938 matches
-
ai îngropat? Calul tău, care te-a adus până aici, ți l-ai îngropat? Nu e bine să-ți lași calul neîngropat... Pentru că te visează... (Tăcere întrebătoare.) Te visează urât și începi să te înăbuși prin somn.... (Calul însuși se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea lui PARASCHIV.) Da... Uite... Chiar acum se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea ta... (PARASCHIV se zbuciumă, cade pe jos, se zvârcolește, urlă.) Vreau să fiu judecat chiar acum! Chiar în secunda asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nu e bine să-ți lași calul neîngropat... Pentru că te visează... (Tăcere întrebătoare.) Te visează urât și începi să te înăbuși prin somn.... (Calul însuși se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea lui PARASCHIV.) Da... Uite... Chiar acum se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea ta... (PARASCHIV se zbuciumă, cade pe jos, se zvârcolește, urlă.) Vreau să fiu judecat chiar acum! Chiar în secunda asta! (Așteptare. Secunda zbârnâie prin aer.) Vreau să mărturisesc tot! (Cuvântul tot se desface din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
urât și începi să te înăbuși prin somn.... (Calul însuși se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea lui PARASCHIV.) Da... Uite... Chiar acum se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea ta... (PARASCHIV se zbuciumă, cade pe jos, se zvârcolește, urlă.) Vreau să fiu judecat chiar acum! Chiar în secunda asta! (Așteptare. Secunda zbârnâie prin aer.) Vreau să mărturisesc tot! (Cuvântul tot se desface din găoacea sa aeriană și plesnește pe buzele actorului.) Vreau să spun tot. Am în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
alunecă la pământ, privindu-l pe SOLDATUL BINE ECHIPAT; urmează INAMICUL, care este secerat prin somn sau în momentul în care încerca să se ridice; zvâcnet, sânge, încremenire; MACABEUS scoate un urlet, e secerat și el de rafală, cade, se zvârcolește, încă o rafală, se târăște spre SOLDATUL BINE ECHIPAT lăsând în urmă o dâră de sânge, privește în fata sa, încremenește cu o mână întinsă spre SOLDATUL BINE ECHIPAT; pauză; liniște; SOLDATUL BINE ECHIPAT face un pas înapoi, vede lumânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mișcare de întoarcere, în această mișcare își scapă un picior, scara se prăbușește, soldatul își pierde echilibrul, alunecă de tot, chepengul cade și SOLDATUL BINE ECHIPAT rămâne agățat de chepeng, cu mitraliera la gât și cu trompeta după curea; se zvârcolește de câteva ori, apoi se liniștește, strivit de melodia care ia în posesie universul; ultima imagine: SOLDATUL BINE ECHIPAT agățat de mânerul chepengului; cele trei cadavre în sânge; melodia, tot mai puternică, triumfând peste specia umană.) ȘI CU VIOLONCELUL CE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ha! Pascal pune pixul jos. Conturul întunecat al orașului nu seamănă cu conturul întunecat al orașului. Cuvintele alunecă deasupra realității ca niște păsări prin înaltul cerului, niște păsări care în clipa aceea scot niște sunete ciudate. Izabela geme și se zvârcolește în vis. În aceeași clipă Harry Kerch visează și el. În vis, se vede umblând printr-o pădure care e totodată cimitir, un fel de cimitir sălbatic dar foarte scump, ceva numai pentru prinți sau tenori celebri. Într-un luminiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
primă... - Ce-mi făcu? Uite că ne făcu de-a rămas cu burta mare! Nu te bucuri? Își scosese mâna. O șuviță de sânge se prelingea pe cearșaf. Mantinela gemea ușor, ca și cum un șerpoi solzos intrase în ea și se zvârcolea nebun în burta ei, încercând să iasă și nu mai găsea borta pe unde intrase. Doar zvâcnea dând să se înalțe, speriat, flămând, răvășindu-i mitra, înfiorând-o cu solzii groși, îi simțea solzii cum se înfig în moleciunea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la Asociație. Oficiantul clătină abătut din cap. Regreta că nu se trecuse pe listele de ajutoare? Nu-i plăcea ce citea pe hârtia cu anunțul? Îl întrista Scheihainimé, care acum se retrăsese sub un baldachin galben și părea că se zvârcolește, chinuită de crampe grozave. Inochenta îl privi în absentă și continuă: - Și cu socrii. Ei erau mai altfel, veneau din altă lume. Ei erau intimi cu alde Lahovari, Polizu, Capșa, Blarenberg. Nume de mare respect la istorie...Poate ați auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
calci în deșert, mă lua cu fior și nu mai știam cum să-l strâng în brațe și să nu-i mai dau drumu, de parcă îmi turna tot nisipul Saharei în ventricole de mă topea și mă făcea să mă zvârcolesc cum zicea el că se zvârcolește antilopa când o vânează șacalii sau beduinii când trece caravana. Am avut însă noroc pă timpul când mă frecau la anchete, că după ce m-au terminat acolo, la București, m-au trimis aici, acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fior și nu mai știam cum să-l strâng în brațe și să nu-i mai dau drumu, de parcă îmi turna tot nisipul Saharei în ventricole de mă topea și mă făcea să mă zvârcolesc cum zicea el că se zvârcolește antilopa când o vânează șacalii sau beduinii când trece caravana. Am avut însă noroc pă timpul când mă frecau la anchete, că după ce m-au terminat acolo, la București, m-au trimis aici, acasă să mă prelucreze ai mei, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
când mă prindea la-ncheietură dădeam dracului și servici, și jalea din mine că mă persecutase la Facultate, era aprig de ziceai că zăcuse nemângâiat prin cine știe ce ocnă, mă lovea în draci de urlam ca ursoaica împușcată în buci, mă zvârcoleam de-mi rupeam mațele, ficații, splina, toate organili interne le lua la căsăpit, cum taie măcelarul carnea de tochitură, mărunt și bucățică de bucățică, zgârciuri, bojoci, osulețe, tot ce are femeia la sine când le lua Macatist al meu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că stăteam înlemnită și nici nu mai aveam putere să mă gândesc să țip de disperare sau să-l prind în brațe sau nu știu ce să-i fac, nu mai simțeam nimic, decât ca un aer cald trecea pe lângă mine, se zvârcolea aerul ăla de parcă avea trup, sau vroia să prindă trup, se chinuia să iasă din aerul ăla cald un trup, vedeam cum un trup prinde să iasă, dar îl ținea ceva, se zbătea să iasă, se-nvârtea după fuiorul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rămas liber al barcazului. Apăru un fel de baldachin, susținut pe patru stâlpișori sculptați cu șerpișori. Încolăciți, șerpuleții, se tot răsuceau în jurul coloanelor acelea, opintindu-se să atingă măciuliile aurii din vârfurile lor. Ajunși sus, se aruncau în gol, se zvârcoleau puțin în lumina ruginie a înserării și se prăbușeau apoi în strălucia vălureală dintre sălcii. Tomnea, șovăitor, întinse mâna și o trase pe Magda lângă el. Porni spre barcazul dintre sălcii. Ea se prinse iarăși de brațul lui. Îl urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plec! i-am strigat. - De ce nu pleci? a întrebat iar. N-am mai zis nimic, am ieșit în curte cu șireturile desfăcute. Am aruncat o privire pe geam și am văzut-o pe Y aplecată deasupra lui X, care se zvârcolea pe canapea. - A intrat într-un... - De ce nu pleci? insistă Z, cu mâinile încrucișate pe piept. Am privit din nou pe geam. X începuse să urle. Avea un timbru ascuțit și parcă tot mai suitor, ca o freză de dentist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
așa cum v-ați închipuit. La acest curs de management veți afla lucruri care vă vor șoca, lucruri care vă vor zgudui din temelii credințele. Căci nu ați venit aici să vă încălziți spiritul. Ați venit să ardeți și să vă zvârcoliți! Paginile să vă fie cărbuni, literele-flăcări! Apoi bătrânul profesor își dregea vocea și începea să vorbească despre prostia fotbaliștilor; ajungea la sumele uriașe implicate într-un astfel de sport, dădea exemple de proastă gestionare a banilor pentru nocturna de pe Dinamo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aproape nimic. Slăbise mult, numai ochii i se făcură mai mari... licăreau parcă o durere ascunsă, tainică și nemărturisită. Cu fața în sus, pe pat, privea tavanul întunecat pășind în trecut. Năpădit de felurite gânduri se simțea străin și singur, zvârcolindu-se doar cu durerea lui și amintirile lui. Uneori, i se părea că se lasă tavanul peste el, și pereții se strâng în jurul lui... se apropie să-l înnăbușe. Afară era noapte cu un cer negru fără stele... Orașul, strada
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pașii scrșnind pe zăpadă sticloasă, parcă îi număra cuvintele: ”nu cred... nu cred” ” Am pierdut-o, Doamne”. Alerga în gerul aspru al iernii, fără vlagă, cu mergsul unui om în care s-a cuibărit o boală devastatoare, mistuindu-l ascuns. Zvârcolindu-se în somn, se trezi nădușit de sudoare, strigând... ”nu se poate... nu cred!” Dar, era adevărat... Odată cu ea, se stingea... se ducea ultimul lucru bun care îl mai lega de viață. ... Era sâmbătă, înaintea de ”Sf. 40 de Mucenici
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
din Cer gingașe, împrăștiind întunericul, și încet, încet, împrejurimile se limpeziră. O geană palidă de soare se ivi în zare... Toată dimineața aceea de sâmbătă, a doua zi după praznic, nu și-a aflat locul, s-a frământat, s-a zvârcolit ca o râmă călcată pe un capăt. În timpul amiezii avu o clipă de pierdere a cunosștinței parcă i s-a oprit inima sufocat... Umbla prin casă, de colo-colo, nu se așeza pe pat de teamă că nu se va mai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
am citit asta, unde?!... se întrebă el. În zare zvâcni prima fluturare de lumină, urmată după o vreme, de un huruit greu, îndepărtat, care se stinse încet în tăcere. - Vine furtuna!... murmură Iorgu. Deodată, ca un șarpe de foc se zvârcoli în nori, și un tunet zgudui tot cuprinsul. În miezul tunetului el desluși o liniște tainică... Toate amintirile și durerile lui, erau cuprinse în tăcere. Frunzele copacilor din cimitir, atinse de rugina toamnei, se clătinară în bătaia vântului care se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
gânduri. În cameră era tăcere... o tăcere rea cu spaime. În pat cu fața în sus, Iorgu privea tavanul întunecat, pășind în trecut. În neclintirea lui, nu-și deslușește decât zvâcnetul venelor. Năpădit de gânduri se simțea străin și singur, zvârcolindu-se doar, cu durerile, suferința și amintirile lui. Singurătatea la care era osândit îl înspăimânta... pierzându-se în gânduri fără șir. Și, doar, pentru o clipă închise ochii strâns,... și a văzut-o... Vasilica era în patul ei de suferință
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Încerca să se con topească, o vreme, cu trupul meu, dar natura nu permitea așa ceva, pentru că, În cazul meu, după șapte luni am expulzat corpul străin. Thomas nu pusese niciodată palma pe pîntecul unei femei În care un făt se zvîrcolea speriat de ceea ce i se Întîmpla În bezna de acolo, de sunetele ce răzbăteau din afară, de intrusul ce Îi pătrundea, din cînd În cînd, gemînd de plăcere, mama; Thomas nu trăise așa ceva cu femeia lui; Ingrid oferise asta unui
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
plăcere, mama; Thomas nu trăise așa ceva cu femeia lui; Ingrid oferise asta unui alt bărbat, Thomas era doar ascultătorul unei frînturi de poveste, basmul despre facere era mult mai lung, Thomas știa bine doar Începutul, numai desfătare. Sămînța vîndută se zvîrcolise În trupul unor femei necunoscute, le chinuise noaptea, ziua; se hrăniseră din sîngele lor, le deformaseră trupul copiii lui - ai nimănui, doar ai mamei; de fapt, veniseră pe lume orfani, nu aveau tată; acesta era mort, Încă dinaintea concepției, ucis
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
incandescență. Pentru tine, Thomas, fac așa, stau așa, mă mișc așa, gem, mușc, strig, ca să te simți bine! - fățarnica! Lui Thomas Îi venea să o arunce din pat, numai pentru el, vezi, Doamne, se deda la toate perversiunile și se zvîrcolea, aprinsă toată! N-am iubit nici o femeie, niciodată, Își spunea uneori acesta. Vag, rareori, mai mult niște puseuri, cînd eram refuzat... Nici atunci, cred... Aveam impresia... Orgoliu rănit... nu era suferință din dragoste... Se purtase galant cu toate, și ultima
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lucra ea. - Bun! Toate problemele sunt rezolvate. În această situație..., de ce nu te odihnești? Stai liniștită, Laura! Totul va fi după cum va da Dumnezeu... - Bine zici... Mulțumesc frumos! Uite că mă culc imediat, dar să dormi și tu. Altfel, mă zvârcolesc până dimineața și te bat! - Bine, tu! Am adormit. Somn ușor! - Somn ușor, Laura! își răspunse ea, întinzânduse liniștită. „Doamneee, ce ți-o fi și cu ego-ul ăsta! Nu te slăbește nicio clipă! Se ține scai de tine, pur și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fost nevoie de bani, și apoi Otilia nu era fată să stea în provincie. O văzu trecând mândră în trăsura trasă de cai lucioși, cu fluierele subțiri înfășurate în jambiere. Trăsura din viziune călcă crescând peste el, făcîndu-l să se zvârcolească în pat de contrarietăți. Ce să facă, ce să facă? Acum înțelese profund zbuciumul Otiliei, starea asta ciudată în care te simți străin pe lume și totuși pironit pe loc într-un mediu în aparență strălucit. Oftă profund și se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]