1,953 matches
-
în momentul când”realizează eminescianul joc de icoane” își expugnă fără durere muza”Acesta era B.Fundoianu ca personaj cervantesian cu un destin rimboldian.B.Fundoianu consacră o amplă lucrare ,între cele două războaie mondiale,conștiinței nefericite și a zugrăvit zbuciumul și convulsiile unei epoci sfâșiate de conflict.( Benjamin Fundane,La conscience malheureuse,Paris,1936,p.6.).Epoca sfâșiată de conflict,cangrenată de criză,în substratul social aflându-se lupta”enormă” ce” se angajează între tenebre”,cum subliniază el în cartea
CONŞTIINŢA NEFERICITĂ A LUI HEGEL TRĂITĂ PRIN GÂNDIREA EPOCII DE B.FUNDOIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355654_a_356983]
-
istoriei, dar și ale locurilor natale, locurile copilăriei, adolescenței - timp al devenirii... Volumul se deschide cu - am putea-o numi - artă poetică, poezia intitulată ,, Muzei mele “, în care poetul cere ,, Să-mi plouă-n vers cuvinte dulci”. Frământările interioare, glasul zbuciumului sufletesc transpar în versuri tensionate, în tonalități grave sau calde, jucăușe , pline de patos, iubire, dar și durere față de momentele tragice din istoria Ardealului. Tulburător mesaj al setei de libertate și dreptate pentru poporul român se desprinde din versurile poeziei
MIRCEA GORDAN de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346096_a_347425]
-
București. 24. 2.X.1936,Vizitat, admirat curățenia și obiectele de artă. Cerkez .Director în ministerul Sănătății și ocrotirilor sociale . 35. Astăzi 1 .V .1964 am vizitat mult dorită cetate de pe insulă Ada Kaleh și geamia lăcașuri ce amintesc de zbuciumul și frământările vechilor locuitori .Am ramas profund impresionat de grădinile și grijă urmașilor de a păstra neîntinata amintirea străbunilor . 26. 11oct.1937 . Am vizitat Bulgaria, Turcia, Grecia, Italia, Austria și Ungaria. de la data de 23 . VII 1937 . Nimic mai frumos
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE,1. CARTEA DE IMPRESII de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346090_a_347419]
-
cenușii ce-mi umbresc privirea apasă umerii crestează spatele Stăm iubite la rand - un rând format din culorile de abur și clipele amanetate Luptăm pe un pământ căruia îi aparținem Atunci de ce fugim de el? PĂMÂNTUL - ETERUL PRIVIT DIN CER Zbuciumul nostru (zadarnic) e doar un act pierdut când de fapt finalul e aceeași singurătate aceiași muguri aceleași frunze aceeași speranța Același pământ. TOAMNĂ, MUGURII ADORM În urma noastră simt mirosul crizantemelor arse de brumă (lacrimi sticlesc pe pervaze) Foșnetul frunzelor pe
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
le întinse soției. -Ia-le! Nu mai am nevoie de ele. Nu mă mai întorc. Niciodată! C'est fini la comedie! -Unde pleci? Ți-am greșit, eu, cu ceva... vreodată? -Tocmai, că nu mi-ai greșit. Vreau o altă viață, cu zbucium. M-am săturat, prea multă liniște în casa asta. Vreau să iubesc cu toată puterea pe care o mai am. Tu n-ai ce să-mi mai oferi. Îți știu tot corpul, îți știu toate plombele, știu cu ce parfum
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356150_a_357479]
-
ca niște „figurine de ceară într-un „vals„, pe un curcubeu „agățat de lună„ , iar gândul este o „făptură invizibilă„ și , cu puterea lui, „contemplăm în vremea uitării / ora veșniciei / ce ne-aduce mântuirea...„ Contemplarea visului unor „suflete amorțite„ în „zbucium instinctiv„ naște adamantin diversitate și complexitate a naturii umane în „lumini de curcubeu„. Albastru-Infinit Trăirea emoțională este superioară în suprasensibil, dincolo de cunoașterea rațională, de aceea gândurile „sunt îmbrațișate„ , și nu descifrate sau obiectivate, iar accederea la Marele Tot, ca spațiu
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
de becuri, zbătîndu-se inutil ca după o încercare nereușită de zbor în decoruri cu trepte largi și lustruite mai mult decît un tratat despre fericire, rămîn pînă tîrziu în noaptea răcoroasă și visez cu ochii deschiși cînd îmi vorbești de zbuciumul tău la marginea unui drum prăfuit de vară, un soi de fior ce te-a luat prin surprindere și care durează fără măsură de albastru în ceea ce consider esențial. Iubirea, acea mîngîiere neștiută care ne duce, în cele din urmă
SENSIBILITATE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369057_a_370386]
-
pură Și-adânci rădăcini din ceea ce sunt Stau bine înfipte în cer și-n pământ, Când crengile vieții se-nvârt ca o dură. Am pus în cuvinte și-n mii de culori DUREREA din lacrimi fără măsură. Tulpina-mi în zbuciumul vieții curgând Rezistă prin anii ce-n grabă-și dau rând, Când crengile vieții se-nvârt ca o dură. Am pus în cuvinte și-n mii de culori NĂDEJDEA din ceruri aflată-n Scriptură. Azi, frunze-arămii din ceea ce sunt Compun
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
destinului și resemnată așteaptă anotimpul înfloririi. Nu prinde fluturi, ci vise! Poezia Anei are frumusețea unui câmp înflorit de lavandă, lumina blândă a răsăritului, culoarea cerului înveșmântat în albastru pur și nemărginit, zborul delicat al unui fluture, țipătul pescărușului rătăcit, zbuciumul mării în furtună, fragilitatea și speranța ghiocelului... Aș putea continua, dar închei, lăsându-ți ție, cititorule, bucuria de a descoperi farmecul poeziilor Anei Bucătaru (ANGELINA NĂDEJDE) * * * 13. EXEGESIS: VASILE BELE (coordonator)* Baia Mare-Maramureș - RECENZII, APARIȚII, SEMNALĂRI EDITORIALE (exegeze literare) Și-
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MĂ-NTREB, MĂ MIR... Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Atâta zbucium e în ploi, tăcerile îmi sunt povară, 'S o pustnică între cuvinte, flori veștejite-n închisori; Vreau în poeme să rămân, în vers când sunt, încep să doară Singurătățile din mine și-alerg nebună înspre nori. Mă udă ploaia și
MĂ-NTREB, MĂ MIR... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370947_a_372276]
-
a fost inventată de nebuni și de poeți”, ne-am aștepta ca „Lumea nebunilor” să fie o carte ce tratează poezia nebuniei, sau nebunia poeziei. „Lumea nebunilor” este însă o carte cuminte, echilibrată, de bun-simț, scrisă cu sensibilitate și ilustrând zbuciumul și neliniștile dintotdeauna ale creatorului, dar, mai ales, inutila sa risipire (impusă de situații conjuncturale) în lucruri neesențiale, din care se nasc apoi revolta și protestul. În opinia mea, Alex Daniel este un poet protestatar. Se vede acest lucru în
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
le întinse soției. -Ia-le! Nu mai am nevoie de ele. Nu mă mai întorc. Niciodată! C'est fini la comedie! -Unde pleci? Ți-am greșit, eu, cu ceva... vreodată? -Tocmai, că nu mi-ai greșit. Vreau o altă viață, cu zbucium. M-am săturat, prea multă liniște în casa asta. Vreau să iubesc cu toată puterea pe care o mai am. Tu n-ai ce să-mi mai oferi. Îți știu tot corpul, îți știu toate plombele, știu cu ce parfum
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370936_a_372265]
-
mai face dacă tu nu vrei și pace - sau cum aș putea întoarce realul în ireal - și nu oricum și primăvară nu mai vine - rugîndu-mă de timp să nu mă mai chinuie - mă doare - mă doare...,și tot răul și zbuciumul din mine, aceasta rană a dezonoarei noastre în veșnică flacăra a iubirii. Cineva poate ar zice - poate și tu - căci prea dramatizez acest fapt împlinit. Azi noapte un vis groaznic m-a facut din nou să sufăr - erau niște viermi
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
ce s-a întîmplat cu tine de te pîngăresc acele mîini reci și perfide aruncîndu-te în dizgrația lor de oameni răi - ca niște scîrbe cu ochi de iele și dinți de șarpe și plini de viermi, de ce oare! ... - E mult zbucium și jale-n mine - băiat bătrîn - povara-i grea și timpul nu-mi mai vine! De ce oare - nu mi-e bine! Nu mai am curajul nici să gîndesc - mi-e frică și de mine. Stau așa și sufăr încet dar
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
acea pădure virgina o fi așa opaca și rece ce-mi acoperă privirea și văzul dincolo de iubire - Of! Pădure - de ce m-ai învăluit și învălui cu brațele tale de fier - sînt fără vlaga - iar zidurile Bastiliei mă apasă din afara cu zbuciumul din mine înțeles căci eu nu mă bat cu tine - timpule - mă oropsești zidule - e oare vis sau e destin în oboseală voastră languroasa și vicleana - nu fi perfida - oare de ce - de ce ți-e dat să fi mînjita de acel
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
Lasă -mă doar să-ți sărut ochii Dorul meu pârjolește cu jar. Văd departe , acolo în zare Chipul tău la mine privind Vino te rog, cine te-oprește? Floare de tei iubire visând. Și țes în zadar mii de istorii Zbuciumul meu nu are pripas, Floare de tei, blândă speranță Sufletul meu la tine a rămas. Referință Bibliografică: Și dacă nu ai exista tu? / Ana Maria Bocai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1273, Anul IV, 26 iunie 2014. Drepturi de
ŞI DACĂ NU AI EXISTA TU? de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371041_a_372370]
-
mai face dacă tu nu vrei și pace - sau cum aș putea întoarce realul în ireal - și nu oricum și primăvara nu mai vine - rugîndu-mă de timp să nu mă mai chinuie - mă doare - mă doare...,și tot răul și zbuciumul din mine, această rană a dezonoarei noastre în veșnica flacără a iubirii. Cineva poate ar zice - poate și tu - căci prea dramatizez acest fapt împlinit. Azi noapte un vis groaznic m-a făcut din nou să sufăr - erau niste viermi
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
ce s-a întîmplat cu tine de te pîngăresc acele mîini reci și perfide aruncîndu-te în dizgrația lor de oameni răi - ca niste scîrbe cu ochi de iele și dinți de șarpe și plini de viermi. de ce oare! ... - E mult zbucium și jale-n mine - băiat bătrîn - povara-i grea și timpul nu-mi mai vine! De ce oare - nu mi-e bine! Nu mai am curajul nici să gîndesc - mi-e frică și de mine. Stau așa și sufăr încet dar
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
pădure virgină o fi așa opacă și rece ce-mi acoperă privirea și văzul dincolo de iubire - Of! Pădure - de ce m-ai învăluit și învălui cu brațele tale de fier - sînt fără vlagă - iar zidurile Bastiliei mă apasă din afară cu zbuciumul din mine înțeles căci eu nu mă bat cu tine - timpule - mă oropsesti zidule - e oare vis sau e destin în oboseala voastră languroasă și vicleană - nu fi perfidă - oare de ce - de ce ți-e dat să fi mînjită de acel
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
nu a dorit să accepte moartea soției lui, pe urmă a înțeles că ea i-a dăruit propria-i viață și astfel se simțea dator celei ce l-a divinizat a-și continua existența pământească.“ Interesant cum romanciera povestește tot zbuciumul sufletesc al Edwinei, realitatea care se reflectă în multele vise nocturne ale eroinei, vise care, știm estompează realitatea trăită, te plimbă pe unde nici nu gândești treaz fiind, așa cum Edwina rătăcește prin mai multe universuri în cele cinci capitole rezervate
TIMISOARA, LANSARE DE CARTE: AUTOARE ANA-CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369784_a_371113]
-
frunzele verzi si frumoase încă mult timp. Apoi...Tăietorii s-au luptat cu el de dimineață până la întunericul nopții. Apoi, au obosit și i-au lăsat doar tulpina groasă fără viață, la vederea celor ce trec și se îngrozesc de zbuciumul nemângâiat. Au doborât copacul din fata geamului meu. Privind ce a rămas din el, doar rădacina și ceva din trunchi, lacrimile mele îi vorbesc încă în fiecare zi. Neputința cântă durerea nemărturisită a acelui martor de sute de ani a locurilor
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
lacrimi fierbinți, Să ne-așezăm, storși de vlagă, pe pragul menirii Și peste al timpului verde hotar, muri-vom sfârșiți. Spre alte lumi îți voi cuprinde în suflet cărarea, Și-am să te leg cu fiori peste ființa-mi în zbucium, Spre fericire calea plângă-ne-o în hohote marea, Iar liniștea noastră se-așeze... pe-o jale de bucium. Referință Bibliografică: UMPLE-MĂ CU GUSTUL DE CODRU / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2038, Anul VI, 30 iulie
UMPLE-MĂ CU GUSTUL DE CODRU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370051_a_371380]
-
și vin. Renaștere de soare ce apune mereu din locu-n care-a răsărit, blestem înlănțuit de rugăciune și Prometeu cu lacrimi schingiuit. Privire amețită-ntotdeauna, când totul e în mine-așa abrupt, iar sus pe creste hăulind furtuna durerilor, în zbucium ne-ntrerupt. Mi-ai spus că pleci și ai rămas în mine să-mi torni din al regretelor ulcior otrava tânguioaselor suspine a vinului iubirii-amețitor. Și iată-mă umblând urlând de sete printr-un deșert din nou incendiat, că dorul n-
AL NIMĂNUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370078_a_371407]
-
fiindcă în gânduri este ploaie de resemnări și de regrete ce-mi fac destinul ciuciulete, când sufletu-i plin de noroaie și inima geme de pete, în timp ce trupu-i o văpaie. O,Doamne,câtă suferință a cotropit a mea ființă, ce zbucium e în al meu creier când orice fibră o cutreier și-ntreb cum de-a fost cu putință să fiu o viață-ntreagă greier când aveam altă năzuință ?!... De-ar fi posibil m-aș întoarce și alte caiere aș toarce
PURIFICARE DE-AR FI POSIBIL... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370104_a_371433]
-
1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Termenul din titlu nu știu dacă există în vreun dicționar. Îmi place să cred că l-am inventat eu acum, în urma lecturii celui mai recent roman al lui Ilie Șandru, „Ani de zbucium”, Ed. „Vatra Veche”, 2016. Nu-i mai puțin adevărat că, mereu și mereu, unii - cu desăvârșire alții decât cei care ar avea legitimitatea! - (re)inventează, cu pretenții protocroniste, tot felul de obiecte, activități, fenomene și (mai ales) istorii, în absența
HISTORIA HEMOGRAPHICA... de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370112_a_371441]