1,625 matches
-
mereu, însă de astă dată cu o nuanță de căință. Acum înțelesese. - Cum întoarcem acum asta, unde este macaraua? În fine, Butoiescu plecă cu camionul în căutarea macaralei și a doi oameni, iar Ioanide până atunci dădu explicații celor doi zidari, le arătă cum să așeze cărămida. Bazamentul era făcut. Asudat, arhitectul își scoase haina și și-o împături pe un mormânt, șapca și-o atârnă de grilajul unui altuia, și-n cele din urmă, spre a supraveghea mai comod mișcările
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
le arătă cum să așeze cărămida. Bazamentul era făcut. Asudat, arhitectul își scoase haina și și-o împături pe un mormânt, șapca și-o atârnă de grilajul unui altuia, și-n cele din urmă, spre a supraveghea mai comod mișcările zidarilor și mai ales formula mortarului, se așeză jos pe o lespede mare de mormânt. Întorcând capul întîmplător, văzu pe cruce inscripția: "Ecaterina Dolfescu, 1866-1885". Ioanide făcu un scurt calcul: nouăsprezece ani. Mormântul nu era îngrijit. Piatra prinsese un soi de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se măritase, murise și ea, nu mai rămăsese nimeni din familie în linie directă. - Așa pier toate! oftă foarte comic Hagienuș. Dacă Suflețelar fi auzit și isprava asta, cu siguranță l-ar fi numit vampir, lemur. G. Călinescu La amiază, zidarii opriră lucrul, se așezară să mănânce și îndată apoi se întinseră să doarmă chiar de-a lungul mormintelor. Ioanide pusese și el să se cumpere provizii pentru prânz, și la propunerea lui Hagienuș intrară într-un cavou deschis, care avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
casei de locuit, fie o încăpere a casei va fi special rezervată bucătăriei. O ultimă originalitate, pe un cu totul alt plan de altfel: odată cu aceste "case", ieșim din cercul autosubzistenței. Pentru construirea lor, s-a apelat la un specialist: zidarul. Fiecare are două serii de elemente care au fost "cumpărate": ușile și ferestrele sunt din lemn încrustat; acoperișul e făcut din "țigle de bambus". Să precizăm următorul aspect monetar: există două categorii de ferestre: de 250 franci și de 350
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
500 franci acoperișul. Cât despre pereți, ei sunt făcuți fie din cărămizi de lut ars (patru cazuri), fie din pământ bătătorit acoperit cu un strat uniform de ciment: însă situația devine mai complexă prin prezența chiar la Okelataka a doi zidari (Akania și Leboka), care, după ce au lucrat ani de-a rândul în centrele urbane din sud, s-au întors pentru a se stabili în sat. Există două posibilități: fie te adresezi unui zidar străin, și cheltuiala pentru o casă din
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
prin prezența chiar la Okelataka a doi zidari (Akania și Leboka), care, după ce au lucrat ani de-a rândul în centrele urbane din sud, s-au întors pentru a se stabili în sat. Există două posibilități: fie te adresezi unui zidar străin, și cheltuiala pentru o casă din cărămizi se va ridica la 10 000 franci și un ied, fie tocmești serviciile acestor rude, adică Akania și Leboka, și atunci ești prins într-un hățiș de relații ambigue care ține deopotrivă
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
-i sângele, cerând în același timp iertare pentru orgoliul său. Comentându-și eșecul, odată însănătoșit, Onkoura ne spunea: "Le-a fost teamă că eram prea sus, că aveam gloria; își ziceau: muncește mult, o să i se ducă faima". ▪ Cei doi zidari, Leboka și Ekania, își desfășoară practic activitatea în afara satului, iar în sat aceasta nu le este remunerată. Ekania explică, după ce făcuse zidul unei case: Cum e din familie, nu-i pot cere nimic, o să-mi dea ce-o să-mi dea
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
paria, actul lui având un adevărat iz de sacrilegiu. Există de asemenea opoziție față de sosirea muncitorilor specializați străini: Lebende, voind să-și construiască o casă și neacceptând ajutorul cu caracter familial al lui Ekania sau al lui Leboka, aduce un zidar de la o fermă din apropiere. Acest act a fost considerat o provocare intolerabilă, Lenbende convenind asupra unui preț (7 000 franci). În timpul lucrărilor, sătenii au exercitat presiuni neîncetate asupra zidarului pentru a-l face să-și ridice prețul; în cele
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
familial al lui Ekania sau al lui Leboka, aduce un zidar de la o fermă din apropiere. Acest act a fost considerat o provocare intolerabilă, Lenbende convenind asupra unui preț (7 000 franci). În timpul lucrărilor, sătenii au exercitat presiuni neîncetate asupra zidarului pentru a-l face să-și ridice prețul; în cele din urmă, Lebende, după nenumărate discuții și incidente, a trebuit să plătească 12 000 franci și un ied. Pe când discutam despre acest scandal trecut, Mvouma, gardianul comunității, ne spunea: Suntem
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în comerț, tâmplărie și fabricarea țiglelor de bambus). Dimpotrivă, retribuția monetară a activității este respinsă violent: să ne amintim de reprimarea lui Leboka și Ekania sau de scandalul stârnit de Lebende când a vrut să-și ridice casa cu un zidar străin. Ce este deci schimbul comercial pus în cauză în acest fel? Obiectele schimbului capătă o realitate în ele însele, indiferent de persoanele care se află în contact. Există o contradicție absolută cu universul sătesc, construit, cum am văzut mai
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
la vârsta de 10 ani pentru a servi ca ajutor unui milițian, a învățat vag să citească, a fost catihet, infirmier, puțin din toate meseriile, a trăit în Brazzaville și Leopoldville. Ekania (38 ani), întors în 1955, a muncit ca zidar 14 ani în afara satului (7 ani în atelierele CFHBC la Mossaka, 7 ani în diverse întreprinderi din Brazzaville). 141 Leboka (39 ani), plecat la 20 de ani din sat; s-a întors în 1958; a fost zidar la Brazzaville, Pointe-Noire
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a muncit ca zidar 14 ani în afara satului (7 ani în atelierele CFHBC la Mossaka, 7 ani în diverse întreprinderi din Brazzaville). 141 Leboka (39 ani), plecat la 20 de ani din sat; s-a întors în 1958; a fost zidar la Brazzaville, Pointe-Noire și în Gabon. Lebende (40 ani), fost milițian, s-a întors în 1958, pensionat după ce a lucrat în aproape toate posturile din Congo. Sanga (45 ani), plecat din sat de la vârsta de 15 ani, s-a întors
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Nu contează natura acesteia, este o muncă la fel de fecundă, la fel de productivă ca munca de orice altă natură din națiune. Și teatrele, știți acest lucru, hrănesc și dau salarii, în Franța, la optzeci de mii de lucrători de toate felurile, pictori, zidari, decoratori, costumieri, arhitecți etc. care reprezintă însăși viața și mișcarea din mai multe cartiere ale acestei capitale și, din acest motiv, trebuie să obțină simpatiile voastre. Simpatiile voastre! traduceți: subvențiile voastre. Și mai departe: Plăcerile Parisului sunt munca și consumul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nostru renunță la o haină, va fi mai puțin de lucru pentru croitor; nu își îngrașă pământul, așa că va fi mai puțin de muncă pentru terasier; nu își repară casa, deci va fi mai puțin de lucru pentru tâmplar și zidar". S-a dovedit atunci că dintr-un sac de grâu nu se pot scoate doi saci de grâu măcinat și că munca făcută în soldul guvernului se face pe spatele muncii plătite de contribuabil. Aceasta fu moartea Dreptului la muncă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care are puterea să domine, aici, un text heideggerian. Nu poți veni cu mâna goală în fața lui Heidegger. Dar atunci înseamnă că hermeneutica începe o dată cu actul traducerii. La prânz, când ieșeam cu Noica de la cantină, în ușă ne salută un zidar: "Vă tot văd pe aici de la o vreme, îi spune el lui Noica. Pesemne că sînteți frizerul stațiunii?" Joi, 14 decembrie 1978 I-am lăsat aseară lui Noica textul lui Freud despre interpretarea primei amintiri a lui Goethe în Poezie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
săpunar, 3 olari, 5 rotari, 3 butnari, 2 cojocari, 2 pietrari, 2 pâslari, 5 plugari, 1 sumănar, 2 chelari, 2 pânzari, 3 blănari, 1 fierar, 1 cheptănar, 1 mătăsar, 2 șelari, 2 frânghieri, 1 lumânărar, 2 pietrari, 8 sobari, 3 zidari, 12 cărămidari, 2 plăpumari, 2 mindirigii, 4 morari și 2 cufărari. Fierarii executau la comandă uneltele cerute de către consătenii lor. Dogarii, tâmplarii și dulgherii confecționau butoaie, căzi, scaune, uși și ferestre, paturi și dulapuri țărănești. În cel de-al treilea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
noi în propria curte. El nu se preocupă de vreo aprobare urbanistică, bunul plac al proprietarului fiind suveran. Nici nu consultă un arhitect sau un constructor diplomat. E de imaginat ușor că aceștia lipseau din nomenclatorul profesiilor bucureștene la 1910. Zidarii, unii italieni, erau cei care făceau casele după indicațiile, unele aberante, ale proprietarilor. Într-o schiță, și I.L.Caragiale descrie foarte succint câteva case de închiriat cu fațade somptuoase și interioare cu totul neconvenabile, camerele având pereții în unghiuri bizare
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
frânturi din delicte pline de cruzime, înjositoare statistici ale violenței, îndârjite campanii denigratoare. Uneori, au apărut în media și vești "mai pozitive", cu imaginea unui popor tăcut (un popor care trăiește în "întuneric", ascuns, invizibil) alcătuit din ingrijitoare fidele și zidari care apar în mod fatal în statisticile accidentelor la locul de muncă. Autorii, în contrast cu asemenea afirmații, încearcă să prezinte românii așa "cum sunt ei într-adevăr", cu mai multă obiectivitate adică. A fost necesară o astfel de prezentare mai ales
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
negre, frânturi din delicte pline de cruzime, înjositoare statistici ale violenței, îndârjite campanii denigratoare; sau, atunci când au apărut vești pozitive, am văzut doar imaginea unui popor tăcut (un popor care trăiește în "întuneric", ascuns, invizibil) alcătuit din îngrijitoare fidele și zidari care apar în mod fatal în statisticile accidentelor la locul de muncă. În același timp, în compesație, este multă confuzie între rromi și români. În acest caz nu se precizează niciodată că există rromi români (așa cum există și rromi italieni
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
din circuitul exclusiv constituit din bone, menajere, asistență sociale. Uitându-ne, pe ofertele de locuri de muncă care există pe unul dintre numeroasele site-uri de profil observăm că, în primele luni ale anului 2009, erau căutați români, cu precădere zidari, dulgheri, strungari, frezori, muncitori necalificați, vopsitori, sudori, instalatori, electricieni, șoferi, ospătari, barmani, agricultori (Trieste, 25 martie 2009); dar și oferte pentru angajări în domeniul medical care să fie angajați rapid în spitalele din nordul Italiei. Condițiile necesare cerute sunt următoarele
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
acum patru ani. A plecat din Brașov, unul dintre cele mai frunoase orașe din România, în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, dar și pentru a fi mai aproape de familie, care se afla în Italia: tatăl lucrează ca zidar la Napoli, iar sora sa este menajeră într-o familie din Roma unde îngrijește o femeie în vârstă de 83 de ani. Cea care a convins-o să vină în Italia a fost chiar propria surioară care i-a găsit
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
mai multe variante, pe care trebuia să le "șteargă" din memorie atunci când le înlocuia cu varianta definitivă. Un episod foarte semnificativ, legat de procesul de creație în condițiile detenției, s-a petrecut în lagărul Ekibastuz. Soljenițîn, care lucra aici ca zidar, reușea să scrie versuri pe bucăți mici de hârtie, cu un capăt minuscul de creion, desigur, în mare taină. În acest fel, compune poemul Zidarul. În procesul de memorare, într-o noapte iese afară din baracă, să mai repete o dată
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
creație în condițiile detenției, s-a petrecut în lagărul Ekibastuz. Soljenițîn, care lucra aici ca zidar, reușea să scrie versuri pe bucăți mici de hârtie, cu un capăt minuscul de creion, desigur, în mare taină. În acest fel, compune poemul Zidarul. În procesul de memorare, într-o noapte iese afară din baracă, să mai repete o dată poemul, iar apoi să ardă hârtia. Este surprins de supraveghetor, dar reușește să arunce bucata de hârtie compromițătoare. Fragmentul următor, despre pierderea și regăsirea poemului
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
înțelegerea faptului că poezia este încarcerată ca și autorul ei, iar destinul operei stă în relație cu destinul scriitorului însuși: Am dormit prost în noaptea aceea. Afară se dezlănțuise un vânt de uragan. Oare încotro putea să-mi rostogolească ghemotocul Zidarului meu? [...]. Și astfel, truda mea de mai mulți ani, săvârșită, dar mai mult concepută, se zbuciuma prin stepă un cocoloș de hârtie neajutorat. Și am început să mă rog. [...]. Dimineața, după deșteptare, la ora cinci, biciuit de rafalele de vânt
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
verificat pe cont propriu această stranie facultate: să te lași deodată sedus de munca în sine, neținând seama că e o muncă de rob, de la care n-ai de așteptat nimic. Clipe stranii pe care le-am trăit și ca zidar (altminteri n-aș fi scris despre asta în nuvela mea), și ca turnător, și ca plutaș, și chiar spărgând îndârjit cu barosul fontă veche 187. În viziunea lui Varlam Șalamov, dimpotrivă, munca în condițiile de lagăr reprezintă un aspect umilitor
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]