1,495 matches
-
văd cum în ferestre cu raze-îmi bate luna. Ating cu-un zâmbet struna.care cânta terestre vibrații noi, măiestre, vii pentru totdeauna. Te rog rămâi.Aceste mirabile prezențe sunt pline de esențe de pe înalte creste unde iubirea este, chiar și-mbrăcată-n zdrențe purtate cu decență, o splendidă poveste. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poveste / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1616, Anul V, 04 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
POVESTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374825_a_376154]
-
tot Ion, ca și el.Tatăl său, Nicolae Mărășteanu,nu numai că n-a mai construit nimic , dar le-a lăsat în paragină. Acum arătau jalnic: țigle sparte pe acoperiș, ziduri cu tencuiala căzută,având crăpături umplute cu paie sau zdrențe, temelii măcinate de galeriile șobolanilor, care scoseseră la suprafață mormane de pământ...O vijelie mai acătării, însoțită de o răpăială cu stropi grei, ar fi grăbit sfârșitul agoniei acestor dărăpănături. Putreziseră, atât scândurile de la magazie, cât și ștacheții pătulului gol
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
o stivă cu colaci de sârmă ghimpată. Idioții! N-au apucat să-i dea pe băutură. Și când se gândea cine au fost „idioții”, iar vedea negru.n fața ochilor. De pe unde or fi furat-o? În magazie, acoperită cu zdrențe, a dat peste o bicicletă nou-nouță. Asta a fost furată dintr-un magazin, scrâșni din dinți cu mânie.Trebuie să fi fost opera lui Ghiță! Sub pătul dădu peste o vechitură de motoretă, ascunsă sub niște scânduri și strujeni uscați
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
și ni se dezvăluie nudă și cheală cu mâinile la spate. Iarba de lână crudă clipește prin ochiul de rouă cu mâna la ochi, să vadă cum soarele se cațără-n dudul lățos. Pe dâra de zare, pe tăișul ei, zdreanța de nor își rade barba și lăcrimează enigmatic la cântul de mierlă albă, iar cumpăna fântânii din Jghiburoasa s-a modernizat, ”și-a tras” lanț de inox, sătenii acoperind-o cu o rochiță de tablă galvanizată... Potecile dealurilor se scurg
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
rândurilor mele te învelesc zăpezi pe rând și pași te calcă apăsat tu lași sub buzunarul stâng la piept o blândă adiere nu știu dacă iubire-i spun sau numai vis de apă miere un fagure de gând aștern pe zdreanța visurilor grele și-n fiecare zi aștept cuvântul scris în arii strâmte geometrii reinventez de gesturi largi iubiri rebele să mă trezesc să sper mereu să nu mai văd cum mor pe rând din punct în punct smulgând râzând prin
ÎMI ESTE-AMAR TIMPUL ACUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375066_a_376395]
-
Și pășesc în pas reptilian de triton olog ajuns vegetarian printre negrele umbre, cornate, săritoare de minge pe buza cazanului. Sunt numai radarul pineal, apendice rudimentar, fără să-mi revendice nimeni târâtul, că-i ascuns, ieșit din uzanță sau e zdreanță aruncată, mestecată de bena mașinii ce transportă gunoiul. Am găsit-o. E flacără intermitentă în funcție de întrerupător. O privesc, nu mă dumiresc, parcă am mai văzut-o undeva ori în alte timpuri, friguri îmi curentează spatele, am ajuns să nu-mi
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
circ în agora pentru ultimul bal umbra cu fireturi de mareșal bătea săgeata sarbacanei arma doamnei cernite de trei ori orbi și-alegeau perechile ascuțindu-și urechile după șuierul respirației partenerului nu încetase trompeta m-am aruncat în grămada de zdrențe aveam doar masca și o jupă de colombină o șuviță de păr sur prins într-o clamă prin decolteu mi se vedea trecerea speranței în aramă-nverzită pe margini aveam buze cenușii un condur pierdut o mână albastră întinsă ce
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
VECHILE CĂRȚI DE AUR: ” S-a-ngrozit păgânătatea de vestitul nostru Ghiaur. ” 1877 Iar se clatină hotare și-i sânge Dunărea-n vad, Pier oștirile păgâne, nimicite-n valuri, valuri cad. Tot Coranul se-nspăimântă de a gheurilor cruce, Ca o zdreanță, Semiluna se năruiește și se duce... 1918 S-a scris pe Tricolor: UNIRE! UNIRE sacră spre vecie Dăinui-va peste veacuri un falnic steag și-o Românie! Pentru asta a curs sânge: sânge tânăr și bătrân, Dar românul nu se
DIN IUBIREA DE MOȘIE de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374136_a_375465]
-
nefericire nu mai găsea în sufletul ei, femeia... Asta, deși Rafael nu pe ea o privea, nu către ea tindea, valurile lui de tandrețe nu ei îi erau adresate. Alte amintiri are, însă, din viața cu Lucian: - F...-n gură, zdreanță ordinară! Unde fuseși, la frecat trotuarul?! Măcar să fi făcut bani, să nu-i mai ceri pe-ai mei, tâmpito! La început, Ana fusese stupefiată. Parcă nici nu plecase, vreodată, din casa părintească și retrăia ceea ce-și promisese solemn să
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
dacă părul ei negru nu ar mai fi fost atât de încâlcit și de murdar? Sau cum ar fi arătat dacă ochii ei verzi n-ar fi fost acoperiți de funingine? Sau cum i-ar veni o rochie strălucitoare în locul zdrențelor pe care le purta acum? Stătea ore în șir închipuindu-și că era o prințesă ca toate prințesele, într-un palat strălucitor, dansând într-o rochie verde brodată cu perle și având ca partener un prinț înalt și frumos. Ah
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
i se contractă într-un spasm violent, provocându-i senzații puternice de vomă. Șocul celor auzite îi provocase o stare vecină cu leșinul. Bărbatul acesta puternic și curajos a trebuit să facă un efort supraomenesc, ca să nu cadă că o zdreanța, pierzându-și cunoștință, sub impactul teribilei vești. Inspectorul se apropie îngrijorat oferindu-i un scaun și-l întreabă: Domnule, vă simțiți bine? Chem un medic. - Nu, nu, eu sunt un medic! Nu am nimic grav și nu e cazul să
PARTEA A II-A( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375439_a_376768]
-
că tu ai vrut bătaie, Eu voiam fata frumoasă! Eii, dar când se uită-n spate, Vede prin omăt o lână; Măi să fie, nu se poate, Zmeoaica e, cea bătrână. Rochia-i din două pături, Ochii ca de cucuvele, Zdrențele-i curg pe de lături, Dinții, ca niște surcele. De urechi i-atârnă grele Două cercuri de butoaie, Mâinile-i sunt subțirele, Degetele-s niște paie. - Te mănânc de viu, băiete, Stai un pic, s-ajung la tine! Se tot
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
A râs de i s-au văzut toate cele douăzeci și patru de măsele oltenești: Băi nepoate, asta-i, numai așa, o vorbă de pe la noi, o spunem când ne asmuțim pe vreu’. E o vorbă, nu-l împușcă nici dracu’, deși pe zdreanța ăsta cu șapcă mare bucurie ne-ar face de l-ar lua cu el în iad. Vorba asta-i ca povestea aia cu șoriceii ce se adunară să se sfătuiască ce să facă să nu-i mai prindă pisica neagră
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
Și-am spus pietrelor să tacă Că strigau în disperare Când un vânt bătea cu biciul Drumul presărat cu sare! Și-am spus oilor din turmă Că e vremea de pe urmă Și - așteptării de pe clanță Că pe umeri port o zdreanță! Nu mă vait și nici nu plâng Când durerile mă strâng, Dar pun mintea mea să stea Într-un psalm cum știe ea. Și pe muntele îndurării Să dăm răul tot iertării! Grâul bun să-l facem pâine Să mai
AZI ȘI MÂINE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372828_a_374157]
-
salcâm; sus, în stânga, câteva camere de locuit, dacă nu mă înșel patru la număr, camere bune, curate, aranjate tradițional cu lăzi de zestre, paturi cu tăblii de fier, pardosite cu pardoseală din brad de 3 cm., acoperită cu preșuri din zdrențe țesute în războaie, mese și scaune, uneori cu trei picioare confecționate de țiganii rudari, plocade, cuverturi lucrate cu vergica în război, iar pe fiecare pat perine din fulgi, una peste ... Citește mai mult O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRICasă mare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
salcâm; sus, în stânga, câteva camere de locuit, dacă nu mă înșel patru la număr, camere bune, curate, aranjate tradițional cu lăzi de zestre, paturi cu tăblii de fier, pardosite cu pardoseală din brad de 3 cm., acoperită cu preșuri din zdrențe țesute în războaie, mese și scaune, uneori cu trei picioare confecționate de țiganii rudari, plocade, cuverturi lucrate cu vergica în război, iar pe fiecare pat perine din fulgi, una peste ... XXV. O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ, de Ion C. Hiru, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
ajuns să se ocupe de cafeluța ei, Lary a început să povestească, pierdut în amintiri. O zi din viața unui om al mileniului 4 Astrul zilei se ridică încet la orizont ca o dolofană căpșună pe fondul trandafiriu creat de zdrențele de nori care mai împestrițează cerul. După ce a devenit portocală, s-a înfoiat într-o strălucitoare lămâie care înțepa cu razele ei vegetația în deșteptare. Mii de diamante au răspuns sub aceste raze cu luminițe de licurici. Este roua dimineții
UN JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372853_a_374182]
-
îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă, acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-o mătase fină, privea apatic trecătorii, fără să-i vadă, sau să le ceară ceva, se uita la ei, de parcă era pus
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
și părăsi țarcul. După plecarea sa, Anișoara îmi atrase atenția asupra câtorva capete care se iviseră la ferestruicile grajdului. În acel moment o santinelă deschise poarta către grajd. O priveliște sinistră: în prag apărură umbre de ființe omenești, îmbrăcate în zdrențe. Camarazii noștri. Am aflat că erau evrei ucraineni din Teplik și Uman, aduși în acest lagăr cam în luna mai, ca să muncească la cariera de piatră, pentru societatea Dohrmann (Una din firmele germane care au luat în antrepriză construirea șoselei
DE ZIUA HOLOCAUSTULUI, 9 OCTOMBRIE 2009 de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344942_a_346271]
-
un subofițer, ieșind din corpul de gardă, dinafara țarcului, făcu numărătoarea, poarta fu deschisă. Urmă o învălmășeală nebună: bărbați, femei, tineri se îmbulzeau, vociferând, înghiontându-se, înjurând. Am putut să-i observăm cum se orânduiau în fața ferestrei de la bucătărie. Chipuri supte, zdrențe omenești, își luau supa cu lăcomie. Unii dintre ei stăteau deoparte și-i urmăreau cu priviri pline de invidie pe cei care izbutiseră să-și capete fiertura și acuma o sorbeau. Trebuiau să aștepte eliberarea străchinilor de pământ. M-am
DE ZIUA HOLOCAUSTULUI, 9 OCTOMBRIE 2009 de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344942_a_346271]
-
grămeze de monezi înșiruite-n stive. Bătrânețea gârbovita, numără anii omenilor furați, în lucirea înșelătoare a galbenului ce nu era real, decât prin închipuire. Mintea nu poate cuprinde, scârba adunăturii din clădire. Ploua cu lacrimi și dreptatea umblă îmbrăcată-n zdrențe. La capătul unui hau, unul manipula cu-n ecran în mână, o cuvântare. Va fi dreptate? Oare voi nu știți că ehilibrul nu vine de nicăeri, decât din noi și voi sunte-ți o balanța strâmba? La ușă sălii, minciunii, paznici
INALTA CURTE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345795_a_347124]
-
Publicat în: Ediția nr. 837 din 16 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului desenează-mi și mie o casă spune copilul ridicând jucăria desenată de pe covorul de gunoaie îți iubesc mâinile și ochii spune femeia cu abdomenul golit cu brațele în zdrențele așteptărilor velințe colorate de colbul gândurilor viselor prădate pe rând de gurile de foc ale încercărilor desenează-mi doi copii vii și lasă-mi vreme să-i alint spune sufletul ca o amforă spartă în mijlocul întâmplărilor cât realism sur - poți
PICTORE, de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345903_a_347232]
-
Rândunica). O doză potrivită de umor se regăsește în unele poezii cum sunt: „Cățelușul friguros”, „Ursulețul Martinică”, „Auraș-Fluturaș”; „Cățelușa mea Pedruța”. Copilul învață să fie milos și iubitor de animale, fiindcă ele sunt prietenii omului de când lumea. Reiterând povestea lui „Zdreanță”, pofticios de oușoare, care a pățit-o cu vecina, „Cățelușa mea Pedruța” ne arată cum se joacă un copil, Vic, cu mingea, joc în care se prinde și cățelul. De la „Pisicuțele lui Grete” copiii află cum să fie curați și
UNIVERSUL COPIILOR. CRONICĂ LA CARTEA VEREI CRĂCIUN ROCHIŢA CU BULINE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345975_a_347304]
-
printre cuvintele autoarei, m-am privit și am tresărit, recunoscându-mă, de parcă ar fi scris cu dreapta mea, înmuiată-n azur, versurile. Toamna cuvintelor nu are nevoie de conduri de argint. Nici de cizme îmblănite. Poezia este această regină în zdrențe care colindă din casă-n casă, din oraș în oraș, pe uliți, prin păduri și pe creste, se înalță cu zmeiele în azur, merge desculță pe ape. Și adesea, cerșește un coltuc de încredere de la oameni care, îndeobște, sunt atât
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
jur la semeni Văd icoana Ta în ei. Gândurile sunt epave Ce din larg la maluri trag Tu esti Pâinea și Vinul Pentru noi Iisuse drag. Peste ochi cad pleoape grele, Se închid. Tu esti liman. Obosită și flamanda Cu zdrențele de vise Fluturând a ajutor Iar și iar mă-ntorc la Tine Ducând Crucea Ta să mor. (de Dorina Stoica) Referință Bibliografica: Tu esti liman / Dorina Stoica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1197, Anul IV, 11 aprilie 2014. Drepturi
TU ESTI LIMAN de DORINA STOICA în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347782_a_349111]