726 matches
-
străbătea plafonul principal de nori, podeaua bătăliei, ajungând până la Lacul Liniștii și înapoi. Era semnul că oamenii se treziseră de-a binelea și se gândeau la lucruri tot mai rele și mai neobișnuite. Lumea de Deasupra fu cuprinsă brusc de zumzetul acestui curent, învolburându-se de flacăra aprigă a gândurilor rele, iar straniile năzuințe ale celor de jos se concretizară în mii de kilometri de semne și fibre mergătoare pregătite de atac. Fibrele se desfăcură emanând mirosuri inconștiente, visuri sparte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ritmul pașilor. M-am întors și am privit spre bordurile înclinate și mici ale străzilor, spre butucănoasele locuințe de închiriat și dintr-o dată fluxul din urechile mele a descoperit nivelul real, intensitatea exactă. Ochii mei au panoramat Harlemul cu un zumzet grav de premoniție, de parcă acolo, printre hornuri și furnale, se afla recompensa mea, marea mea recompensă care aștepta nașterea, eliberarea sau puterea. * Există un singur pământean căruia îi pasă cu adevărat de mine. Cel puțin, această ființă umană mă urmărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oceanele pe glob. Am traversat camera într-o implorare împleticită. Am sărutat-o pe gât. Am îngenuncheat. — Te rog, am spus eu. Am auzit zgomotul făcut de pieptenele care îi trecea prin păr, muzica japoneză care reverbera din interiorul ei, zumzetul subțire al tăcerii. — Trei miare, am spus eu - pentru butic. Nici un răspuns. — Mărită-te cu mine. Fă-mi copii. Ne-am putea muta - oh, s-o ia dracu, asta ea - Închide ochii! Nu durează mai mult de un minut! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vârstei. Oamenii se uită la mine din ce în ce mai îngrijorați. Oare a venit vremea să renunț definitiv? Oftă din nou. Nu mai avea energia de odinioară dar experiența și autoritatea sa în rândul oamenilor erau încă de neînlocuit. Era obligat să continue. Zumzetul șoaptelor ce plutea leneș pe puntea principală se sparse brusc, tulburând gândurile căpitanului, când secundul anunță: - Ne apropiem de sistemul solar destinație, căpitane. Ar trebui să încetinim viteza pentru a nu avea nici un fel de probleme cu Gardienii de Sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
dor Să stau sub geamul casei părintești, Cufundată-n cartea cu povești. Mi-e dor să merg vacanțele la țară Să mă scald în gârlă iară, Doar atât, pentru o vară. Of, ce dor îmi e de basme, Și de zumzet de copii. Și, când văd că timpul trece, Mă cuprinde un dor rece Să prind gâze-n insectar, Să mă joc șotronul pe trotuar. Of, de-aș fi copilă iar... Mi-e dor, mi-e dor... Să mă joc iar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de Jeleu. Pot să stea acolo toată dimineața fără să se plictisească. Pot să guste din licorile dulci, să bea din siropul minunat care curge în voie printre copacii de ciocolată amăruie umpluți cu cireșe negre. Pot asculta în liniște zumzetul albinelor care aleargă fericite printre bucățile de turtă dulce tapetate cu glazură albă și stropite cu sirop de arțar. E minunată Câmpia de Jeleu. Când fetele ajung e liniște. Prea liniște. Nu se aud păsărelele cântând și nici susurul cascadei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se deplaseze fără zgomot: nu-și dorea nimeni încă un sacrificiu. Și ascultau cu încordare vocile pădurii. Deodată, căprioara rămase țintuită. Percepuse ceva. Înălță botul în aer și-și încordă auzul. Dădu cu disperare la o parte cîntecul păsărilor și zumzetul albinelor, foșnetul vîntului și susurul apelor și așteptă cu răsuflarea tăiată. Căpriorul o privea nedumerit, dar n-o întrebă nimic. Știa că poate avea încredere în instinctele ei materne. Și scîncetul durerii și-al fericirii răsună dintr-o dată distinct, consolidîndu-le
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mică. Deodată, din biserică se auzi orga. Mulțimea, întoarsă cu fața către intrare, se rândui pe cele două laturi ale pieței. Bărbații se descoperiră, femeile îngenuncheară. Orga îndepărtată cântă vreme îndelungată un fel de marș. Dinspre pădure se auzi un zumzet ciudat de insectă. Un avion minuscul, cu aripile străvezii și cu carcasa fragilă, neobișnuit în acea lume fără vârstă, țâșni deasupra arborilor, se lăsă puțin deasupra pieței, și trecu, cu un huruit asurzitor, peste capetele ridicate spre el. Apoi avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
punctul „Perna de Jad”. Pocniți degetele arătătoare peste cele mijlocii astfel încât degetele arătătoare să bată darabana pe cutia craniană, provocând un sunet cu ecou puternic la interior. Beneficii: echilibrează presiunea aerului în trompele lui Eustachio și în canalele auditive. Îndepărtează zumzetul din urechi și ameliorează anumite tipuri de dureri de cap. Ajută la prevenirea leșinurilor și a amețelilor. Elimină qi-ul stagnant din punctul Perna de Jad. Figura 4.18. Apăsarea urechilor și bătăile ritmice pe cutia craniană: (stânga) degetele arătătoare încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
păcătuiască prin umilitate. În consecință, o declarară monumentală. Un soi de amețeală cuprinse mulțimea care Își vedea răbdarea și imaginația puse la grea Încercare. Așezați pe un uriaș disc rotitor, oamenii Își simțeau măruntaiele gata să iasă În lume odată cu zumzetul mult visat al artezienei. Și minunea se săvârși: un fir gălbui și firav de apă se Înălță pe neașteptate cam o jumătate de metru deasupra capului somnoros al peștelui apoi, tot pe neașteptate, se prăbuși moale În bazin. Dată fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
privilegiu. Iar ea le va spune: Aceasta sunt eu! Luați și vă Înfruptați! Scăpa În acest fel de viermi și de frig. Se ghemui În scaun ca Într-o scoică. Muzica Încetase. Spațiul dintre mese rezervat dansului era gol. În zumzetul sălii se amestecau frânturi de toasturi, clinchetul paharelor, priviri fugare, zâmbete amabile, cu subînțeles, sau strict protocolare. Când amestecul deveni fluid, omogen, Începu să scadă În intensitate pentru a lăsa loc În cele din urmă unei tăceri Încordate: se servise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
jur ca álbine la stup. Asta da antenă! și zice Erzsi che nu tare scump dache ghindești che prinde și Budapesta și Vașinton și Vátican... Interesant, foarte interesant, zise doamna Ster, trezită parcă dintr-o toropeală plăcută, Întărită și de zumzetul albinelor care Îi Însoțeau vechiul prieten În drum spre poștă, undeva la granița cu Siria, de unde Îi scria și ei din când În când. Își privea musafirul cu simpatie, dar și jenată la gândul că acesta i-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu va dăinui mai mult ca mine. A ridicat din umeri, ca și cum n-ar fi fost ceva foarte important. - Cei mari nu au nevoie de nimic de la noi. Libațiile și rugăciunile noastre nu sunt mai importante decât ciripitul păsărelelor sau zumzetul albinelor. Cel puțin ele sunt răsplătite pentru ce fac. S-a ridicat și a venit spre mine până când nasurile aproape ni s-au lipit. - Te iert că mă urăști, a mai spus ea și mi-a făcut semn să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu totul ca niște paturi, și fiecare își strânse trupul în curele puternice. Apoi luntrea începu să se ridice pe cele două picioare ale ei care se lungiră până o așezară drept, cum stătuse în lanul de grâu. Cu un zumzet ușor, picioarele intrară înăuntru. Auta simțea că îi vine sângele în cap, dar îi fu rușine să spună. De altfel, nimeni n-avea timp de el. Fiecare avea în grijă câte o anume unealtă de măsurat... Toți aveau capetele băgate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
suficient ca să ceară trei plecăciuni. Zâmbind, Compton, care făcuse el Însuși câteva, apucă mâna lui Henry În ale sale și i-o strânse viguros. Rosti fără glas: „Felicitări!“ Apoi cortina coborî pentru ultima oară și aplauzele se stinseră Într-un zumzet de conversații animate, În timp ce publicul ieșea În șir indian din sală. Compton se Întoarse către actori. — Bravo, doamnelor și domnilor! spuse el. — Într-adevăr, ați fost minunați. Minunați! Îl secondă Henry, trecând de la unul la altul și strângând mâini. Avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să-mi trag sufletul. ,,De față cu toți se văd cei doi și rămân pe loc, neschimbându-și nici măcar privirile de frică să nu piardă ceva, strice momentul. Lumina bleu, artificială, de interior a barului elegant de noapte, încremenește. Orice zumzet piere, din punct de vedere fizic, corpurile nu mai există, nu se simte greutatea lor sau vreo apropiere dintre ele, totul e mintal, privire si o legătură mai strânsă decât orice altceva din jur, neafectabilă de nimic, pură si neînțeleasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ireal, care-l Îmbăta. Se felicită că nu Închisese geamul (cum făcea de obicei) și, cu pleoapele Îngemănate, se lăsă purtat de aerul Înmiresmat al serii, care-l domina. Zgomotul orașului nu se mai auzea deloc. Se transformase Într-un zumzet blând, care-l Împresura somnolent, ca o șoaptă prelungă. Plutea undeva Între reverie și somn, când simți dintr-o dată o foșnire caldă În preajmă și degete fierbinți mângâindu-i ochii. Inima Îi zvâcni cu putere și se zgudui de o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vibrau discret, unduios, răspândind irizări aprinse În toată odaia. Întinse mâna tremurător, ca un cerșetor neluat În seamă, rotindu-și mărgelele sticloase ale ochilor, inundați acum de o imensă fericire. Simți, Însă, o vagă umezeală În tot trupul și un zumzet repetat Îi năvăli În timpane. Se trezi În bătăile domoale ale pendulei și Înțelese cu dezamăgire că nu făcuse altceva decât să viseze. Constată totodată că una dintre pleoape Îi rămase Închisă și gândi că deja jumătate din țeastă i
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o tonalitate tocită și melancolică, acestea Înlocuind sunetele slabe și relativ nazale ale adolescentului. Gângurelile devin În final mai nuanțate În momentul În care pasărea se Împerechează. Din Obiceiurile porumbeilor E liniște aici pe pervazul exterior. Se aud claxoanele și zumzetul traficului de dedesubt, dar sunt amortizate de Înălțime, Înăbușite Într-o plapumă de aer. Sunt foarte aproape de porumbiță. O văd și mă vede și ea pe mine. Scoate un uguit jos și gâtul Îi tremură violent. Toate instinctele Îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pete albicioase care luau forma porcului Ghiță, a Doriței și a motanului Ipsilanti, așa cum Îi spunea tatăl său, Victor, privea copacii ca pe niște uriași cuminți și scoțând un ciob albastru dosit În buzunăraș admira soarele din Înaltul amiezii până ce zumzetul albinuțelor harnice, mirosul florilor și plutirea celor doi trei norișori Îl adormeau, trimițându-l n Împărăția viselor de unde nu-l putea trezi oarece mică insectă pământeană ce se oprea mirată de rozul obrăjorilor grăsulii și total neinteresanți din punct de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și fierbinte, spunea trist și neconvingător: ”Mama doa’me!” Apoi, cei trei anișori ai săi Îi permiteau ca privirea, urmată la mică distanță și de gânduri, să se lipească de bondarul negru cu abdomenul galben, care zbura fioros, scoțând un zumzet Înfricoșător, de mini helicopter, admirat de copil atunci când zbura lent de la un bujor la altul, Înobilându-le cromatica, dar și detestat de către Va, atunci când făptura era comparată cu un căpcăun ce venea din ceruri, cu viteză mărită pentru a-i oripila
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
martirilor, așa cum crezuse, dar fusese sigheh pentru un mullah. Când s-a săturat să o aibă, propovăduitorul Coranului a trimis-o în singura cameră a internatului școlii care avea doar un pat. Celelalte aveau câte zece și erau pline de zumzet, ca stupii. Dar Nooshin acolo crescuse. La începutul războiului, avea nouă ani și, pentru că școala se închisese, o învățătoare, Zohreh, a luat-o acasă și a ținut-o cu fiica ei. Se- ascundeau toate trei din fața atacurilor, făcând rugi ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
potolisem, dacă nu chiar le risipisem. Tatăl meu și cu ea, veri făgăduiți unul celuilalt din copilărie, căsătoriți vreme de patru ani fără ca ea să fi rămas însărcinată, simțiseră cum crește în jurul lor, încă din al doilea an de căsătorie, zumzetul unui zvon dezonorant. Astfel că, într-o bună zi, Mohamed se întorsese acasă cu o frumoasă creștină cu cosițe negre împletite, pe care o cumpărase de la un soldat ce o luase roabă într-o incursiune în împrejurimile Murciei. O numise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
genunchi și o ruga pe mama să-l scuze. Una din ferestrele dinspre apus ale sufrageriei dădea spre o porțiune a aleii de lângă intrarea principală. Se vedeau vârfurile tufelor de caprifoi din fața verandei. Din direcția aceea ajungea la urechile noastre zumzetul glasurilor de țărani, invizibili pentru noi, dându-i politicoși binețe tatei, și el invizibil pentru noi. Parlamentările ulterioare, duse pe un ton obișnuit, nu se auzeau, Întrucât ferestrele sub care aveau loc erau Închise ca să nu intre căldura În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
permisiunea de a strânge recolta de pe o parte a moșiei sau de a tăia un pâlc de copaci pe care-i râvneau de mult. Dacă, după cum se Întâmpla de obicei, solicitarea era satisfăcută pe loc, se auzea din nou acel zumzet și pe urmă, În semn de recunoștință, bunul barin era supus la chinul național de a fi legănat și azvârlit În sus, apoi prins bine de câteva perechi de brațe vânjoase. În sufragerie, fratelui meu și mie ni se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]