1,562 matches
-
copiii (botezul, în unele religii) sau cum se despărțeau bătrânii de viață (prin rugăciuni, ritualuri, binecuvântări). În perioadele și mai timpurii, numele zeului era considerat magic și nu putea fi utilizat decât de preoți, atunci când săvârșeau ritualuri și rugăciuni. Pomenirea zeității într-o manieră uzuală, facilă sau lipsită de respect era supusă riscului iminent (preoții ar fi spus că riscul era cert) de a fi lovit de un fulger, atacat de un animal fioros, sau chiar mai rău. O comunitate întreagă
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
aduce o ofensă la adresa numelui divin, scribii apelau uneori la eufemisme: adăugând un cuvânt: „ai hulit împotriva dușmanilor lui Dumnezeu”, în loc de „ai dat vrăjmașilor Domnului pricină să-L hulească” (2Rg. 12,14); înlocuind numele unor persoane care purtau nume de zeități păgâne, cu forme ușor modificate: Elbaal (2Rg. 2,8.10.12.15) înlocuit cu Ișboșet (1Cron. 8,33; 9,39). Sub titlul Miqra soferim, Talmudul enumeră cuvintele Jra (țară), <ym? (cer), <yrxm (Egipt), fără nici o explicație. Deși unii rabini au
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Brumalia sau Bruma care se desfășura pe perioada a 24 de zile, între 24 noiembrie și 7 decembrie, închinată zeului Dionysos. Între 17-23 / 24 decembrie se sărbătoreau Saturnaliile, închinate zeului Saturn, urmate de Opalia, în cinstea soției lui Saturn, ca zeitate a rodniciei pământului și de Juvenaliile, sărbătoarea tinerilor sau copiilor. Ianus, cel cu două fețe, una spre trecut și alta spre viitor, unul din cei mai vechi zei romani, moștenit de la etrusci, era venerat cu ocazia calendelor ianuarii care celebrau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Moldova și Bucovina), "turca" (în Transilvania) sau "brezaia" (în sud, în Muntenia), acest personaj simbolic "moare" și "reînvie", aidoma zeilor vegetației. Întruchipare a materiei prime, a mamei primordiale, "capra" reprezintă un simbol al fecundității, manifestată ritualic de Anul Nou, ca zeitate arhaică a vegetației care reface legăturile sacre dintre teluric și cosmic, prin sacrificiul simbolic. În Moldova și Bucovina, capra este însoțită de cerb care este un simbol solar, coarnele sale, care se reînnoiesc periodic, fiind identificate cu razele soarelui. Animal
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
6 ianuarie care prezintă fața Noului An, se supun, ritualic, metamorfozelor soarelui, ducând povara Sfârșitului și Începutului. Divinitatea solară, care deschide ciclul calendaristic, este Ignat, sărbătorit pe 20 decembrie, în ziua tăierii porcului, ca simbol al spiritului grâului, asociat cu zeitățile vegetației Demeter, Persefona, Attis, Adonis, Osiris sacrificiu ce reprezenta moartea și renașterea soarelui. Zeul Solar, de origine indo-europeană, identificat cu zeul roman Saturn și cu zeul iranian Mithra, înlocuit, o dată cu creștinismul, de Isus, "soarele dreptății", prin nașterea sa ritualică desfășurată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cincisprezecea zi din luna a opta, pe lună plină, la echinoxul de toamnă, când se celebra rodnicia. La azteci, luna este fiica lui Tlaloc, zeul ploii, asociat și cu focul. La incași, luna avea patru reprezentări simbolice, era divinitate feminină, zeitate a femeilor (soarele fiind zeul bărbaților), soție a soarelui care naște stelele, dar și sora soarelui care devine soția incestuoasă. În tradiția islamică, fazele lunii și semiluna evocă moartea și învierea. Fie că este Isis, Ishtar, Artemis, Diana, Hecate, luna
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nopții, la primul cântat, trei ore înainte de ziuă, la al doilea cântat, iar crăpatul de ziuă, când cântă mai des, când apune Găinușa și apare Luceafărul de dimineață. În Antichitate vestirea zorilor era considerată de origine divină, cocoșul, închinat diferitelor zeități Apollo, Minerva, Mercur, Marte era considerat un vestitor al răsăritului Soarelui, priveghetor al somnului și simbol al luptei războinice. În Evul Mediu, cocoșul era purtat de armatele de uscat, pentru a le da de veste schimbarea santinelelor, practică regăsită la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lor de a se manifesta este în raport cu natura pulsiunilor pe care le reprezintă. Acțiunile și conduitele tipurilor simbolico-mistice ilustrează o anumită dispoziție a existenței, a felului de a fi atât al individului, cât și al grupului social căruia îi aparține. Zeitățile, miturile și ritualurile sunt rezultatul modului de dispunere și utilizare a sistemului de valori. Din acest motiv, el poate fi considerat ca reprezentând un anumit „tip de stil” (Morieră. Pentru H. Morier, „stilul este o dispoziție a existenței, un fel
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
sub semnul genezei și al proliferării, al împreunării și al continuității. Muma apare ca principiu zămislitor al lumii fenomenale. Muma-zeiță, Muma Maria, Maica Mumă, Maica Zână, sunt invocate în poeme în care se țese alegoria fecundității desfășurate ritualic, Muma este zeitatea simbolică atotputerniciei, a indestructibilei luxuri, zeița nemuritoarei frumuseți, sau alteori apare într-o ipostază delirantă, dimensionată caricatural, sau rămâne estompată și se pierde misterioasă și eclipsată în ceața veacurilor, imperceptibilă pentru mințile exacte și accesibilă spiritelor vizionare poate într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
adresarea directă, punând în același timp întregul univers al cărții sub zodia experienței trăite direct, sub semnul amintirii și al interogației. Titlul fixează în cen trul acestei experiențe de cunoaștere prin eros o eroină misterioasă și fascinantă, cu nume de zeitate indică (în limba hindusă, bunătate), pe Maitreyi Devi, fiica profesorului Dasgupta, pe care Eliade a cunoscuto în timpul studiilor la Calcutta. Item 2: prezentarea a patru elemente de structură și de compoziție ale textului narativ studiat, semnificative pentru romanul experienței Temele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
este eliberată prin joc, într-un elan cosmic de sacralizare, de spiritualizare; 19. Extazul contrastele se dizolvă în extaz: nocturn/ diurn; sacru/ profan; 20. Panismul o stare de toropeală, oarbă, edenică, expresie a beatitudinii cosmice, inspirată din cultul lui Pan (zeitate a naturii amorțite); contopire totală cu sevele pământului; 21. "Tristețea metafizică" provocată de dispariția timpului paradisiac, instaurând un ritual al spaimei: "Mamă, nimicul marele !/ Spaima de marele îmi cutremură noapte de noapte grădina"; 22. Sentimentul crizei aporetice a realului prin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trăsături de caracter. Nu numai imaginea realistă a spațiului humuleștean se conturează în Amintiri din copilărie, ci și tendința de a crea o mitologie personală: "Creangă își creează noua sa mitiologie, cu personaje... de poveste" (Cornel Regman). Nică reprezintă "principala zeitate... zeul-copil..." (Mircea Tomuș), care își manifestă apartenența la principiul binelui și la principiul răului. Peste planul real al Amintirilor se suprapune planul mitic (simbolic). Episodul de la casa Irinucăi echivalează cu o vizită în Infern (Valeriu Cristea), în timp ce casa părintească e
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
existență (fortuna labilis), având și caracter de satiră, în versurile referitoare la soarta geniului pe pământ și în eternitate. În tabloul I, cadrul nocturn este dominat de imaginea astrului tutelar, luna, stăpână a universului (esență a imensităților), alinătoare de suferințe, zeitate omniprezentă și omniscientă aflată sub zodia eternității: "Lună, tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci/ Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci". Luna este martor al timpului individual (bătaia ceasornicului), dar și a timpului universal, când ea "varsă peste
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ai suferinței, preocupați deopotrivă de om, cu tot ce are el mai tragic, sufletul, văzut că o regiune sfâșietoare și ambigua, sediu al înfruntării necontenite dintre trup și puritate, dintre nocturn și lumina, câmp de luptă între furii și olimpicele zeități ale rațiunii, nu putem afla o ilustrare mai adevărată a misiunii scrisului lor, de catharsis propriu, dar și al celui de lângă ei, omul, decat lăsându-l să vorbească pe cel ce nu a renunțat să scrie în numele "omului viu și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vid). Or, tragedia vieții lui Gavrilescu este iluzorie. Dacă cel care trece printr-o astfel de experiență nu recunoaște lumina, cade în a doua stare, cea de chanyd, unde se întâlnește cu propriile sale refulări. Gavrilescu nu recunoaște cele trei zeități (cele trei țigănci), pentru că dacă le-ar fi cunoscut ar fi intrat într-o stare pre-nirvanică. Nerecunoașterea determină căderea în cea de a treia stare sidpa, în care defunctul intră într-o nouă reîncarnare pe care el și-o alege
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
se eliberează de iluzia mitică a Fiindului-în-Sine, fără însă să fie totuși adus la nivelul spiritului subiectiv."440 Aspectul corectiv transformă operele de artă în "epifanii neutralizate"441, calitativ superioare celor din timpurile străvechi în care s-ar părea că "zeitățile antice ar fi apărut fugitiv la locurile lor de cult"442, respectiva apariție devenind "cu prețul carnației ei vivante"443 o garanție a permanenței acestora. Același autor atrage atenția: "Operele de artă din care apariția a fost extirpată nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
contrast, ne apare dormitorul Emiliei, unde, pe lângă pat, naratarul analizează ironic un abajur din paradigma kitsch-ului. Lumina și florile sunt, cum am remarcat și în precedentele capitole, caracteristici imanente ale d-nei T. Ea se profilează astfel ca o adevărată zeitate a luminii, dar și a fertilității artistice și, în subsidiar, biologice. În măsura în care mai ales ultimele două capitole s-au dovedit convingătoare, concluzia acestui studiu se rezumă astfel: prin câmpurile mitice și arhetipale Meșterul Manole și Eminescu autorul se înscrie în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
susținând libertatea literaturii ce trebuia să se ferească de constrângerile din afară. Se regaseau deja în 'Îl Frontespizio' unele tendințe conduse la maturitate de curentul ermetic, al cărui prim reprezentant era Quasimodo și care l-a ales pe Leopardi drept zeitate protectoare. În septembrie 1937 revista a publicat un fascicol dedicat poetului recanatez, iar printre intervenții, cele semnate de Carlo Bo, Mario Luzi și Carlo Betocchi au oferit interpretări în spiritul secolului XX; propunându-și să evidențieze exemplaritatea versurilor leopardiene, ele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
De Robertis afirmă că Leopardi ne-a lăsat cea mai radicală apologie a poeziei ermetice, Mario Petrucciani că versurile și proza lui au constituit un factor decisiv în geneză ermetismului, Sergio Solmi l-a ridicat pe romantic la rangul de zeitate protectoare a noii poezii italiene și, prin această, a ermetismului.167 De Robertis pornea de la o seama de fragmente din Zibaldone referitoare la metafore, pe care le consideră actuale, regasind în aceste opinii despre metalogism un precedent al figurilor de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
parte a lucrării s-a arătat faptul că în scrierile despre poetica ermetismului, mai cu seamă în cele de Mario Petrucciani și Luciano Anceschi, se semnalează influență autorului din Recanati asupra reprezentanților noului curent literar, pentru care devenise o adevarată zeitate protectoare. Ca prim nume al orientării, Quasimodo a utilizat o serie de elemente specifice artei leopardiene, transpunându-le în propria tehnică a cuvântului reificat, nu din dorința de a se plia noilor tendințe, ci mănat de o afinitate profundă. Legătură
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vine această pasiune a povestirii, dacă se datorează vechilor tradiții orale vikinge, transmise în nesfîr șitele nopți de iarnă petrecute în jurul unui foc, sau dacă acest dinamism cu accente inedite își are rădăcinile în cultul Destinului, care a fost prima zeitate a panteonului lor... Cert e că atașamentul fulgerător al europenilor "căldicei" pentru această dimensiune fabulatorie vine încă o dată în sprijinul ideii că toate curentele literare uscate și cerebrale nu au făcut, cel mult, decît să ascută pana și mințile criticilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
duminică la amiază! O carte de artă și pentru care autorul, dar și ilustratorul merită toată admirația noastră! Aruna zeița cu degete trandafirii, Arlechinul și cărțile de tarot, cele câteva măști ale zeiței (femeii iubite), mirajul și cavalerul puternic... tot zeități și tristeți, Melanholia cu Daimonul care veghează creația Însăși, sunt tot atâtea motive pentru care autorul acestei cărți unice să ardă pe rugul primordial, să-și mistuiască patima de cavaler rătăcitor prin focul creației. Lucrarea, ca un remember al Epocii
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
eroină, pare desprins din bolgiile dantești, cu o natură supusă de frig, la cheremul elementelor: Pe câmp, arbori zgribuliți erau strânși cobză în lanțurile albe și înflorate ale gerului; era un întreg convoi de copaci cocoșați și striviți de cătușele zeității sălbatice". Subit, întreaga garnitură pare amenințată de thanaticul frigid: vagonul se îndreaptă spre acel spațiu al terorii absolute, unde stăpânește "zeitatea înghețului, suveranul nemărginitelor puteri care mânau încoace [...] toată suflarea luminilor". Vocea auctorială readuce narațiunea la momentul prezentului, descris în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cobză în lanțurile albe și înflorate ale gerului; era un întreg convoi de copaci cocoșați și striviți de cătușele zeității sălbatice". Subit, întreaga garnitură pare amenințată de thanaticul frigid: vagonul se îndreaptă spre acel spațiu al terorii absolute, unde stăpânește "zeitatea înghețului, suveranul nemărginitelor puteri care mânau încoace [...] toată suflarea luminilor". Vocea auctorială readuce narațiunea la momentul prezentului, descris în tușe molatice, leneșe, din care nu lipsesc indicii ale confortului provincial: "soba de teracotă", "divanele mari și moi". Iar eroina ezită
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
credința că există un spirit universal numit "suprasuflet". Dumnezeu este un fel de energie mistică prin care putem experimenta fericirea de a ne ști parte din El. (7, vol. 6, pp. 55-59) La Guénon, tradițiile sunt, ca și ideile platoniciene, zeitățile precreștine sau ca și Dumnezeul iudeo-creștin ori alte entități spirituale concepute de inovatori. Așa cum mai arătau cei citați, (9a, p. 16), în funcție de aptitudinile celui care se inițiază în "știința sacră" (9c) ce o conține tradiția, el poate prefera acțiunea, iubirea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]