1,030 matches
-
caracteristic al solipsismului, care ne scapă adeseori, constă în abolirea moralului. Așadar, dacă durerea care-l măcina părea a fi o durere spirituală, nu era el cumva victima unei erori? Cât de puțin îl ajutau toate astea acum când fusese zvârlit cu furca îndărăt în haosul acesta al ființei torturate. Celălalt, ale cărui contururi dure și fine totodată, aspirase cândva să le traseze și prin a cărui însăși absență reușise uneori să se glorifice, nu era altceva decât o amoebă gelatinoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cele două tinere“, care vor răvăși și vor profana frumoasa casă neîntinată. Se întrebă dacă mai poate reveni asupra contractului de închiriere. Nu, era prea târziu. Capul lui George, încâlcit printre ramuri, părea capul unui înecat. Ieși în hol, își zvârli papucii din picioare în lada cu papuci și își încălță pantofii. Stinse toate luminile din casă, răsucind comutatoarele aflate în dreptul ușii. Ieși, închise ușa în urma ei și o încuie. Clopotele bisericii amuțiseră, iarba udă îi muia pantofii. O străpunse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
siguranței și a fericirii. După un moment sau două, evitându-i pe Brian și pe Gabriel (căci ei se apropiaseră), alergă din nou spre garaj, a cărui ușă continua să fie închisă. Începu să se joace cu prundișul de pe alee, zvârlindu-l cu lăbuțele, ca și cum juca mingea, și uită cu totul de vulpe. — E drăgălaș, spuse Hattie, luându-l pe Zet în brațe. Întrând în grădină pe poarta din spate, Adam și Zet se duseseră direct la garaj, trecând nepăsători pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
auzise (doamna Belton avusese grijă de acest lucru) zvonurile care circulau prin Institut, anume că George o ucisese pe Stella și-i ascunsese cadavrul (unii ziceau că-l îngropase în grădina din spatele casei sau în islaz, alții ziceau că-l zvârlise în canal sau în intestinele Institutului, unde rămășițele vechilor ziduri cuprindeau multe ascunzișuri, unele datând chiar de pe vremea romanilor). Cei care vehiculau zvonurile nu le credeau pe de-a-ntregul, iar Diane nu le credea deloc. Dar ceea ce o făcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zi și o văzu pe Hattie. În aceeași secundă, Pearl veni alergând, cu un prosop în mână. Ce-i asta? Ca să vă uscați părul. A! Stând în pragul camerei de zi, își frecă zdravăn părul, fața și gâtul, apoi îi zvârli prosopul îndărăt lui Pearl, fără să-și întoarcă măcar ochii spre ea, după care intră în cameră, închizând ușa în urma lui. Dintre cele trei persoane angrenate în această scenă sau ceremonial al sosirii, nu s-ar putea spune că John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că sunt camerista domnișoarei Meynell? Da, lucrul ăsta e pitoresc, dar neimportant. În zilele noastre e ciudat pentru cineva să fie camerista cuiva. Ești irlandez, nu? Și asta-i pitoresc, dar neimportant. Și ce, mă rog, e important? Dumneata. Emma zvârli o pietricică în lac, care ateriza pe o foaie lătăreață de nufăr. Aruncă o a doua, menită să o disloce pe prima, dar dădu greș. Și ce pot face pentru dumneata? întrebă Pearl, tăios. Încă nu știu, răspunse Emma. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l făcuse să alerge. Pentru ce? — Niște băieți au prins un pește, un pește viu. Și vreau să-l cumpăr ca să-l salvez. Două lire pe un pește? Vreau să-l arunc înapoi în mare. Nu fi idioată! Nu putem zvârli cu banii. Categoric, nu. Gabriel se răsuci și începu să alerge mai departe, cu sufletul la gură, picioarele înfundându-i-se în nisip, fața șiroindu-i de lacrimi. Și-acele tălpi, în vremi străbune Călcat-au pe engleze dune? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de scurtimea vizitei pe care i-o făcuse. În timp ce străbătea câmpul galben, Emma își dădu seama că se întâmplase ceva pe plajă. Cineva striga, ceilalți alergau. Începu și el să alerge. — Ce este? Tom trecu ca un fulger pe lângă el, zvârlindu-și jacheta în timp ce fugea. — S-a pierdut Zet. Adam l-a luat cu el în apă și l-a pierdut. Pearl și Hattie alergau, suflecându-și fustele. Alex alerga desculță, împleticindu-se. Brian și Adam erau în frunte. Ruby, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bolovan. Nimeni nu se mai sinchisea de costumele de baie, care fuseseră lăsate pe undeva, la marginea plajei. Tom se năpusti în apă în chiloți. Emma îl urmă. Cele două fete, fără nici un moment de șovăială își scoaseră rochiile, își zvârliră pantofii din picioare și alergară în apă, îmbrăcate în furouri. Ruby, care nu știa să înoate, îi urmărea pe toți, monumentală, cu brațele înrucișate. Adam stătea la marginea unde valurile se izbeau de țărm și plângea cu urlete și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
domnișoarei Meynell, cum doriți. Aș spune că vă jignește... dumneavoastră... amorul propriu, dar o să vă reveniți curând... pe ea însă n-ar trebui s-o afecteze... e ceva trecător... John Robert întinse o mână, apucă o statuetă de porțelan și zvârli cu ea în grătarul căminului, făcând-o țăndări. Cioburile se împrăștiară pe podea. Rosti cu o voce gâtuită de furie: — Ai citit cele două articole? De fapt, Tom nu văzuse articolul din The Swimmer, iar pe cel din Ennistone Gazette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pateticele cizme de lac, zăcând neînsuflețit pe șezlong, în timp ce George se uita în jos la el, cu zâmbetul acela radios, dement. Pe Tom îl dureau umerii în locurile în care se înfipseseră degetele lui George. Și avea senzația că fusese zvârlit pe scări cu un picior în fund. Imaginația îi era complet otrăvită, bântuită de viziuni demonice, respingătoare. O revedea pe Hattie în chip de vrăjitoare, o zână rea, o ademenitoare în ispită, o păpușă diabolică aruncată în chip de momeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-se la niște roze fanate, dintr-un vas înalt, mov, și receptând deplina liniște a casei care, un moment, i se păru c-ar fi părăsită. Își scoase fulgarinul, își lăsă umbrela pe jos și, cu un gest automat, își zvârli pantofii din picioare și îmbrăcă o pereche de papuci din lada aflată în hol. Se îndreptă spre ușa camerei de zi, care era întredeschisă și furișă o privire înăuntru. Nu se afla nimeni acolo. Focul de gaz era aprins. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plec... o să las ușa descuiată în Travancore Avenue, cine știe... Mâine mă întorc la Londra... așa cred. Și tu? Nu știu. Tom ieși în hol. — Fir-ar să fie, haina mi-e încă udă. Își trase haina, apoi îmbrăcă fulgarinul. Zvârli papucii din picioare și își puse pantofii. — Ciudat, am încălțat papucii fără să-mi fi dat măcar seama. Presupun că acum nimănui nu-i mai pasă de parchet. Luă umbrela lui Greg. — Ia te uită, pe cuier atârnă umbrela mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Adam (sâmbăta trecută), total ratată pentru că Brian refuzase dorința copilului de a lua masa în oraș la Câinele în Goană, un hatâr pe care Adam îl ceruse pentru prima dată în viața lui. Brian răspunsese că e ridicol să zvârli banii în restaurante de snobi, cu o mâncare împuțită, servită de chelneri care te privesc de sus. Brian se opusese categoric și la cererea lui Adam de a i se cumpăra „un ou de malahit“. „Cine dracu i-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privise izbucnirea jetului de apă ce simbolizase forța unei energii curative, menite să-i alunge gândul de la o Hattie îndepărtată de el pentru totdeauna, transplantată în lumea invizibilului. Chiar și remușcarea era o provocare lesne de înfruntat. Și acum, fusese zvârlit îndărăt într-o eră anterioară, cu toate datoriile lui neîmplinite, o eră în care totul era abia de făcut. Dar ce anume erau aceste datorii și această hidoasă libertate, și acest ceva cu care îl tortura noul simț al posibilităților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dacă vrea să plece, lasă-l, interveni Greg. Doamne, mă simt îngrozitor. — Numai să-mi fac valiza, spuse Tom. Alergă pe scări, în dormitorul lui și închise ușa după el. Camera i se părea acum tristă, cu toate lucrurile lui zvârlite care încotro și cu valiza căscată, valiza pe care o despachetase cu atâta bucurie la venire. Camera cu vedere spre oraș, pe care o alesese când se mutase aici, cu atâta vreme în urmă, într-o eră anterioară, când fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Greg și a lui Ju. Draperiile erau împreunate. Totul era cufundat în tăcere, nimeni nu se ivise încă pe străzile din Ennistone. Tom simțea înțepături în tălpi, junghiuri în genunchi. Cândva, pe parcursul extraordinarei sale aventuri din acea noapte, își zvârlise pantofii din picioare și își scosese ciorapii. Cât de îndepărtat i se părea acum tot ce se întâmplase cu el! Când luminile se stinseră și rămase cufundat în beznă, Tom hotărâse, într-o frântură de secundă, să-și ducă totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu numai pe el. Am pomenit despre plecarea părintelui Bernard. Într-un fel bizar, de această plecare e asociată și soarta acelei „Madame Diane a noastră“. E lesne de imaginat că subita, totala (și inexplicabila) trădare a lui George o zvârlise pe Diane în ghearele deznădejdii. Veștile că George ar fi fost „bolnav“ și că s-ar fi reîntors definitiv la soția lui se răspândiseră cu iuțeala fulgerului prin Ennistone, iar Diane le auzise la Institut, venind din diferite surse. Biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iar în prag o fată înaltă și zveltă, care stătea cu spatele, supraveghea lucrul. Când am trecut pe acolo nici n-a întors capul. Trebuie să fie noua noastră chiriașă, mi-am spus cu indiferență. Intrând în camera mea, am zvârlit servieta pe masă, apoi am ieșit în coridor fără nici o treabă. Întâi am vrut să văd dacă se-ntoarsese doctorul de la facultate, dar am revenit înainte de a bate la ușa lui. Era cât p-aci să intru la Charlot. Și de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Niciodată n-am fumat cu atâta voluptate. ― Tu nu iei o țigară, drăguțo? Haide, încearcă una. ― Ca să-ți fac pe poftă, drăguțule. I-am aprins-o. Mihaela trase câteva fumuri cu gesturi ștrengărești, se înecă și începu să tușească. Apoi zvârli neîndemînatic țigara, încît sări din scrumieră tocmai în clipa când un pasager trecea printre mese. Acesta vrând să se ferească, lunecă și căzu la picioarele unei bătrâne cu părul alb, care se sperie și slobozi un țipăt. Acum toată lumea din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cârpiți de somn... Vreau să dorm... ― Haide, sus, copăcel, ai dormit destul. ― Încă un pic... Te rog, Dor... Nu era chip s-o trezesc altfel: am luat-o pe sus în brațe ca pe un trofeu. Ea se apăra, striga, zvârlea din picioare... Dar numaidecât îi fugi somnul. ― Cât e ceasul? ― Nouă și un sfert... ― O! de ce m-ai lăsat să dorm atîta?... ― Nu-i inimic, pentru tine mai răsare încă o dată soarele. ― Crezi că merită? ― Da, pentru că tu ai realizat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
În stânga noastră se întindea Marea Neagră, și apele ei păreau că se ridică mai sus de nivelul Bosforului, până se pierdeau în văzduh. Încercasem s-o învăț pe Mihaela să înoate, o țineam de mijloc ca să nu-și piardă cumpăna. Ea zvârlea din picioare, dădea din mâini, și mișcările ei erau așa de drăgălașe că mă prăpădeam de râs. Până la urmă ea se supăra și fugea pe plajă cu trupul muiat și sclipitor. Odată i-am tras fără să vreau o spaimă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nici nu trebuie să mergeți cu gândul așa departe. Comisarul m-a liniștit într-un fel. Bine, nu voi merge cu gândul prea departe, dar Mihaela unde-i? Unde-i? Unde-i? Voiam să plec. Totuși în pragul ușii, am zvârlit o întrebare așa într-o doară: ― Nu s-a întîmplat. nici un accident azi după-amiază? ― Ba da, însă nu cred să aibă vreo legătură cu ceea ce vă interesează. E vorba de un accident de automobil petrecut la Șosea. Să vă arăt
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
stăpân necunoscut? În loc s-o alung necruțător din casă, așa cum merita, și mai ales cum ar ți cerut nevoia mea de răzbunare, uite, pleca singură, din proprie inițiativă, ca și când voia să mă pedepsească ea pe mine. De ce nu i-am zvârlit în obraz josnicia trădării, umilind-o, zdrobind-o în picioare ca să trăiesc voluptatea răzbunării de care aveam atâta nevoie pentru a-mi răcori sufletul? Acum era prea tîrziu! Trecuseră 27 de zile și 27 de nopți de la descoperirea faptei și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și se lăsă copleșită de mângâieri. Nu-mi trebuia mai mult. Am ridicat-o pe sus ca pe un trofeu și deschizând ușa dormitorului cu piciorul am depus-o pe pat. Într-o clipă storul fu lăsat, zăvorul tras, îmbrăcămintea zvârlită pe jos. Și cu complicitatea întunericului de, zi am avut pe amanta celuilalt, într-un delir care se lua de mână cu nebunia. Pasivitatea ei inițială se topi ca gheața peste care torni apă clocotită. Și după aceea prinși de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]