7,247 matches
-
Nabucco. Cristian Waks, în nota lui bună, privind forma vocală, performant, în dificilul tablou întâi, în interpretarea rolului Ferrando (omul de încredere al Contelui de Luna). Elena Roșca, în rolul Azucena, a fost remarcată pozitiv de la prima repetiție de către dirijor, încântându-i pe mulți spectatori care nu i-au urmărit alte prestații scenice. În roluri episodice: Constantin Cristea - țiganul bătrân și Tudor Florența - Ruiz, au făcutț notă bună cu ceilalți parteneri din distribuție. Revenirea oaspeților la vară, în Tosca și Aida
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
care abia aștept să descopăr amintirile sale despre o celebritate a scenei, dirijorul Emanoil Elenescu de care sunt de asemenea legat, pentru că în tinerețea îndepărtată primul meu interviu de jurnalist amator ș-am făcut cu domnia sa și mărturisesc, am fost încântat mai ales că savoarea povestirilor și glumelor lui Elenescu mi-au asigurat un succes, nu datorită mie care nu aveam nici un merit, ci a interlocutorului. Nu vreau să lungesc mai mult acest cuvânt (pe care îl simt, nu-l inventez
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
minune, acei oameni reci, distanți, de care îmi era teamă, au devenit calzi, primitori, parcă mai tineri și mai apropiați 59 sufletului meu. De mulți ani nimeni nu se mai interesase de acest dans și teatru popular, iar țăranii erau încântați să meargă la județ, unde, cu ani în urmă, luaseră premiul întâi la un festival de datini. Era pentru prima oară când munca pe care o făceam îmi oferea prilej de bucurie. Călătoria cu sania era o adevărată desfătare. Viața
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a venit 66 împreună cu cei doi mecanici la primărie și ne-au invitat la o plimbare cu elicopterul, iar seara la dispensarul uman, la o masă ca între prieteni. Nu mersesem niciodată cu avionul, cu elicopterul nici atât, și am fost încântată de invitație. După ce și-au terminat programul pe ziua respectivă, elicopterul a aterizat pe un șes la ieșirea din sat. Am mers acolo, dornică fiind să cunosc mecanicii, niște tineri din alt oraș, și bineînțeles să privesc de aproape elicopterul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
câteva secunde, guardul a intrat însoțit de copil. De ce nu te duci la școală?, l-am întrebat. Am spart mărțișorul lu’ to-va-ră-șa în-vă-ță-toa re, a silabisit micuțul printre sughițuri de plâns. Dar ce mărțișor era acela de s-a spart? Încântat peste măsură de atenția care i se dădea, copilul s-a oprit din plâns și a început să mi explice. Tovarășa ne-a spus că astăzi e ziua femeii și că trebuie să-i aducem toți câte un mărțișor, iar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe care abia acum am văzut o dâră albă de smântână. Nu merg la școală, că nu mă primește și nici acasă nu mă duc. Mi-e teamă de mama, a adăugat și a început să plângă iar. Amuzată și încântată de faptul că s-a gândit să se oprească în fața primăriei, altă soluție neavând, i-am spus: Merg cu tine la școală și vorbesc cu învățătoarea să te primească la ore. Îi spui că eu sunt mărțișorul. E bine așa
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cea mai bogată imaginație. Magazinele de legume aveau spațiul amenajat în așa fel încât aveai impresia că ești într-o grădină de zarzavat, erau aranjate livezi cu pomi fructiferi, vii și crame, iar felurite soiuri de flori aduse de la Codlea încântau privirea și îți desfătau mirosul. În acvarii uriașe care imitau habitatul natural înotau crapi, păstrăvi și alte soiuri de pești. Erau raioane cu fructe exotice pe care nu le văzusem nici în cărți. La sectorul de cofetărie erau sortimente nenumărate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de artă". I-am mai spus că dețin la ambasadă 5 filme consacrate lui Brâncuși (filme făcute special la comanda MAE, de realizarea cărora mă ocupasem personal, inclusiv de procurarea peliculei Eastman color, prin misiunea noastră de la New York). A fost încântat de ofertă, așa că în scurt timp aveam la Muzeu o "Seară culturală românească" conferință susținută de subsemnatul, expoziție și proiecție de filme! Filmele cu Brâncuși mi-au fost apoi solicitate de alte centre culturale, inclusiv de un post național de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de Azucar. Am făcut chiar și baie în ocean, apoi ne-am plimbat ca nababii pe Copacabana și am "luat masa" la terasa unui restaurant cochet, "Meia pataca" ("Jumătate de ban"), față în față cu Atlanticul. Am plecat din Rio încântați de cele văzute, dar și triști de despărțire, nebănuind că în 1992 aveam să revin în "Cidade maravilhosa" în calitate de Consul General și s-o părăsesc ani mai târziu cu o înaltă distincție de "Cetățean de onoare" acordată de Parlamentul brazilian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fost o întâlnire cum n-am mai avut vreodată, cu nimeni, nici o glorie, nici un laureat Nobel din câți am avut ocazia să-i ascult și chiar să-i cunosc, nu mi-a produs impresia copleșitoare despre om, așa cum ne-a încântat acest om de o modestie firească, de o nobilă simplitate. Târziu, oaspetele nostru ilustru ne-a fost confiscat. În oraș, vestea explodase. Prefectul, primarul și alții l-au înconjurat, cu o politețe umilă, urcându-l într-o mașină. * Peste mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
eu în tren. La ora asta, acolo se leagă conversații despre fotbal (îmi plac meciurile, dar evit ghiveciuri le sportive dialogate), se discută despre vacanțe petrecute "în afară", despre inșii din gașca literară la modă, despre reforma universitară Bologna. Sunt încântat că, aici, ascult motorul, dialoghez, prin tăcere, cu amicul meu C. Urmează o nouă porțiune agricolă, cafenie, prăfuită; pe urmă întâlnim un tren de navetiști, oprit pe linie, poate din lipsă de vlagă, poate o fi adormit mecanicul. Navetiștii, așezați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
iar peste câteva zile a venit lovitura de stat a generalului Antonescu, așa încât patriarhul Nicodim păstorește și astăzi turma credincioșilor români: Păstor de aceeași valoare morală ca și cei mai mulți dintre tovarășii săi întru arhiepiscopie, și mă îndoiesc că Christos este încântat de acest vicar al său de pe malurile Dâmboviței. Episcopul de Constanța, obișnuit cu slugărnicia celor de la Minister, a refuzat chiar să pună la dispoziția unui Inspector general al Ministerului dosarele necesare pentru lămurirea [211] câtorva plângeri, invocând autonomia bisericească. În
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
circula, am pornit spre Președinție, unde am aflat că generalul Antonescu ne invită la un ceai la... Predeal. Ne-am dus cu câteva mașini, rămânând câteva ceasuri în vila lui la Predeal, fiind serviți chiar de Doamna Maria Antonescu. Erau încântați de minunata manifestație, dar desigur în fond îngrijorați de forța Legiunii. Într-un târziu, când am plecat, înțelesese definitiv că nu va fi niciodată proclamat comandantul Mișcării Legionare și cred că de atunci a început să manevreze cu Ică și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
I se născuse, întârziat, dar mult așteptat vlăstarul, Ștefan Sorin. Meloman, profesorul dirija corul catedralei „Adormirea Maicii Domnului”. Chiar și la bătrânețe se 30 plimba pe Strada Mare, cu mâinile la spate, fredonând arii din opere. Era pe atunci foarte încântat de succesele fiului său care intrase în redacția revistei „Magazin istoric”. Introdus la C.C. Giurescu, academicianul îl întâmpinase cu o exclamație: „Dumneata porți un nume care deschide toate ușile”. Alături de Vasile Popa și de avocatul Neculai Nemțanu, liberal, de avocatul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sunetul clopoțelului, ceea ce contribuia enorm la prestigiul lui ca profesor. Citea cărțile nou apărute pe care, cu talent oratoric, le recenza la librăria Bendit. O dată pe săptămână, această dugheană își transforma salonul cu cărți în sală de conferințe. Retorica profesorului încânta publicul, Vasile Popa știind să refacă din cele mai umile pagini cuvântul viu al unei idei. Autoritatea sa s-a impus în scurt timp, aducându-i chiar direcția liceului, funcție repede retrasă din motive politice. Scriind el însuși versuri, profesorul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
III Cel mai des îi vizitam pe bunici. Pe faleza care delimita orașul de șesul Bahluiului, bătrânii aveau închiriată o locuință al cărei parter dinspre Râpa Galbenă, din pricina pantei, devenea, spre gară, etaj. Cu multe scări interioare, denivelările casei mă încântau prin neprevăzutul lor, mai ales că una dintre camere avea doi pereți străpunși de ferestre ce dădeau spre răsărit și către miazăzi. Din pricina asta era toată ziua scăldată în soare. Era încăperea pe care și-o alesese cea mai mică
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la București, o dădeau ieftin. Înghesuiți în cele două camere rămase în picioare, niște chiriași se străduiau să pună pe foc tot ce se vedea în rest: acoperișul, grinzile, plafoanele, dușumelele. Pereții se prăbușeau, pretutindeni împărățea molozul, dar ce o încântase pe mama era grădina. După război, mai toate casele erau în ruină. Mama a cumpărat un beci și, cu cărămizile scoase, timp de douăzeci de ani, a refăcut locuința până ce a adus-o la înfățișarea dintâi: era o casă veche
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de o sonoritate de tălănci. Și ambientul de la liceul ieșean era altul decât la Fălticeni unde Labiș constituise o glorie a școlii. Și aici colegii îl vor accepta, profesorii însă mai greu. Nici literații de la revistă și cenaclu nu-l încântă prea tare pe Labiș, nu atât pe cât s-ar fi așteptat. Erau vremuri în care nontalentul răzbea cu prea multă ușurință. Pentru el oaze luminoase au rămas doar întâlnirile cu bătrânul poet Mihai Codreanu și mai ales cu inteligentul Mărgărit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
umane. Manifestă o mare afectivitate în suflet, înțeleasă ca gingășie, afabilitate, generozitate, răbdare, chiar dacă nu reușește să o exprime totdeauna prin gesturi exterioare. Se afecționa profund de persoanele care îi inspirau încredere. Iubește natura și animalele. Încă de copil rămânea încântat în fața coliviilor de păsări. Deseori, ducând comenzile de lucru la surorile evreice Sara și Rebecca, devia spre Piazza Erbe pentru a rămâne extatic în contemplarea păsărelelor, îmbătându-se de trilurile și frumusețea penajului acestor creaturi minunate. Într-o zi a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să-l suscite și pentru claritatea învățăturilor sale. A predat religie, geografie și matematică. O altă responsabilitate de-a sa a fost cateheza duminicală, pe care o făcea fără să oboseală sau plictiseală. Erau lecțiile pe care copiii le ascultau încântați datorită bogăției anecdotice și pentru formulările simple, bogate de aluzii în dialectul venețian. A fost și un scriitor strălucit. A scris câteva cărți: o biografie sfântului Luigi Gonzaga, un volum de cateheză, câteva volumașe despre Porunci și unul despre Maica
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
alături, o întâlneau senină și surâzătoare, plină de caritate și de bunătate, profund umilă cu toți. În biserică, plângea cu glas încet, dar în afară era veselă și dezinvoltă. Apoi, treptat-treptat, a reușit să accepte voința lui Dumnezeu. A rămas încântată de spiritul de familie care domnea între surori și de bunătatea pe care o revărsau asupra ei. Don Calabria, intuindu-i profunzimea spirituală și capacitățile omenești deosebite, a voit-o superioara ramurii feminine, cu obediența de a completa și perfecționa
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
al comunității israelite din Verona. Asson s-a afecționat de copilul Calabria. De multe ori l-a invitat la sinagogă ca să participe la ceremoniile ebraice. Giovanni mergea cu bucurie. Ambientul misterios al locului de cult și cântecele liturgiei ebraice îl încântau, ducându-l cu mintea la Nazaret și făcându-l să viseze că se regăsește alături de Isus pe când se ruga în sinagogă. Se simțea atras de lumea aceea. Pe de altă parte, iubitul său Isus era evreu; Maria Preasfântă, de care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
obârșia arta sa educativă? Din harul lui Dumnezeu și din înclinația inimii sale generoase și foarte delicate. Încă de tânăr îl aflăm înconjurat mereu de băieții oratoriului. Știe să se impună ca lider și organizator de jocuri. Colegii lui rămân încântați de felul lui de a face, capturați de bunătatea sa și, după ce s-au jucat, îl urmează cu bucurie la catehism și la slujirile din biserică. Când vrea să-l conducă la Dumnezeu pe vreun băiat puțin mai poznaș se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
largi. Împrejurările aveau să-l împingă în arenă, în loc să rămînă deasupra lor, și să-l constrîngă să plătească eșecul intervenției sale prea directe, demisionînd în 1924. Printre marii actori, Briand era pe cale să-și schimbe scena și să meargă să încînte cu puternicul timbru, ca de violoncel, al vocii sale tînguitoare areopagul Societății Națiunilor, cu o și mai mare strălucire, universală, decît scena pe care i-o oferea tribuna de la palatul Bourbon. Cînd apărea la tribuna Camerei, eram izbit de modul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe Paléologue că Ungaria fusese de-a lungul istoriei și va fi în viitor singurul bastion împotriva bolșevismului: el folosea cuvîntul "colmataj", iar acest termen de grădinărit, necunoscut de Paléologue (încă nu ajunsese academician și să lucreze la dicționar...) îl încînta în așa măsură încît îl făcea să uite că Budapesta fusese guvernată de un pașă și că fără intervenția salutară a armatei române, Bela Kun ar fi continuat în Ungaria sistemul de execuții capitale masive, agrementate de suplicii chinezești. Mai
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]