1,157 matches
-
unii cu alții, nici scrisul lor nu seamănă, nici viața, opiniile, sau prietenii. Dar se completează minunat, Sanda Cordoș scriind despre întregire și speranță, "știu că e singurul loc în care coborînd (ce șansă) Golgota (colina Clinicilor) și văzînd turnul zvelt al Catedralei Sf. Mihail ori urcînd tocitele scări de la Litere, am o bătaie de inimă în plus și cred, oricît întuneric, că există, totuși, un miez de lumină și că viața are preț", Marta Petreu despre despărțire și rosturi: "Jos
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
la începutul secolului. Și, odată cu figură primului nostru critic de direcție, să însuflețească o întreagă epoca precomunistă, cu o simpatie (involuntar) subversiva: " - Aveam șaisprezece ani când am început să urmăresc polemicile din Senat. L-am văzut pe Jack Lahovary, generalul zvelt și simpatic. Vorbea cu temperament, îi întrerupea vijelios pe adversarii liberali, dar, mă rog, era Jack Lahovary. Nu lipsea nici Gheorghe Cantacuzino-Nababul, venerabilul șef al Partidului Conservator, grav și plin de el însuși. Râdea cu burtă și cu favoriții. Lângă
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
duce cu gândul la o cultură a lemnului. Iar în cadrul acestei culturi, bisericile de lemn reprezintă o chintesență a artei modelării lemnului în folosul omului. În construcție nu întâlnești fierul. Biserica are planul, în general, dreptunghiular și simplu. Descoperi silueta zveltă a bisericii datorită turnurilor clopotniță amplasate pe naos sau pronaos. Absidele sunt poligonale și decroșate în general. Picturi murale, de multe ori cu tentă populară sau istorică. Acoperișul se «îmbracă» adesea cu o dublă poală pentru a impresiona și mai
Agenda2004-35-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282804_a_284133]
-
atîția ani și atîtea întîmplări știu că pentru ei a hotărît Cineva să nu fie singuri. Nimic din ce văd sau citesc, din ce li se întîmplă pe stradă, acasă sau pe scenă nu i-a lăsat nepăsători. Semnificația este zveltă și apare imediat. Lumea toată este, parcă, altfel pentru ei. Nici unul dintre ei nu a pus punct și virgulă în relația cu celălalt sau cu teatrul. Cînd îi aud sau îi văd, minutele se lungesc și lenevesc în jurul meu. Timpul
Despre prietenie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5876_a_7201]
-
totul de o pertinență rasată. Iar pe laturi să fie slabă; tocmai ca oasele într-o doară unele dintre ele să împungă tandru afară, mai ales rotula când picioarele ei se încrucișează, și punctele pelviene să iasă când pe talia zveltă își strânge cordonul. Grav de importantă e și problema gropițelor sub clavicule; o femeie fără gropițe E ca un râu fără poduri. Indispensabilă-i este Și o vagă ipoteză de pântecel, iar pornid de la el femeia să se înalțe ca
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
un cadru fix, de pe care se schimbau doar componentele după mersul spectacolului. Era în 1972, anul care-l consacrase ca artist scenograf modern cu renume în țară, cu o concepție artistică viguroasă. Pe lângă scenografie pregătea și costumele de scenă. Bași-baritoni zvelți și tenori voluminoși Avea de furcă adesea cu îmbrăcămintea pentru soliști și coriști. „Erau și costumele lucrări de artă”, îmi spune Titi Popescu, și de fiecare dată le potrivea până la urmă perfect. „E cât se poate de important ca actorul
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
de important ca actorul să se simtă bine în costumul său”, îmi explică el, „e regula de la care să nu te abați niciodată în teatru și operă”. „Nu era ușor, pentru că tenorii de regulă sunt grași, iar bașii și baritonii, zvelți”, o constatare făcută ani de-a rândul pe multe scene lirice din țară. A mai văzut în cariera sa, nu de puține ori, pictori scenografi cărora nu le încăpea decorul pe ușă și uneori nici chiar în scenă. „Sunt clipe
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
Marusea se obișnuise atât de mult cu prietenia lor, încât rareori se gândea la dragoste. Oricare dintre tinerii din preajma ei era gata să-i devină un curtezan devotat. Și fiecare ar fi fost oricând dispus să se însoare cu fiica zveltă, drăguță și veselă a lui F.M. Tatarovici. Dar s-a întâmplat cu totul altceva... Marusea s-a îndrăgostit de un evreu. Toți cei care au avut o copilărie fericită trebuie să se gândească mai des la nota de plată. Să
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
zi de ascultat problemele semenilor, cei doi încep ei înșiși să se certe. Jim și Irene, sunteți în direct! Dacă aveți timp, faceți o excursie și până în Holy Cove, Massachusetts, pentru a o întâlni pe Clarissa cea castă, „o roșcată zveltă, cu sâni mari și indolentă”, care la douăzeci și ceva de ani încă mai crede că stâncile cresc, asemenea ierbii. Măritată, dar abandonată peste vară de un soț mai atras de ornitologie decât de căsătorie, Clarissa este o pradă sigură
Călătorie în lumea lui Cheever by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5277_a_6602]
-
și protagonist, se va supune baghetei regizorale a lui Ion Șahighian pentru Năbădăile Cleopatrei (1925) unde numai fotografiile au rămas să-l înfățișeze în cele două ipostaze: Marc Antoniu și George Azureanu. "Vocația militară" și-o continuă în chip de zvelt locotenent, companion în tandem burlesc cu rotofeiul Maior Mura (1927), altă localizare a unei piese franțuzești la care personal și-a adus contribuția. Antrenat și în învățămînt, nu-și precupețește eforturile și entuziasmul pentru a duce la bun sfîrșit un
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
și feroce, și zburdalnic, brînci unei fetițe cu care mă jucam, iar ea cade în fîntînă. Maică-mea stă pe o bancă cu mama fetiței. Observă amîndouă. Mama mea sare ca din arc, cu un soi de grație de animal zvelt, și, cînd fetița revine la suprafață, cu picioarele în sus, o apucă, haț!, salvator de unul și o scoate teafără. Mama fetiței, cam tembelă, mă ia la bătaie în loc să vadă dacă îi mai suflă copilul! Iarăși scandal în familie. Devin
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
-n rochia aia neagră fără mâneci, cu poalele până la jumătatea pulpelor, părea cam de-o seamă cu văru' Laur, dar de o rasă cu totul diferită, așa îmbujorată și blondă-roșcovană-aurie și cu ochii ăia mari și verzi de femeie-pisică. Era zveltă și arcuită trainic, era chiar așa cum spusese părințelu', și tocmai că ne răzbise setea (...) A dat foamea-n sete, da' numaidecât e gata și masa. Pe cimentul podelei era risipită sfărâmătura de pământ bătătorit pe alocuri cu tălpile. Până la glezne
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
doisprezece sau treisprezece ani și era escortată de o femeie în puterea vîrstei, scundă și trandafirie, ce avea toate trăsăturile unei dădace. Purta o rochie albastră de satin. Părul ei avea culoarea migdalei, iar pielea de pe umeri și de pe gîtul zvelt părea străvezie. Se opri la capătul scării și se întoarse o clipă. Preț de o secundă, privirile lor se întîlniră și ea îi acordă un surîs abia schițat. Apoi, dădaca înconjură cu brațele umerii fetei și o călăuzi spre pragul
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
Sorin Lavric Cine l-a avut profesor pe Vasile Dem. Zamfirescu în anii ‘90 păstrează imaginea unui domn zvelt, tuns scurt, cu o ținută dreaptă bătînd spre rigiditate cazonă, și cu o politețe de principiu ce nu îngăduia apropieri familiare. Pășea hieratic, cu umerii largi și cu ceafa împinsă vertical în prelungirea apofizelor cervicale. Avea o vigoare țeapănă, iar
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
bun cunoscător al muzicii simfonice. Atent la interpretare și sub impresiile trăite la primul concert, el dezvăluie relația dintre compoziția care îi este foarte familiară și transpunerea ei orchestrală: „Uvertura la Mignon a fost dusă cu multă mișcare tinerească și zveltă, ceea ce a făcut pe un anume amator de lângă mine să fredoneze pe motivul favorit Connaistu l’ouverture ou fleurit l’oranger, într-adevăr mirosea a portocală uvetura!”12 Al doilea concert Peters cuprindea piese muzicale a căror succesiune corespundea unei
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
marketing aplicate unei jucării, a ajuns să devină regina păpușilor și a jucăriilor din lumea întreagă. Cu timpul, Bărbie s-a consacrat că un simbol al culturii infantile din Occident, un simbol al inocentei, al frivolității și al aspirației. Aspectul zvelt al corpului, sinii întotdeauna fermi, absența genitalelor și părul de cele mai multe ori lung și blond, a dus în rândul fetițelor la dorința de a deveni că Bărbie cînd vor crește, chiar dacă s-a demonstrat că proporțiile păpușii ar fi unele
Păpușa Barbie, folosită drept contraexemplu by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63892_a_65217]
-
Barbu "Bălcescu trăind", în gloria "republicii române populare"! Autorul "demască" burghezo-moșierimea ("ai multursuzei tagme gianabeți") care, cu complicitatea ofticii și a exilului, l-au ținut pe Bălcescu "sub peceți" fiindcă era "inima dintâi republicană". Pe cine vizează acuzația că: "iar zveltei libertăți suciră trilul"? Nu pe comuniștii care, chiar în anii când Ion Barbu se forța să intre în proletcultism (înainte de a se retrage, cu grabă, la adăpostul meterezelor matematicii!), suceau trilul culturii românești? Resortul psihic compensatoriu în compunerea unor texte
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
va face în final datoria de român, deși tocmai latura lui feminină, nonconformistă și exaltată, e cea care-i permite să-și descopere adevărata vocație și să sacrifice pacea căminului în numele aventurii: „Acuma era aproape de douăzeci de ani, înăltuț, foarte zvelt, cu o frunte albă foarte frământată, cu părul castaniu lung și dat pe spate, având ceva din înfățișarea tinerilor de la începutul secolului trecut, gata să moară pentru un dor.” Nu întâmplător, portretul eroului la douăzeci de ani e unul eminescian
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
se transformaseră repede în prietenii, unele dintre ele statornicite până în zilele noastre... Orele de curs și recreațiile Marele Voievod Mihai era la acea vreme un copil cu chipul senin, de o rară frumusețe, crescuse, la vârsta de 12 ani, înalt, zvelt, cu trupul dezvoltat armonios și privirea ageră, degajând eleganță, dar și vioiciune în același timp. „Făcea sport, îi plăceau schiul și muntele”, își amintește colegul său Ioan Jurchescu. Avea să devină un elev sârguincios, excela în cunoștințe de geografie universală
Agenda2005-27-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283902_a_285231]
-
povara acelei respirații șuierate și dramatice. - Netrebnică trebuie să fi fost viața ăstuia, de poartă el acum atîtea păcate în spate! M-am întors după direcția glasului și am văzut, chiar lîngă umărul meu, un bărbat în vîrstă, înalt și zvelt, cu părul alb și cu un baston sprijinit pe braț. Privirile ni s-au întîlnit. Avea ochii negri, pătrunzători și luminoși. - De unde știți că sînt păcate? l-am întrebat eu. - Pentru că sînt ziare, mi-a răspuns el privindu-mă cu
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
a doivamaioților occidentalizați într-un iunie de-acum cîțiva ani, deși de mulți mai ușor dau de ei la Toronto sau New York decît la Doi Mai). Dar aici sînt, sigur și neclintit, Dana și Liviu Papadima, negri în august și zvelți mereu, și Rodica Zafiu, deși ea s-ar ascunde pînă și în Sicilia ca să nu-i mai tundem noi unghiile, și Miki Gînju, a cărei voce dăruită cîntă „Nu poci, nu poci, capitane!” în cinci limbi și în latină, și
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
o altă ceșcuța și-am izbit-o, protector, de podele. Pînă aici totul ar fi fost, să zicem, normal. Numai că Gîl, neînțelegînd bine gestul meu, considerîndu-l că pe un îndemn, a mai trăsnit o ceșcuța de podea! Atunci Anișoara, zvelta, furibunda, cu tăliuța trasă prin inel, i-a împușcat soțului ei o palmă formidabilă. Stupefacție! Gîl, calm, măi palid că oricînd, n-a zis decît: „Vaco!” Cafeaua am băut-o dintr-o strachina, cu lingură, ca pe un borș! Altă
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
Emil Brumaru Vrăjmașul meu cel dulce erai tu. Mă așteptai cu subsuori bogate în iederi, criniști, volburi. începu Roua-n buric să clocotească-n roate, Evaporînd și îngerii și dracii. Sîmburii fructele mișcau în aer, Crud vînzoliți, și înălțau copacii Zvelți, credincioși, umpluți c-un laic vaier De frunze-n smoc. Nimbat cald, pîntecul Albea a dor și roditor a toate Vrăjmașul meu cel dulce erai tu. Mă așteptai cu șolduri fierte-n lapte...
Cîntec de nerăbdare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16785_a_18110]
-
se înșela. Totuși, epidemia de-abia începuse. Până la sfârșitul lui iulie alți zece copii, toți din grupul domnului Cantor, se îmbolnăviseră, printre care și naratorul, Arnie Mesnikoff, pe-atunci un puști de unsprezece ani. Băieți trupeși, băieți agili, grași sau zvelți, sportivi sau nesportivi, boala îi secera pe toți, schilodindu-i pe viață, asta dacă nu-i omora în câteva zile. Curând, teama, apoi groaza și în cele din urmă teroarea aveau să se pogoare asupra tuturor familiilor din Weequahic, care
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
nu e vorba de a repara o relație prin experiențe erotice inedite, ci de a încerca evadări parțiale, ieșiri din cercul implacabil al destinului uman limitat. Prinși în relații sociale banale și incomodante, oamenii sunt asemenea bâtlanului alb, delicat și zvelt, cu aripa prinsă în gheața pârâului. Căci oricât de multe sunt începuturile, „sfârșitul este mereu doar unul singur” și el se petrece în nevindecabilă, atroce singurătate. Privirea scandinavă e legitimată și în intervenții ale personajului masculin, un scenarist abulic: „M-
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]