1,107 matches
-
burgunzilor: sclavi din tabără, liberi acum și mânați de o sete de răzbunare pe care nu și-o puteau ține în frâu. — înainte! înainte! strigă războinicul ce îi conducea pe atacatori iar glasul lui, abia auzit în vacarmul acelor clipe zbuciumate, îi păru lui Sebastianus a fi acela al unui băiat. Nu îi semăna, oricum, cu cea a lui Chilperic. Războinicul se năpusti înainte în direcția unui petec de iarbă îngrădit cu ziduri dezgolite, unde erau priponiți mai mulți cai. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cărarea printre copaci, dar apoi, fără grabă, luă drumul întoarcerii. înainta în tăcerea pădurii, gândindu-se la domina: era o femeie puternică, frumoasă și uimitoare. O revedea acum așa cum îi apăruse - neîmblânzită și plină de hotărâre - în momentele cele mai zbuciumate ale acelei nopți cumplite, dar și cum o văzuse după aceea în curte, în momentul când părăsea villa împreună cu prizonierul: pierdută și demoralizată, cu ochii învăluiți în lacrimi. în clipa aceea, descoperind-o atât de fragilă și de pierdută, simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unde revolta contra comuniștilor a fost masacrată de trupele rusești care ocupau Întreg teritoriul țării lor avănd staționate multe zeci de mii tancuri armate gata pentru orice Întervenție...!!” Tony Pavone oftă prelung. „De mii de ani, de când se cunoaște istoria zbuciumată a Europei, țările mici au avut de suferit pentru o iluzie deșartă, Independența. Socotesc, ar fi necesar ca țările mici să formeze o familie, urmând exemplul altor popoare: unde-s mulți puterea crește...iar În caz contrar, suferințele noastre vor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ce părere aveți? Îmi voi căpăta averea Înapoi...?” „Greu de presupus...!” În prezent România se află În pragul unui economic dezastru...! Pentru a salva totuși aparența, Dictatorul Încearcă să redreseze situația jefuind fără milă populația!! Sărmana noastră patrie, În decursul zbuciumatei sale istorii a suportat multe năvăliri barbare, domnii turce și fanariote ce puneau tribut greu de suportat pe spinarea bieților băștinași Însă, mai rămânea destul pentru a duce o viață decentă. Pe cîtă vreme În prezent...!” Comentariile fură Întrerupte de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la marginea jghiabului căutând cu privirea un loc potrivit, dorindu-și o moarte instantanee...! Viscolul sufla din ce În ce mai violent, provocând vârtejuri de zăpadă care-i Înbujoră fața. Închise ochii. Fulgerător, Îi parcurse În memorie unele clipe mai importante din viața lui zbuciumată. Revăzu imaginea Atenei lăcrimând, care-l privea dincolo de Înțelegerea lui, dojenindu-l. „Pe mine cu-i mă lași prietene...? Dacă ma-i iubit vreodată, adună-ți forțele și apărăte! Ai Încredere În tine, În mine laolaltă cu prietenii tăi...! Cu toții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cât de prost pot să fiu. Astai...!! Îți mărturisesc: cu ușurință am Învățat rusa, franceza, binișor germana Însă engleza, cu alfabetul ei pronunțat, Îmi provoacă dureri de cap...!” Atena Îi vorbi serios. Câte necazuri s-au prindat În viața ta zbuciumată, e firesc să nu te poți concentra cu eficiență. Nu te alarma, ai răbdare și tocește. Ce te făceai dacă emigrai În China...?” Tony Pavone, zâmbi. „Ca Întodeauna, numai tu ai dreptate. Așa dar, astăzi nu mai am chef să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
șopti doctorul. Câmpiile triste, în arșița zilei, iar se desfășurară de o parte și de alta a drumului. Într-o văgăună, subt o răsfirare ușoară de fum, mormăia batoza, dar mișcarea oamenilor nu se zărea. Mergeam încet, trudiți de cale zbuciumată, de soare, de singurătate. Și moșneagul coborâse din carul lui, și mergea încet pe drum, desculț și el, lângă băiatul cu părul ca undelemnul. Mergeam și noi pe jos, ca să ne mai desmorțim. Și deodată, într-un pâlc de holdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un moment de vârf... Dar tu? — O, da, spuse Virgil. La mine trecut demult. Liniștea coborî din nou. Apoi Virgil spuse: — Odinioară. Atunci. înainte. Spaima țâțelor, știi? Vultur-în-Zbor întrebă: — Ai fost căsătorit? — O, da! răspunse Virgil. în cele din urmă. Zbuciumat. Temporar. Bătea vântul. Pânza rudimentară se umfla. Se deplasau dinspre oriunde spre nicăieri, traversând marea infinită. — Spre infinitate, spuse Virgil Jones. Acolo unde toate paradoxurile sunt rezolvate. — Virgil, întrebă Vultur-în-Zbor, acum mi-e mai bine? — Mai bine? — Febra Dimensiunii, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
celor decăzuți, înfrânți. Exerciții de condei pentru romancieri. Teren de zburdă pentru creatorii de caractere (mari!), pentru analiști ai sufletului, pentru iluminați și apostoli. Așa-i. Dar astea sunt bune în literatură. Sunt cutremurătoare acolo. În viață... Umilința și sufletul zbuciumat trec pe stradă cu aceiași pași. Caldarâmul, pământul suportă la fel și pașii fericiților, și ai nefericiților. Aerul se despică la fel în fața lor... Caracterele sunt doar ale literaturii. Ale realității sunt doar viețile astea mizere ale noastre. Abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Iar smoală. Orașul Plouă. Plouă și în case, plouă peste inimi gârbovite, arse. Frig este ‘năuntru, frig e și afară. Gândul împresoară iubiri îndrăcite visări încâlcite ziduri coșcovite deprimantă stare diurn calapod reverii pictate clonă zbuciumată. Totul se transformă-n moină-ofticoasă și-aș merge-n pădure într-un parpalac, ferit de dileme parca-aș fi brotac și vârât în scheme de mai marii mei care-s, din păcate, candizi derbedei.
Iar smoal?. Ora?ul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83719_a_85044]
-
frăgezime, Când molecula și cu forța se-mpletește, Când și adâncul se măsoară-n înălțime; Mă-ntreb mereu, de ce numărăm anii, De ce mă simt adesea pripășit, Pe care drum nu întâlnesc dușmanii, De ce viața are un sfârșit?... De ce, din jocul zbuciumat al vieții, Cu remușcări și glasul tremurând, Când vor apune anii tinereții, Va trebui ca să plecăm pe rând?...
DE CE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83773_a_85098]
-
Răbdare... murmură Ștefan. Vom afla În curând ce avem de făcut. Până atunci, toată lumea rămâne pe poziții. * Încetul cu Încetul, ceața Începea să se ridice. Pădurile se luminau ca ieșite dintr-o noapte albă și lăptoasă, cufundată Într-o tăcere zbuciumată. Acum, zgomotele Înăbușite deveneau tot mai reale. Codrii răsunau de tropote. Undeva, aproape, răsunau porunci În limba turcă. Se auzeau clinchetele de arme și fornăitul cailor. Voievodul ieșea din ceața misterioasă ca dintr-un vis. Și, doar ascultând rumoarea pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe când stridențele acelei desperări, pe nedrept zise mute, îi scrijeleau auzul interior; liniștea măreață a coardelor de bronz din pianul mare de abanos era și ea cuviincioasă. Lucrurile participau azi cu un tact și cu o inteligență nespusă la împrejurările zbuciumate ale oamenilor. Tabloul de interior era expresiv. Privitorul înțelegea că toate acele personagii așteptau ceva sau pe cineva care să le descleșteze poza. Două perechi de ochi, țintiți cu o statornicie neliniștită spre ferestre, dau indicația acelei așteptări: ai Lenorei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
plac Fotse, care sunt păgâni și mănâncă hrană interzisă. Într-o dimineață, Yusef conducătorul lor, anunță că vrea să plece și el. Asta iscă o ceartă cumplită, care are loc în fața cortului lui Jonathan și-l trezește dintr-un somn zbuciumat, în care, mare parte din povârniș se rostogolise peste patul lui. — Ce s-a întâmplat? întrebă el deschizând cortul și frecându-se somnoros la ochi. N-a primit răspuns pentru că Marchant a ieșit din cortul său, cu un pistol în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îi par a veni de undeva de departe; evidențe, inscripții dintr-un loc despre care au auzit câte ceva, de care odată s-au simțit legați, dar a cărui denumire nu și-o mai amintesc, neputând s-o localizeze în memoria zbuciumată. — Aceasta, oftează profesorul, nu este Africa pe care am cunoscut-o. Înainte, în Fotse, lăsam grijile omului modern la o parte. — Poverile, adaugă Gittens, societății civilizate. — S-a dus naibii de acum, zice Marchant. Al dracului de cald, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și gălbiori, nimeni nu era În stare să Înghită altceva decât băutură. Bărbații jucau după cum le cântau țiganii din vioară, țambal, acordeon, tobă și gură. Băteau podelele cu tălpile și călcâiele ori, când cântecul se tânguia sfâșietor, răscolindu-le sufletele zbuciumate, se așezau la masă și dădeau pe gât vinul din pahare și carafe. Supărate că porcii dinăuntru nu prețuiau cum se cuvenea munca lor și văzându-i căzuți aproape În nesimțire de la băutură, cele două neveste Începură să care cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tovarășu’ Director!”. L-am Înjurat În gând că ne cam luase fața, dar l-am iertat repede, că n-o făcuse din răutate. Era chiar un om bun, puțin cam repezit și isteric uneori, dar cu un suflet mare și zbuciumat - semn de intensă trăire spirituală. Demonii Îl Îmboldeau din când În când și Îi cășuna pe te miri cine. Cu mult Înainte să se ia la pumni cu profesoara Lizica, venea fierbând de la o clasă a șaptea și exploda În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făină, avea să le arunce În untura Încinsă dintr-o tigaie care, după moartea prematură a lui Gululu, avea să fie folosită ca armă În luptele de gladiatori din fața frizeriei. Ajuns acasă, Ectoraș se pusese pe zăcut și pe somn zbuciumat, cutreierat de vise ce i se petreceau aievea. Nu se trezise nici când, În puterea nopții, Gululu, beat, urla În curte că el nu era beat și că nu furase nimic; voia doar să cumpere vin pe datorie de la fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se trânti la pământ. Văzu că se afla printre tufe de urzici care nu-i bășicaseră pielea și că acolo nu plouase: țărâna era uscată. Își propti capul pe brațul drept și Încercă să-și domolească bătăile inimii și răsuflarea zbuciumată. Nu știu cât timp Își pierduse acolo. Nu se mișcă și nu luă În seamă nimic În juru-i, nici măcar atunci când pașii de uriaș ai Directorului trecură pe lângă el, cu vuiet. Tatăl furios părea că-și sprijină fruntea de cerul cenușiu. Azvârlea nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sfântă mamă, o jale mă doboară Să‐ți fie somnul lin și țărâna ușoară Îți mulțumesc fierbinte în cuget, în simțire De dragoste de mamă, lăsată moștenire. Iași, 29 martie 1985 * DESTINUL UNEI MAME A fost odată o mamă Trăia zbuciumată dar calmă Râdea și dorea să trăiască Plângea, suferea ca să nască Muncea să‐ și achite sentința Răsplata‐i era umilința Din inimă lacrimi și jale În casă fără parale. Rămasă văduvă‐n lume Lupta să‐și păstreze‐ un renume Copiii
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
liu , somn tihnit ca ceața Cât nu știi ce‐ nseamnă viața. ...Un cocoș de peste drum A cântat dintâi acum. Stând în leagănul tău sfânt, Dormi de nici nu sufli ... iată Nu mai cânt, la ce să‐ți cânt? Singură și zbuciumată, Vreau tot chinul să mi‐ l strâng și să uit, să uit că plâng ... MAMELE NU MOR Mamele nu mor de tot; Ca o floare din fereastră, Cum au fost a fi nu pot Da‐ s mereu în preajma noastră. Ne
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a VII-a, moment hotărâtor înaintea primelor mele examene: de absolvire a clasei a VII-a și de admitere la liceu: unul din acei profesori pe care nu-i uiți! Confesiunea acestui copil al secolului, un secol XX mult prea zbuciumat (cuvintele zbucium, zbuciumat, vâltoare, frământat sunt calificative care revin obsedant ) urmează lin, în cele patru capitole amintite, parcursul unei existențe atent circumscrise cadrului istoric, într-o narațiune fluentă, fără înflorituri, dar punctată adesea afectiv, încărcată de date, locuri, nume, probând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în chiar Anul Internațional al Francofoniei... În chip de epilog, iată această emoționantă profesiune de credință pe care cei ce s-au ocupat de apariția cărții au avut inspirația să o publice și pe contracopertă: Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
strănepoți. Speranță de care nu s-a despărțit niciodată consăteanul meu, fostul învățător și profesor, animatorul cultural din Priponești de Sus - Alexandru Mânăstireanu. Dovadă stau spusele sale puse pe contracoperta cărții „Călător... prin vâltoarea vremii”: „Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
o măsură și vocația de narator a autorului. La fel, drumurile sale în stațiunile balneare din țară, unde tratamentul, cum se știe, are efecte multiple, inclusiv psihoterapice. Este o aură, la care nici autorul nu sperase, o lumină în viața zbuciumată a unui om din Priponești pe unde am colindat și noi, în tinerețe. Alexandru Mânăstireanu scrie o carte ca o rugăciune. A trecut prin război, a făcut foame, a fost respins de atașații la orânduirea comunistă impusă țării. A trecut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]