798 matches
-
nimic din toate astea ! răspund defensiv. M-am trezit pur și simplu spunându-le ! Băusem trei vodci și credeam că o să murim ! Sincer, Lissy, și tu ai fi făcut la fel În locul meu. Toată lumea țipa și se ruga, avionul se zgâlțâia din toate Încheieturile... — Așa că i-ai dezvăluit șefului tău toate secretele ! Tu nu-nțelegi că atunci În avion nu știam că e șeful meu ? țip enervată. Era doar un străin. Pe care nu aveam să-l mai văd niciodată ! Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tine, Emma. NOUĂ Când plec de la birou În seara respectivă mă simt agitată ca un glob cu zăpadă. Eram cât se poate de fericită să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgâlțâit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărâmițe secrete și strălucitoare de Încântare. De fiecare dată când Îi prind privirea și Îi aud glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
meu. Uruitul și scrâșnetul de pe alte timpuri ale motorului de autobuz. Zgomotul ușilor care se deschid și se Închid. Sunetul ascuțit al clopoțelului de oprire la cerere. Oameni bocănind pe scări În sus, apoi pe scări În jos. Simt autobuzul zgâlțâindu-se În momentul În care dăm colțul, dar nu Îmi dau seama Încotro mergem. Abia după un timp, percutez la imaginile binecunoscute din jur și-mi dau seama că suntem foarte aproape de strada mea. Mă pregătesc de coborâre, Îmi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
papagal, Îmbrăcat Într-un fulgarin care-i acoperă chiar și Încălțările, Îi dă un șut În fund, ,,convingând-o,, să renunțe. Din când În când coada se mișcă Înainte și Înapoi, flux și reflux, gemând de disperare și neputință. Foamea zgâlțâie din temelii trupurile ciuntite și sfârșite de sărăcie, și un fior de teamă, ca un cutremur le devastează viscerele. Cei care au primit porțiile se vor ascunde prin cotloanele pe unde Își duc traiul, pentru a-și potoli burțile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
viețuiesc în surdina aceasta grațioasă și blândă ca o gazelă pe moarte? liniștea groasă ca fumul pe care-l tai cu cuțitul, liniștea se fărâmă în casă în vălătuci trântiți de podea. pășești pe ei ca pe denivelări ce-ți zgâlțâie trupul. încă puțin și vei înghiți cu totul răul pe care nu-l poți urni de sub piele. e ca și cum te-ai coase peste el, sutură chirurgicală, ce va sfârși într-o cicatrice frumoasă. ce nu se vede, nici nu doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
stană de piatră! O! dar ce avem aici? se minuna satisfăcut, individul. “Minciunoaso!” o apostrofă pe colega mea, ca mai apoi s-o prindă de cele două cozi galbene (ca paiul de grâu care dă În pârgă) și s-o zgâlțâie binișor. Vino mai aproape, drăguțo, să-ți văd ochii! Voiai să scapi basma curată, dar se pare că norocul te-a ocolit. Ca un automat s-a apropiat de milițian, hotărâtă să nu scoată niciun cuvânt. Cum te numești? O
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe care Doré le zugrăvise de atâtea ori. întreaga mea ființă a fost străbătută de o fierbințeală de nedescris. Am început să tremur din toate mădularele, ca și cum o mână puternică din înalturi m-ar fi prins, ridicându-mă în aer, zgâlțâindu-mă și scuturându-mă. Dar pe urmă mi-am făcut curaj - mi-am luat inima în dinți, cum ar fi spus tata. Așa cum mă învățase și imprimase învățătura adânc în ființa mea. Și am făcut cel mai uriaș salt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
somn așa de minunat și de profund, încât dimineață, când a început să sune ceasul, am uitat să mă trezesc. Brigit, colega mea de apartament, a bătut la ușă, apoi a intrat în cameră, a țipat la mine, m-a zgâlțâit, după care, scoasă din minți, mi-a tras o palmă. îChestia cu scoasă din minți n-am crezut-o. Era imposibil să nu-și fi dat seama că, dacă-mi trăgea o palmă, tot nu mă trezeam. însă nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prefăcându-mă că am adormit, Chaquie tot n-a tăcut. Am încercat s-o ignor și să simulez un somn profund, cu o respirație regulată, dar ea a sărit alarmată: —Rachel, Rachel, ai adormit? Apoi, cum nu răspundeam, m-a zgâlțâit de umăr țipând: —Rachel! DORMI? A fost îngrozitor. Aproape că îmi venea să plâng de oboseală și frustrare. Mă simțeam ca o foiță subțire de sticlă gata să se facă țăndări sub presiunea aceea de neîndurat. De ce nu TACE ODATĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Billings că plecam. Dar când am ajuns la ușa care dădea către birou, am descoperit că era încuiată. încuiată! Am simțit groaza picurându-mi în vene. Eram prizonieră în locul ăsta îngrozitor. Urma să stau aici o veșnicie. Bând ceai! Am zgâlțâit clanța, așa cum fac personajele din filmele alb-negru de categorie B. Următorul pas era să bat în furca telefonului strigând „Centrala, centrala!“ —Pot să te ajut, Rachel? a întrebat o voce. Era Acritura Kraut. —Vreau să vorbesc cu doctorul Billings, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în viață și toate părțile corpului erau la locul lor. Aproape că nici nu mai puteam să vorbesc coerent de frică. Pentru foarte scurt timp am crezut c-am fost salvată - mama nu reușea să deschidă ușa din spate. A zgâlțâit cheia în broască, dar nimic. A tras de clanță către ea și a încercat din nou, dar ușa a rămas închisă. M-a străbătut un fior de teamă rău-prevestitoare. Bombănelile înciudate ale mamei au crescut în intensitate, cuvintele au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că reușise să-l readucă în simțiri, inspectorul se opri și așteptă câteva clipe. Văzând că acesta nu face nici o mișcare, își băgă brațul sub ceafa bătrânului, ridicându-i capul și lovindu-l ușor peste obraji. Calistrat! îl strigă Toma, zgâlțâindu-l ușor. Ei, Moș Calistrat, s-a terminat, bestia a plecat, revino-ți! No, nu-i nevoie să strigi, șopti bătrânul, nu sunt surd, Cristi. Surprins, inspectorul era cât pe ce să-i scape capul de pe brațe. Ochii moșului erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu auzea ce spun, dar din gesturile pe care le făceau, conversația părea destul de agitată. Bărbatul de lângă camion explica ceva, dând din mâini și arătând spre pădurea din spatele său. Celălalt clătina aprobator din cap, după care îl apucă de umeri zgâlțâindu-l ușor. După un timp, porniră împreună spre clădiri, continuând să gesticuleze. Imediat ce dăduse cu ochii de tabără, Cristian Toma intrase în pădure și căutase un loc de unde să poată observa nestingherit împrejurimile. Se ascunsese în spatele trunchiului unui gorun bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încep să-i scape de sub control, Godunov se proțăpi în fața omului, împiedecându-l să mai înainteze. Moșul, continua însă să îl ignore, văzându-și mai departe de treaba lui. Exasperat, Boris îl apucă piept, încercând să-l facă să tacă. Îl zgâlțâi cu putere în timp ce zbiera la el să înceteze. Căuta să-l facă să priceapă că se află pe o proprietate privată și trebuie să plece de acolo. Boris Godunov era un bărbat puternic, care știa să se bată. Nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se află. Nemaiputându-se stăpâni, Simion Pop sări de pe scaun și îl apucă de reverele hainei. Cât era de mititel basarabeanul, masivul ardelean îl ridică de la pământ ca pe un fulg. Îți mai bați mult joc de mine? strigă el zgâlțâindu-l cu putere. Domnule comisar, domnule comisar, protestă Vlad cu vocea gâtuită de strânsoarea lui Pop, vă rog... potoliți-vă! N-ai de gând să răspunzi odată? Ai grijă că răbdarea mea are și ea o margine! Cât crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ușă și o să le trag și un picior În fund, când or Îndrăzni să mai intre În casa mea iar pe voi vă pun eu la punct, dragele mele”, strigă el cu glas tare. Nevastă-sa Îl auzi și-l zgâlțâi: - Ce ai, bărbate, pe cine vrei să pui la punct?! Stănică se trezi de-a binelea, Își dădu seama de situație și Îi răspunse: - A, nimic, vise de noapte, mami! - Ia, povestește-mi și mie, că m-ai făcut curioasă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu spatele la păturile de lână care înțepau prin pijama ca o barbă nerasă. Cearșaful de pe pat mi se adunase la picioare. Titi sforăia ca un porc, lui Shumy îi miroseau picioarele de parcă tocmai îi putreziseră, TIR-uri goneau spre destinații necunoscute zgâlțâind dormitorul și ziua venea peste noi să ne învețe cum să trăim. Il visasem pe Baci și pe Mătușa, o văzusem pe Lili la înmormântare și eram la o școală unde aveam să învăț cum se repară un ceas, fiindcă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pomi seculari sau parcă-mi încolțiseră niște aripi de iarbă. M-am răsucit și mi-am oprit privirea pe doi ochi la fel de îngroziți ca și ai mei. Palmele grele care le simțisem pe umeri, mi se mutaseră pe față. Mă zgâlțâiau ca pe un borcan din care mierea se încăpățâna să curgă în timp ce mă tot întreba: Spune drept! Te-ai întors? Tu ești? Nu știam ce voia, apoi mâinile alea mari îmi acopereau urechile și nu pricepeam despre ce îmi vorbește
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
reușise. Observând că nu cedează nici acum acea închizătoare pe care o ura cu toată ființa lui, Tudorel s-a ridicat trăgând cu mâinile de lemn, până a ajuns cu pieptul aproape la nivelul crengilor și a început să se zgâlțâie cât a putut el de mult. În felul acesta spațiul dintre crengi se mărea văzând cu ochii, dar bietul băiat nu putea trage lanțul. Înțelesese că dacă eliberează o mână nu va mai apăsa cu aceeași forță. Îi venea să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
-ți în fire, omule! i-am zis. Ce naiba tot spui? Făcea gesturi disperate cu mâinile, dar tot nu putea să rostească o vorbă. Parcă-l lovise muțenia. Nu știu ce m-a apucat, că l-am luat de umeri și l-am zgâlțâit. Privind în urmă, mă condamn pentru că m-am făcut astfel de râs. Presupun că ultimele nopți de nesomn îmi zdruncinaseră nervii mai mult decât îmi dădusem seama. — Dă-mi voie să mă așez, gâfâi el într-un târziu. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
răgaz? Nu-i mai scriu o iotă, uite așa! Să se ducă la toți dracii! Puțin îmi pasă! Păcat de atâta osteneală!" Eram așa de înfuriat că tare aș fi avut poftă să dau buzna în camera ei, s-o zgâlțâi de umeri și să-i arunc disprețuitor, în față: " Ce crezi tu, prostuțo, mult o să mă joci tontoroiul? Nu ți se pare că ai întrecut măsura? Mai vezi de altul!" Tocmai atunci a venit Rița să facă curat prin odaie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-o: ― De ce m-ai ocolit până acum? ― Mi-a fost frică, a răspuns surâzând cu tristețe. ― Frică? de cine? Mi-a șoptit, lipindu-și obrazul de al meu ca să n-o văd, și în același timp o tresărire i-a zgâlțâit făptura: ― De mine! Cercam s-o privesc, ochi în ochi, o rugam să-mi repete uluitoarea mărturisire. Ea nu voia și, ascunzând capul după umărul meu, tăcea ori mă strângea cu brațele, ca să nu mă lase s-o privesc. ― Adevărat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu șapte - i-am spus casieriței și, după câteva minute, deja dormeam în trenul gol, care se îndrepta către munți. — Scoală-te, copile! N-auzi?! Scoală-te odată! Scoală-te, pentru numele lui Dumnezeu! Încărunțești visând! striga conductorul și mă zgâlțâia și mă pălmuia și avea ochii plini de lacrimi. Nu era decât o șuviță aici, în dreapta. Un amănunt mărunt, firav, de atunci, de parcă acolo ar fi fost un ochi de mare, care apoi a încetat să mai existe și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Ligă. De fapt, preotul este cel care a hotărât să lovească astfel pentru a cuceri puterea discreditându-l pe Enro..." * Visul începea să se subțieze. Încercă să se prindă de el, dar totul dispărea. Apoi băgă de seamă că era zgâlțâit. Gosseyn-Ashargin deschise ochii și o văzu pe Nirena. Era palidă, dar calmă. - Dragule, Secoh a venit să te vadă. Scoală-te, te rog. Se auzi un zgomot la ușa dormitorului. Nirena se dădu înapoi încet și Gosseyn putu să cuprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ceață sau ploaie? Zgomotul valurilor de pe lac sau vântul suflând peste Muntele Hiei? Toată noaptea, vântul de la munte nu încetă să șuiere pe sub streșinile casei. Deși nu pătrundea în casă, lumânarea de lângă perna lui Mitsuhide pâlpâia ca și cum ar fi fost zgâlțâită de un spirit rău. Mitsuhide se întoarse pe partea cealaltă. Cu toate că era anotimpul nopților scurte, avea impresia că dimineața nu mai venea. În sfârșit, chiar când respirația îi redevenise adâncă și regulată, dădu iarăși cuvertura la o parte și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]