6,950 matches
-
sfârșit. Și văd pliculețul. Pentru Becky. Un plic adresat mie, în buchetul lui Suze? Mă uit nedumerită la Suze, iar ea, cu ochi strălucitori, îmi arată din cap spre plic. Cu degete tremurătoare, îl deschid. E ceva tare la pipăit înăuntru. E... E un inel, învelit în vată. Împreună cu un mesaj, cu scrisul lui Luke. Care zice... Zice Vrei să... Mă uit la el nevenindu-mi să-mi cred ochilor și încerc să nu-mi pierd cumpătul, însă lumea a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o văd la un moment dat pe Robyn, îmbrăcată într-un top argintiu sidefat și cu o fustă vaporoasă. — Robyn! o strig, cât pot de discret. Robyn! Nu vor să mă lase să intru! — Becky! îmi răspunde Robyn veselă. Hai înăuntru! Pierzi toată distracția! Și îmi face semn veselă cu paharul de șampanie. — Vedeți? zic exasperată. Cei dinăuntru mă cunosc. Nu dau buzna aiurea peste ei! Femeia de la ușă mă privește lung, apoi ridică din umeri. — OK. Puteți intra. Serge vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
umeri. — OK. Puteți intra. Serge vă va lua haina imediat. Aveți cadou? — Păi... nu. Femeia își dă ochii peste cap de parcă ar spune „Nici nu mă așteptam altfel!“, apoi se întoarce spre următoarea persoană de la coadă, iar eu mă reped înăuntru înainte de a-i da șansa să se răzgândească. — Nu pot să stau mult, spune Robyn în clipa în care ajung lângă ea. Trebuie să ajung la trei repetiții pentru trei recepții diferite. Dar am ținut foarte tare să ne vedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
încerc să-mi păstrez un zâmbet radios pe față. Dar, oricât de tare încerc, zâmbetul mi se crispează. Nu așa mi-am închipuit că o să fie petrecerea mea de logodnă. Întâi și-ntâi, mă trezesc că nu-mi dau drumul înăuntru. Pe urmă nu cunosc pe nimeni. Apoi nu găsesc nimic de mâncare, decât cuburi de pește cu multe proteine și fără grăsimi, și chiar și așa, personalul de la catering pare de-a dreptul șocat când chiar le mănânci. Fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Este „Visurile se împlinesc la Dream Dress?“ — Nu. Surâsul Cynthiei se încordează ușor. Este „Noi îți vom găsi rochia la care visezi“. A, drăguț! spune Suze, încuviințând politicoasă. Ale mele erau mai bune, îmi șoptește în ureche. Cynthia ne conduce înăuntru și ne invită să ne așezăm pe o canapea de culoarea untului. — Mă întorc imediat, spune cordială. Între timp, puteți să vă uitați pe niște reviste. Suze și cu mine ne zâmbim încântate una alteia, după care ea se repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să plutească, până când sirena unei ambulanțe mă readuce înapoi în prezent. Descarc repede lucrurile din taxi, plătesc șoferului, după care rămân cu ochii la muntele de chestii de pe trotuar și mă întreb cum naiba am să le duc pe toate înăuntru. Și dacă am făcut bine că am cumpărat un țarc pliabil. — Sunteți Becky Bloomwood? Gândurile îmi sunt întrerupte de o voce și ridic privirea către o moașă tânără care mă fixează din ușă. Da! spun alarmată. A pățit ceva Suze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în mână. — Staaai! urlu, grăbind pasul până la stadiul de sprint. Nu le băga! Ajung lângă ea, gâfâind atât de tare că abia pot vorbi. Dă-mi invitațiile, reușesc să îngaim. Sunt mireasa. Becky Bloomwood. — Poftim, zice Judith. Câteva sunt deja înăuntru. Dar să știi că mie nu mi-a zis nimeni că n-ar trebui să le trimit, adaugă scuzându-se. — Știu. Și îmi pare rău. — Dacă nu m-ar fi sunat Robyn tocmai atunci... ar fi fost deja înăuntru. Toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
deja înăuntru. Dar să știi că mie nu mi-a zis nimeni că n-ar trebui să le trimit, adaugă scuzându-se. — Știu. Și îmi pare rău. — Dacă nu m-ar fi sunat Robyn tocmai atunci... ar fi fost deja înăuntru. Toate! — Îți mulțumesc din suflet. Mă uit razant peste plicurile de un bej elegant, și aproape îmi tremură picioarele când văd toate numele de pe lista lui mami, scrise extrem de elegant cu caractere gotice. — Deci le trimiți tu? — Sigur că da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Trebuie. Atâta timp cât nu-mi pierd mințile și nu intru în... Brusc, se aude ușa de la intrare dechizându-se. — Becky? aud vocea lui Luke. Tu ești? Fuck. Într-o panică nebună, deschid dulăpiorul de cocktail, arunc la repezeală ambele seturi de invitații înăuntru, trântesc ușița și mă răsucesc pe călcâie cu viteză supersonică, exact în clipa în care Luke intră în cameră. — Iubita mea! I se luminează toată fața când mă vede și își trântește servieta. Te-ai întors! Mi-a fost dor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în care deschid ușile duble de la Terrace Room, cam știu în linii mari la ce să mă aștept. La ceva spectaculos și extrem de teatral. Însă nimic nu m-ar fi putut pregăti cu adevărat pentru momentul în care am pășit înăuntru. E ca și cum aș fi intrat într-o altă lume. Într-o pădure fermecată argintie și strălucitoare. Deasupra mea, crengile se arcuiesc până la tavan. Florile par să crească direct din bulgării de pământ care par să fie aici dintotdeauna. Văd vrejuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
țăranii din sudul Poloniei (regiunea Przemy›l) cu doar 10-15 ani În urmă : „De Paște, ei [= evreii] trebuie să pună sânge creștin În pască [...]. Ei omorau copii pentru sânge [...]. Evreii aveau un instrument pentru extragerea sângelui : un butoi cu cuie. Înăuntru se punea un om. Când butoiul era rostogolit pe uliță, cuiele Înțepau victima și ei obțineau sângele” <endnote id="(70, p. 129)"/>. Credințe similare (inclusiv folosirea „instrumentului” de colectare a sângelui : butoiul sau albia cu cuie) au supraviețuit În epoca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și după un timp pregătitor Panchita s-a reîntors în America, unde fusese căsătorită și avea un copil. Ajungem în fața unei porți mari, impozante, pe frontispiciul căreia scrie mare „Soncco Wasi Internacional” și este desenată o căsuță cu o inimă înăuntru. Intrăm într-o curte largă și suntem întâmpinați de un rotweiller bondoc care se repede să ne dea binețe. Mă bucur că sunt cu stăpânul lui, deși câinele dă prietenos din ciotul de coadă. „Casa inimii” cuprinde o curte largă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sincronul) un cîntec în care era vorba despre dușmanii lui. (Dacă Andy Garcia ar avea un văr manelist, cam așa ar trebui să arate individul.) De la primele cuvinte pe care le-a schimbat cu grănicerii ( De unde și încotro ? De afară înăuntru. ), un lucru a fost clar : de mult n-a mai apărut pe ecranele noastre un deștept atît de antipatic lipsit de umor și plin de figuri ca Păcală ăsta. Mai precis, de pe vremea lui tac su eroul primului Păcală (1974
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
din ce în ce mai neliniștiți, la fîșia întunecată de apă care crește ca o pată între cheiul italian și flancul vaporului ce se desprinde de el. Tot așa, atunci cînd vaporul se huțupește să reziste unei furtuni, nu-l vedem din afară ; rămînem înăuntru, unde pasagerii se ciocnesc de toți pereții și unii de alții de parcă ar fi bătuți cu telul de un bucătar uriaș. Ralantiul eternizează chinurile lor ; parcă ne-am uita la schingiuiții din infern. După furtună rămîn cu toții pe unde au
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
unsharf, ba cu camera de supraveghere. Filmînd în America, nu-i poate pune să fumeze în bar, dar asta nu-i o problemă dacă fumează afară și noi ne uităm la ei pe geam, e ca și cînd ar fuma înăuntru. Dacă ei sînt înăuntru și noi ne uităm la ei de afară, culorile fluorescente din jurul lor încep să se scurgă unele în altele ca tot atîtea băuturi diferite vărsate pe tejghea. Ne uităm la ele cum se combină, vedem cît
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de supraveghere. Filmînd în America, nu-i poate pune să fumeze în bar, dar asta nu-i o problemă dacă fumează afară și noi ne uităm la ei pe geam, e ca și cînd ar fuma înăuntru. Dacă ei sînt înăuntru și noi ne uităm la ei de afară, culorile fluorescente din jurul lor încep să se scurgă unele în altele ca tot atîtea băuturi diferite vărsate pe tejghea. Ne uităm la ele cum se combină, vedem cît de estetic cade o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
identificându-mă cu ei. Mi-a plăcut atmosfera din biserica lor. Dar nu era caracteristic mie să stau în comunitate fără să fac lucrare misionară. Îmi aduc aminte de cuvintele lui Sebastian Țîrțîrău: ,,Aceasta este misiunea bisericii! Ieșiți, nu stați înăuntru! Cu cât facem mai mult acest lucru, cu atât mai puține probleme vom avea între noi. De-a lungul experienței mele, am descoperit că cele mai problematice biserici sunt cele care nu ies în misiune. Când stăm în biserică și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de la vale. Hai, vino și descuie portița, că am să -ți spun ceva; − îndată, Ileană, numai să dau oleacă de apă pe mâini și vin; își clăti mâinile, le șterse cu pestelca, apoi deschise portița poftind-o pe cumnată-sa înăuntru. − Bună ziua, cumnată și bine te-am găsit! − Bună ziua și hai în casă că s-a cam răcit vremea; − Da, așa-i, da’ eu cred că nu intru, mă cam grăbesc. Da’ cred că și dumneata o să te cam grăbești când
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tovarășe căpitan?" "Dom'le, mă uit cum dărâmă ăștia aici, strică și cornierul și geamurile". Dar la ce v-ar trebui?" Zic eu: "Sunt comandant de unitate în Pantelimon și aș face niște sere din astea. Și uite, pe aici, înăuntru sunt camioane întregi de ciment. Ce faceți cu ele, le aruncați?" Se uită la mine și zice: Dom'le, eu sunt primul secretar de partid de la Sectorul 1. Aveți nevoie?" "Da". Dom'le, mi-a dat ordin, am trimis camioane
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
deschise și erau pline cu lovituri de tun, că noi aveam acolo muniție cumulativă. S. B.: Ce înseamnă asta? M. M.: La proiectilul cumulativ, când acesta se lipește de blindaj, efectul de gaze penetrează blindajul și explodează tot ce-i înăuntru. Deci, muniție perforantă. S. B.: Cum este la aruncătorul de grenade, la AG 7? M. M.: Cam așa ceva. Pe urmă, muniție explozivă. Erau separate, în lăzi înregistrate altfel, inscripționate altfel. În tanc intrau, să zicem, 43 de lovituri, nu mai
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
atunci dai drumul la ventilator, la rotocompresor și intră aer pe toate găurile alea și de aia ieși bolnav și ieși schilodit. Iarna ți se lipește mâna de tanc. Ăia patru oameni asta fac toată ziua, instrucția în tanc afară, înăuntru, afară indiferent că-i frig sau cald. Își miros transpirația între ei acolo, dacă unul fumează și celălalt n-are țigară îi dai țigară de la tine. Tragi două fumuri... S. B.: Da, știu, așa era și la noi. Țigara era
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
vieții cotidiene care apăruseră atunci (țigări Kent la liber, tot felul de lucruri pe care le văzuseră până atunci doar prin reviste etc.), potențate de poveștile venite de la prieteni de acasă care le arătau că afară-i Raiul și că înăuntru e Iadul. Nu mai aveau răbdare. M. M.: Cereau atunci să nu mai facă instrucție. S. B.: Să nu uităm că, imediat după Revoluție, s-au dat țigări Sophiane, vă aduceți aminte? Se dădeau câte două pachete și jumătate pe
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
-l controleze pe actor (Hausvater). Când plecăm, ne continuăm personajul. La fel și când intrăm. Pregătirea interioară! Mama - introdusă ca să testeze reacția, atitudinea lor. El nu fuge, ea manipulează situația pentru prima oară. E prea multă epuizare. Trebuie mai mult ,,înăuntru”. Nu înțeleg nimic. N-am cum să înțeleg. Adică nu știu cum să fac. Personajul îl înțeleg și poate că l-am dezvoltat în mine mai mult decât trebuia. Contrastul între ce-am construit și ce trebuie să fac, ceea ce este acest
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Toți trebuie să avem curajul de-a face ceea ce altul nu face. Fanaticul crede și face. Radicalismul spectacolului - revolta împotriva spectacolelor occidentale. Dacă mori, planificându-ți să mori, sufletul ia altă formă, te realizezi. Spectacolul nu va fi jucat firesc. Înăuntru trebuie aflat adevărul. Viața nu are ce căuta pe scenă. Tonalitățile trebuie lucrate. Prin muzicalitatea sunetului se creează povestea. Trebuie să dăm ideea a ceea ce s-a întâmplat înainte de a începe acțiunea pe scenă. Numai prin căutare se găsește. În
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
văd cum găinile, atârnate cu capul în jos, treceau printr-o mică încăpere de unde ieșeau cu gâtul retezat Am așteptat să se îndepărteze delegația și am apăsat pe clanța unei uși înguste ce da în încăperea cu pricina. Am intrat, înăuntru întuneric beznă. Când m-am mai acomodat cu întunericul, am zărit doi țigani cu câte un cuțit în mână privind la mine înmărmuriți. Într-un târziu, unul mă întreabă: "Bre, ești român?" La răspunsul meu afirmativ, scapă amândoi un "slavă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]