aștepta orășenii care umpleau
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
ei Magazin” de către oamenii Bisericii de la care s-ar fi așteptat la milă și întrajutorare. După părerea profesoarei Floarea Necșoiu cartea este o „tulburătoare mărturisire, făcută cu sufletul la gură, cu lacrimi de sânge, cu revoltă, cu indignare și cu zbatere între a înțelege și a îndura, între a spera și a deznădăjdui, între a lupta în genunchi și a ridica ochii spre Cer, implorând ajutor și iertare.” Geo Călugăru printre alte aspecte ale operei remarcă nota de „profundă ironie amară
SFÂRŞIT DE AN LA CENACLUL LITERAR OCTAVIAN GOGA , BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342453_a_343782]
-
noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nocturnă Cuvintele șchioape se dizolvă când Lusciana cântă pădurea ascultă ceața aleargă din lumină spre vârfuri albite de anotimp încremenite într-o liniște păianjenul se plimbă pipăind nestingherit nervurile frunzelor nici fluturele nu știe în zbatere doar o zi va mai trăi se scaldă lumina în nocturnă toți se ascund în joacă sub frunză sub scoarță sub aripă doar visul rămâne în plină discrepanță Suzana Deac Referință Bibliografică: Nocturnă / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NOCTURNĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342536_a_343865]
-
respirației scurte în poezie. Iată un exemplu: „ridurile apei / înghit amurgul / ascuns în iarbă” (în poemul „Pânze la bărci”); apoi, în același poem, alt haiku: „țin la suprafață / un pian sicriu / cântec neterminat”; și tot așa în continuare: „oameni în zbateri sălbatice / plutesc / spre nicăieri”; „ printre icoane / păpuși / ochelari” ; „pustiurile-și sapă gropi / în suflete de stele / pe valuri ucigașe”; „îngerii / își cos aripile / pânze la bărci”. Toate aceste 6 poeme pot fi și de sine stătătoare, dar pot și alcătui
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
raza / prin senin / topindu-se în lacrima / agățată de geană // ochii aleargă / de la o stea la alta / scântei gemene / înecate în zbor // fruntea proptită / pe prispa lunii / leagă speranța / de carul mic / tăcerea cuprinde / în gheare de-mprumut / hotarul liniștii / zbatere de fantasme” (Nedumeriri). Expresivitatea poemelor Anei Maria este de natură să stârnească, nu numai uluire firească, dar și o emoție co-participativă la starea de grație de care ea este învăluită atunci când muzele îi dau ghes. Dacă nu și-ar declara
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
a sufletului. Ce poți face? Doar să pui un pic de culoare, doar să-ncerci să oprești clipa, s-o prinzi pe pânză, să rămână mai mult, poate mult mai mult. În penelul optimist al Lianei Saxone Horodi există o zbatere dramatică și un surâs înțelept, binevoitor, condescendent și triumfător asupra unei tristeți ascunse bine. Liana Saxone își propune să fie cum este - caldă și sensibila la impertubabila trecere de timp, de case, de oameni, notându-și, notându-ne, sentimentele și
CONCERTUL CULORILOR de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342577_a_343906]
-
acestea devin, în lirica Mariei Ileana Tănase, bazele atributive ale unei construcții speciale. Deși anotimpurile se succedă cu viteza unui gând stelar, deși timpul suferă prefaceri, de la motiv de încarcerare, la aripă spre libertate, zborul (pe)trecerii este lin, fără zbateri compulsive, fără regrete. În versurile cărții, fiecare clipă este unică, indisolubilă, neprețuită, așa după cum fiecare vers, fiecare poezie, devin tot atâtea motive de inițiere în mister. Meritul autoarei în înțelegerea acestei intempestive scurgeri a zilelor este acela de a reuși
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 7 DECEMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342604_a_343933]
-
lui Dumnezeu. Volumul exprimă concepția autoarei cu privire la Creator, creațiune, nașterea din nou, puterea de a trăi o viață cu Hristos și împlinirea destinului creștin în ziua revenirii Mântuitorului. Victorita Duțu reda cu minuțiozitate și într-un registru grav, propriile căutări, zbateri, eșecuri, sentimente de zădărnicie, experimentate pe calea descoperirii lui Dumnezeu. Finalul cărții are o notă apoteotica, aducând în prim plan un tablou luminos, acela al certitudinii autoarei că odată ce L-a găsit pe Cel din Veșnicii, va fi părtașa și
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
literar Nicolae Manolescu caracterizează astfel opera lui Blecher: „Realitatea unică și limitată a ființei noastre unice și limitate seamănă cu un coșmar nocturn din care însă nimeni nu ne trezește: «bizara aventură de a fi om» nu este decât această zbatere inutilă în ghearele unei condiții din care nu există ieșire, cu excepția unor rare și pasagere momente de beatitudine, când identitatea noastră este suspendată și ne îngăduie, ca într-un vis frumos de această dată, să participăm la existența esențială, profundă
MAX BLECHER, UN KAFKA SUPRAREALIST. de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342652_a_343981]
-
Ediția nr. 156 din 05 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Se scutură norii, furtună și ropot Lovesc picuri mari în ferestre Săgeți de lumină și dangăt de clopot Străpung întinderi ecvestre. E timpul de-acuma în ritmuri de suflet Cu zbateri, neliniști, durere Iar ruga-mi se ’nalță-n al ploii descântec Și rupe a nopții tăcere. Doamne, te-ndură oprește furtuna Și liniști așterne în noi, Tu lasă-ne clipa și-ntinde-ne mâna Suntem copleșiti de nevoi Iar sufletul
DESCÂNTECUL PLOII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341579_a_342908]
-
poemelor pe această temă, este așezat la începutul capitolului I ca o binecuvântare la temelia unei case solid construite: „Te chem, Doamne!", „Învrednicește-mă, Doamne!", „Rugă către tine"... Sinceritatea și fervoarea sentimentului amintesc clocotul din psalmii arghezieni. Nu este însă zbaterea dintre „credință" și „tăgadă" a acestuia, ci o calmă împlinire și împăcare: „Când anii trec, tăcerile mi-ascund între cuvinte,\ Când vântul suflă rece, privirea ta m-alinte!\ Când lacrimă din geană-mi se pierde-n plâns tăcut,\ când răni
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
franceză, conține 65 de versete, a fost nesemnat dar tradus de Bălcescu și publicat în România viitoare. Mai târziu, A.B cu această semnătură, poemul apare în România literară.La vremea anilor 1850 poemul era un manifest în care suferințe , zbateri , contrastau cu frumuseți de relief geografic.Pe un răscolitor ton liric, cantabil, melodioasa exprimare cheamă la admirație față de o Maică-Țară. Alte opere au acelasi asemănător conținut Holera Soveja Piatra teiului Amintiri Cugetări opere care ne oferă un scritor pedant militant
ALCU RUSSO SAU A MAICII ROMÂNII CÂNTARE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340575_a_341904]
-
pentru creatoare o expresie frontală și interpretativă a ceea ce se întâmplă în jur, dar și în lumea ei interioară...” Cândva, notam și eu: „Arta acestei pictorițe înseamnă, în primul rând, subiectivism bine temperat. (...) Originalitatea expresiei, vibrația interioară (...) sunt frânturi din zbaterea unui clocot de subtext (...). Ochiul artistei știe să găsească în intimitatea existenței diurne, farmecul inefabil al trăirilor profunde. In această intimitate asistăm la relevarea unui „joc secund”, care se referă la profunzimea existenței. Uneori ușor tristă. Deși alteori (...) apare un
„MUGUR ALB, ŞI ROZ, ŞI PUR...” – CONVORBIRE CU PICTORIŢA MIRIAM COJOCARU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340578_a_341907]
-
Dar ce se întâmplă cu apă mea? Unde se scurge tot lichidul? Hei, dar în felul ăsta nu voi rezista! Mă zbat cu toată forța prin lichidul care se împuținează până la ultima picătură. Nu mai pot respira și în ultimele zbateri văd obiectul ce se îndreaptă rece, urlând a metal ruginit spre mine. Nu i-am mai simțit atingerea. Astăzi mama mi-a curmat existența acestei vieți. Misiunea mea s-a oprit fără a incepe măcar. Sau poate am fost doar
POVESTEA INTRUPARII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340617_a_341946]