1,034 matches
-
cu barba plesnită într-o parte, remarcabil prin impresia de păr uns cu ulei pe care o făcea marmura; după aceea cu un mic basorelief asirian narând asediul cetății Susa, sub Asshurbanipal. Un soldat bărbos, îngenuncheat cu arcul deasupra capului, zvârlea o săgeată spre zidurile fioroase ale fortăreței. Și altele de soiul acesta. Hagienuș poseda și o căldare-trepied de bronz, bătând în verde, obiect autentic chinezesc. . - Mi se rupe inima, plângea Hagienuș, uite, mă jur, mă consolez că ți le dau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
meritîndu-și sfîrșitul. — Thaw a murit tragic? Nu. Și-a fușerit sfîrșitul. N-a dat nici un fel de exemplu, nici măcar unul rău. A fost socotit inacceptabil de către infinitul vid luminos, limpezimea fără de margini de care doar egoismul se teme. L-a zvîrlit într-un vagon de clasa a doua, și astfel ai fost creat tu. Lanark întinse brînză pe o felie de pîine de secară și zise: Asta n-o înțeleg. Capul Rimei se agită printre valurile de păr blond risipite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar spațiul lui abia dacă avea adîncimea de trei centimetri, iar oamenii erau zdrobiți acolo ca și cum ar fi fost vîrîți într-un dulap strîmt. Pictura lui murală arăta ca o capcană de șoarece poleită, produsă de imaginația unei fecioare nevrotice. Zvîrli bucata de oglindă în sanctuar. — Asta nu-i artă, strigă el, coborîndu-și capul și scărpinîndu-se cu violență. Nu-i artă, ci un urlet flămînd. O, de ce m-a izgonit? De ce-a rămas? Cum să fac lumea asta frumoasă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
țepoasă țîșni dintr-o latură a mașinii lui Macfee și izbi corpul motociclistului pe la subsuoară. Roțile scrîșniră și mașina viră și trecu peste grup. Scena de-afară începu să se deruleze cu încetinitorul. încetul cu încetul, motocicliștii urlînd zdrobiți erau zvîrliți în aer sau cădeau și se agățau agonizînd de capota mașinii, pînă cînd alunecau rînd pe rînd. Lanark împinse ușa de lîngă el și privi ușurat parcarea cu pietriș și un șir de motocase liniștite. — închide ușa, înghețăm, urlă Macfee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că era delegat și primar i se părură o evadare prostească din realitatea care conta cel mai mult pe lume și strigă: „Nu!“, luptîndu-se să iasă, dar în acel moment aripile curbate se răsuciră cu un vump-vump-vump furtunos și fu zvîrlit cu picioarele în sus ca o suliță și o pală usturătoare de aer înghețat îl izbi în frunte și-l lăsă fără simțire. CAPITOLUL 40. Provan Se trezi legănat în nemișcare, privind luna plină care strălucea. Pe cerul din preajma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ori nu cu cele spuse în carte, asta nu-l privește pe medic; e vina bolnavului daca, tratat sistematic, după idei preconcepute și a priori, a dat ortul popii. Fost-au tratat conform regulelor? Asta-i cestiunea. Daca și-a zvârlit potcoavele și ni s-a închinat cu plecăciune e treaba lui. Astfel ni se pare și medicul nostru politic, d. C. A. Rosetti. Legea electorală, iată cauza tuturor relelor; sufrajul universal sau măcar apropiarea de el, iată medicamentul sigur care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
comis începînd de la ministrul prezident pîn'la scriitorașul din sat. Toată haita flămândă de indivizi cari nu știu a munci și a căror unică speranță este un guvern ignorant ca cel roșu, care să-i hrănească din buget, s-a zvârlit asupra țării ca lupii în turma de oi; începînd cu capitala și sfârșind cu nordul estrem al țării, pretutindeni presiuni, pretutindeni corupție, pretutindeni nelegiuire. Dar să 'ncepem cu capitala și cu județul Ilfov. Deja la alegerea colegiului I pentru Cameră
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
au comis, începînd de la ministrul - prezident pân-la scriitorașul din sat. Toată haita flămândă de indivizi cari nu știu a munci și a căror unică speranță este un guvern ignorant ca cel roșu, ce să-i hrănească din buget, s-a zvârlit asupra țării ca lupii în turma de oi, începînd cu capitala și sfârșind cu nordul estrem al țării, pretutindeni presiuni, pretutindeni corupție, pretutindeni nelegiuire. ["ALTFEL "N. FR. PRESSE"... "] 2264 Altfel, "N. fr. Presse" se înșală când admite un antagonism real
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-ndreptă încet către cimitir. Unul dintre ei mai rămase o vreme în fața bisericuței, ca să tragă-n țarină un cerc mare de foc. Demonii, împietriți de la-nceputul psalmodiei îngerești, se repeziră spre marea fântână în miezul căreia pământul devenise străveziu. Se zvârleau acolo cu capu-n jos, apucîndu-se de traheele luminii, târând metri de intestin din burțile spintecate, lăsând în urmă șiroaie de vomă și sânge, micșorîndu-se tot mai mult și pierind în întunecime. Un nou strigăt de bucurie umplu văzduhul deasupra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încărcate pân-la catarge ale speranțelor, privirilor, mângâierilor, spermiilor, amurgurilor, flotilă disperată a unei imposibile comunicări), i se scurgea, strop cu strop, în sistemul venos, îi pătrundea în inimă, înconjurată acum de raze de lună, din auricule clipocea în ventricule, era zvârlită apoi printr-o contracție puternică în arterele jugulare, se despărțea în mii de filamente și eprubete ce-și împingeau degețelele în creier, rătăcea prin țevile axonilor, miliarde de Marii identice în tunici de glucoza, ce parazitau fiecare celulă stelată și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spre luminiș, rămase încremenit. Alți doi bagauzi zăceau în iarbă, străpunși de săgețile lui Khaba, iar Odolgan, strigând și râzând, se năpustea cu securea însângerată către un al treilea, deja înmărmurit; iar Kayuk se străduia să țină catârul, ce răgea zvârlind din copite. Bagauzii care rămăseseră în viață se retrăseseră în grup la marginea luminișului; de acolo, incapabili să mai reacționeze, aruncau priviri îngrozite spre Balamber; acesta, în șaua calului, îl ținea zdravăn pe comandantul lor de păr, obligându-l, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și armele, asupra lui Waldomar și a gărzilor sale care mai erau încă în stare să se bată. Ricarius, strigând ca ieșit din minți, se strădui să acopere coasta neapărată de scut a lui Waldomar, însă căpetenia burgundă fu iute zvârlită din șa de o lovitură de suliță. Waltan, după ce-și recuperă sabia, încercă să-i vină în ajutor, dar își văzu drumul barat de o bestie mai înaltă de șase picioare, din al cărui chip nu putea să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
curge între noi și-ntre romani. TOȚI Ura! [DECEBAL] Război! Ah, cum îmi bate pieptul! Taci, inimă! Gândești ca să te rupi, Gândești să mă omori cu bucuria. [TOȚI] Ura! [DECEBAL] Da, da! Strigați, lăsați-mi munții-n urmă Și mâl * zvârliți pe acel petec alb Ce pe pământ mai îndrăznește-a fi! {EminescuOpVIII 46} Aprindeți codrii noștri și ardeți Această rană a istoriei, Această bubă neagră-a Omenirei, Acest blestem ce arde în popoară, Luați făclia și ardeți-i ochiul Acestui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nopții necredincioși În loc de-a vedea ziua făpturile naturii Ei noaptea văd aievea ce visele durează. Boieri! Coroana Noastră ne-apasă ca un munte Și grea Ne e hlamida și trupul de pe Noi Încât deopotrivă Domnia Mea e gata Să zvârle pe-amîndouă, fugind din zarea vieții, Asemeni cu sirepul sălbatec ce-și azvârle Și șeaua și presunul, pierind în zarea zilei. Un singur colț de viață Ne-a mai rămas în suflet: Iubirea neclintită pentru moșia Noastră, Pentru Bogdan cel Tânăr
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mi în rotogoluri zboară Și să gândesc atuncea la frate-meu, la el, Cu fața lui cea dulce, cu ochi mari - Floribel. O Floribel, adesea din codri glas mă cheamă Pe nume, - ades e glasu-ți, ades e cel de mamă; Zvârlind cu pietre-n râul ce-n spume se înarcă Eu să vorbesc cu mama, s-aud cuvîntu-i parcă: O, fata mea, Închide și ușă [și] ferești C-ades [vin] zburătorii cei falnici din povești Și or să te răpească, ș-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
În cap ei ne fugiră, necredincioși luminei, Se simt doar pe ei înșii uscîndu-se de vii. Boieri, coroana noastră ne-apasă ca [un] munte Și grea ni este haina și trupul de pe noi, Încât deopotrivă domnia mea [e] gata Să zvârle pe-amîndouă deodată în mormânt. Un singur colț de viață ne-a mai rămas în suflet, Iubirea nesmintită pentru moșia noastră Și pentru Bogdan-Dragoș, iubitul nostru fiu. Rog cerul să-nmulțească hotarnicele clipe, S-urnesc pe ai lui umeri domnia ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce-au găsit a lor răsplată Într-un giulgi și patru scânduri. Pentr-o hrană - așa bogată Eu să-mi stâmpăr lăcomia?... Pentru-a cerului comoară Eu să trec arzând de sete lîng-a vieții dulci izvoară? " Când e-un om zvârlit în lături... frate fie chiar... ce-mi pasă, Se deschide înainte-mi largă cale luminoasă, O sămânță roditoare cată-n inime să sameni, Ca să fii stăpân se cade ca să-i iei adânc pe oameni; De voiești să se închine toți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dar bătrânul tată le spunea: - Nu știm dacă acest lucru e bun sau rău, vom vedea. Timpul ne va arăta. După un timp fiull se sui în spinarea calului cu gând să-l îmblânzească dar acesta dintr-o mișcare îl zvârli jos și fiul îți rupse un picior. Acum tot satul îl compătimea zicând: - Ai avut dreptate, calul ți-a adus ghinion! Dar bătrânul le răspundea iar: - Nu știm dacă acest lucru e bun sau rău, vom vedea. Timpul ne va
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
pară, apoi intra, arunca buzduganul pe care îl prindea din zbor și dădea replica. Într-o zi îi dă drumul la alergare, ăia jucau în scenă și se auzeau niște tropăituri strașnice sus, jos, în fine, intră el în scenă, zvârle buzduganul care se duce la dracu’, până în podul scenei, omul vede stele verzi de oboseală, cine știe ce-o fi avut în ziua aceea, ratează buzduganul care i se duce direct pe picior, pe care l-a pus în ghips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
comenzi, suportînd ciupiturile bețivanilor care nu-și puteau stăpîni instinctele, rîsetele necontrolate. Danturi îngălbenite, fețe țepoase, scăfîrlii care nu înțelegeau niciodată că ora închiderii trebuia respectată. Numai barmanii știau cît le dădeau de furcă pramatiile alea, chemau milițienii să-i zvîrle cu forța în stradă, înjurături, bastoane pe spinare, dar degeaba, uitau cu toții repede, a doua zi istoria se repeta, o luau de la capăt, asta era viața lor, treaba mergea ca unsă, asta era Rusia. O cu totul altă lume, ah
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o scurtează Roja. N-avem altă șansă decît s-o luăm pe rînd, din aproape în aproape, ca să înțeleagă tot prostul. Cît ziceați că e deschiderea? Zece mii? O nimica toată dacă te gîndești la ce pot barosan ne așteaptă, adaugă zvîrlind pe masă un mototol de hîrtie. La primele întîlniri amfiteatrul fusese aproape gol. Degeaba se zbătuse pînă la epuizare cu organizarea, nu dormise nopțile și slăbise cîteva kilograme bune. Unde greșise? De ce oare nu reușise să fie convingător de la început
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
broască În iarnă, smulgându-și, ca pe un blestem arhaic, părul brusc albit, femeia care nu-și mai poate aminti numele copilului purtat În brațe În urmă cu o clipă, clipa din urmă, când era deja o minge de sânge, zvârlită spre cerul surd și mut. Cerul senin ca nemărginirea albastră și mut ca hăul de sare din Marea Moartă. Gândiți-vă ce se Întâmplă pe străzile și În casele și În paturile efemerității, În grădinile rodind râsul Îndrăgostiților, În veghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
-o de unde nu-i. Erau Colliers’s Hygeia, Look, dar nici urmă de Partisan Review. O fi aruncat-o fără să catadicsească să se uite ce-i în plic - mi-am zis eu plin de aroganță și disperare - o fi zvârlit-o la gunoi fără s-o citească, o fi crezut că-s reclame tembelul, cretinul ăsta, filistinul ăsta de taică-meu. Îmi amintesc - ca să ne-ntoarcem și mai mult în timp la șirul deziluziilor mele -, îmi amintesc că într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aici. Urgent! Wilhelm Menzel, zis și "Hansel", datorită ochilor azurii candizi și feței inocente care-l făceau să pară la fel de neajutorat ca și personajul fraților Grimm, așteptase nerăbdător pe hol, convins că va primi imediat dezlegare din partea comandantului său să zvârle afară mitocanul personaj care se comportase ca și cum s-ar fi aflat într-un bordel infect și nu într-o serioasă unitate militară germană. După un scurt moment de mirare, răspunde răspicat: Jawohl, Herr Major!143 Von Streinitz se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o rană de pe frunte, sângele curge din abundență peste fața neagră. Se uită la ei cu ochi inexpresivi și dârdâie ca prins de friguri. Chemați sanitarul să facă ceva pentru el, ordonă Marius din fugă. La cabinetul medical, ușa e zvârlită la perete. Pereții sunt ciuruiți de gloanțe. Un fum subțire plutește prin cameră. Traversele din lemn ce blocaseră ferestrele sunt rupte sau arse pe jumătate în urma deflagrațiilor. De una din ele, atârnă pe spate cadavrul unui soldat neamț. Deasupra frunții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]