8,238 matches
-
respinge, ori accepta, completa sau corecta. Între doi, noi și rușii, aflați într-un permanent război, cel ce stă deoparte și-i privește, în acest caz un englez, înțelege și gândește, poate, mai imparțial. Am ridicat paharul și l-am închinat în cinstea sa. Eram bucuros că m-a invitat și întrebarea mea l-a incitat și mobilizat. De unde aș putea să rezum ce-aș vrea să-ți spun?... Iaca, la începutul Evului mediu, înaintea năvălirii și stăpânirii tătarilor, o mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
oficial la ora 9. Și mai era încă timp berechet. Cum Vera s-a dus și s-a așezat în genunchi, la Maica Domnului, în fața altarului și a rămas acolo un timp mai îndelungat, eu am mers și m-am închinat, poate oleacă zorit, ca de obicei, apoi m-am așezat într-un scaun lateral, în strana din dreapta, unde mai ședeau câțiva bărbați, intrați înaintea noastră și care așteptau și ei începerea slujbei. Dintre ei, mi-a atras atenția vecinul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
poate asta e numai o iluzie. Timpul se furișa printre noi, în tăcere, pe nesimțite. Cristalele policandrelor au fost invadate de lumină. Interiorul Catedralei a devenit ticsit de credincioși. Preoții, în odăjdii multicolore au venit, rând pe rând, s-au închinat și au intrat în altar. Cu vreun sfert de ceas înainte de începerea slujbei propriu-zise a venit și vlădica Mitropolit al Banatului. S-a închinat cu evlavie adâncă, și-a înclinat fruntea spre credincioși, apoi s-a așezat tacticos și silențios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a devenit ticsit de credincioși. Preoții, în odăjdii multicolore au venit, rând pe rând, s-au închinat și au intrat în altar. Cu vreun sfert de ceas înainte de începerea slujbei propriu-zise a venit și vlădica Mitropolit al Banatului. S-a închinat cu evlavie adâncă, și-a înclinat fruntea spre credincioși, apoi s-a așezat tacticos și silențios în scaunul înalt, anume rezervat, din capătul stranei din dreapta noastră, dinspre altar. Vreme de câteva ore bune ne-am simțit ca în sânul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
intrăm. E o ordine, o curățenie și o liniște exemplare. Bisericuța, curată ca un pahar, e proaspăt văruită, acoperită cu draniță și dată cu catran. Măicuțele sunt în trapeză, la masă și rugăciune. Slujba s-a terminat. Intrăm și ne închinăm. Chiar înainte de-a termina, în urma noastră a intrat cineva și ne așteaptă în pridvor. E o măicuță subțire, sfioasă, nespus de frumoasă, îmbrăcată toată în negru și îmbrobodită pe sub bărbie cu un tulpan de aceeași culoare, ca și mantia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Moscova și apoi și cu exagerările privind realizările socialiste și cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu care, deși mare patriot, în general, și fanatic antisovietic, în special, se credea un fel de Stalin al românilor și depășea cultul, ce-i fusese închinat acestuia. În toamna anului 1975 când, sub pretextul unor "declarații incomplete la dosarul personal de cadre" dar, în fond, pentru a fi înlocuit la catedră cu soția primului secretar, am fost scos de la Institutul de Învățământ Superior și transferat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și râd ca un prostovan ce sunt și mă Înfoi la el, fript de indignare: da’ cu văru’ Laur ce ai? Ie neamu’ meu și sângele meu, părințele, vă iau gâtu’ la toți pentru el. — Uh, sfinte Dumnezeule, m-am Închinat de-o mie de ori că m-am văzut scăpat de el. Văr-tu a făcut ce-a făcut și l-a speriat tare de tot pe moșu’, da pe de altă parte bine că mi-a deschis capu’ la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zece pahare cu urme de suc și cafea mozolite de cenușă. Eram pregătiți penmtru mâine dimineață. - O să ieșim doar cu două lădițe, spuse Laur, și de poimâine Încolo ne punem ca lumea pe treabă câte patru-cinci, cât o permite. Se Închină: Numai de-ar ține Dumnezeu vremea așa. * Am plecat, dar nu după Zlate. O să avem timp berechet să vorbim cu el când s-o nimeri acasă, iar dacă o rămâne Înțepenit prin boscheții de pe faleză și n-o să mai apucăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
umplea paharele cu o cană și le aranja În lădițe. În jur de o sută de pahare pregătea În fiecare noapte. Zi de zi eu și Laur vindeam o sută de pahare, aproape că nu-mi venea să cred tot Închinându-mă și rugându-mă să țină Dumnezueu vreme bună. Neli ieșea pe plajă doar când avea chef, cel mult o dată pe săptămână, dar nu ne dădea mâna s-o silim și s-o zorim de vreme ce se descurca excelent ca bucătăreasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu ți l-am adus viu..! .. Îmi pare rău!..” „ - Ba da, Neagule... îi aici, viu..!”, se auzi glasul îngroșat, înfricoșător de îngroșat, al lui Cârțu, printre măsele slobozind o înjurătură cumplită. „.. Ticălosu’i aici... Grijania și anfura cui l-o închinat.. de bolșevic !”, și, dintr-un salt era călare pe Alistar, cu cuțitul de vânat mistreți, gata să-i reteze gâtul. „ - Nuuu... nu, Ioane !”, răcni Baltă...” Nu, ... E prea blândă, pentru el !” Și,după o clipă de chibzuință, continuă. „.. Spânzurați-l
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
piept și-l sărută pe frunte, obrajii îi erau scăldați în lacrimi.. fără să plângă. El era dintre aceia care plâng.. mâine... „ - Să-l îngropăm, fraților... să-l îngropăm creștinește !”. Baltă vorbi atât de grav.. cutremurător de grav, apoi, se închină și-l sărută pe frunte încă o dată. La fel făcură și ceilalți, într-o tăcere de mormânt. Tudosă, „Preotul”, pe întuneric cu ochii închiși, rosti din memorie, rugăciunea pentru îngropăciune... „Miluiește-ne Doamne, după mare mila Ta... Auzi ne și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca fumul de pe pământ.. ca floarea care a înflorit, ca iarba care s-a tăiat.. cu pământ se acopere.. !”, glasul lui Tudosă, se înălța către slăvi, cuvântând rar și molcom... Cârțu, Ichim, Sofronie.. Oanță, în genunchi, pe marginea gropii, se închinau ca în biserică,.. înspăimântați în fața morții. Brazii înalți și drepți până la cer, se aplecau în adierea ușoară a vântului, clătinând-și încet ramurile. O pasăre de noapte străbătu pe deasupra fâlfâind cu bătăi grele de aripi; speriată, o bufniță zbura orbește
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pornire spontană, acolo lângă mormântul camaradului lor căzut, primul dintre ei, se prinseră toți într-o îmbrățișare, dar ce îmbrățișare a fost aceea... care, părea să fie cea de pe urmă. La plecare, Căpitanul Baltă și camarazii, se descoperiră și se închinară încă o dată pentru sufletul lui bun. După câțiva pași privi pentru cea din urma dată, spre mormântul „Filologului” primul luptător din munții Neamțului căzut în luptele cu securitatea comunistă , murmurând cu glasul sugrumat... „Sărman prieten.. dormi în pace !”. Ceva murise
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu capul zdrobit de o grenadă, zăcea fără suflare, într-o baltă de sânge. Altul, Calistrat, prăbușit pe spate zăcea cu pieptul sfârtecat și ochii sticloși privind spre cer. Căpitanul și ceilalți camarazi, cu sufletele încrâncenate, se descoperiră și se închinară pentru sufletele lor. Tudosă citi din sfânta carte, rugăciunea pentru îngropăciune. Trebuiau să dispară, cât mai repede din bătaia armelor. Și, într-o goană bezmetică, sub ploaia de gloanțe... cu sufletele rupte, în genunchi.. se aruncară la pământ, care cum
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lacrimi. Se ridică și se mai uită o dată la fostul seminarist, murmurând... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce... „Părinte” ! De-ar fi..!”, și trecu într-un hohot înăbușit. Pe Baltă nu l-a văzut nimeni vreodată plângând. Se închinară toți... gândul purtându-i la Neagu filologul, primul lor camarad căzut, pe Hășmașu Mare. Tudosă și Nechifor și-au aflat mormânt în valea Bistrei, la poalele Ceahlăului. Hămăit de câini.. gata să rupă.. să sfâșie.. se apropia din ce în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu ultima picătură de energie. Între timp, Baltă cu Oanță și Ion Cârțu, își dădură drumul pe povârniș în prăpastie... Când s-au uitat în sus... de după creastă, uniformele albastre trăgeau în neștire. Ei s-au descoperit și s-au închinat pentru sufletele celor doi... Ichim și Sofronie, care s au jertfit, salvându-i pe dânșii din gura lupilor.. și de gloanțele securiștilor. Am rămas doar trei... numai trei am mai ramas !”, murmură Baltă, cu o amărăciune fără margini în suflet
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în pace,în munții pe care i-ați apărat cu prețul vieții..!”, și, după ce trase adânc aer în piept, înghițindu-și lacrimile continuă... „Pe trupurile voastre, vor crește florile veșnicei recunoștințe și aducerii aminte..!”. Și, la piept cu Ion, se închină, făcând semnul crucii și, cu ochii în lacrimi, îl sărută pe frunte. Din toate părțile se apropiau umbre, multe umbre... căutându-l bezmetic prin pădure.. „ - Baltă, dă-te prins !”, răcni un glas, încă, neajuns la maturitate. „Cât sunt de proști
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
prins !”, strigă acelaș glas imatur... și, o lanternă îl orbi. Așa, cu Cârțu în brațe, nu se simțea singur, și, cu mâna liberă, descărcă pistolul mitralieră, cu durerea urii și răzbunării, până la ultimul cartuș... secerându-i pe toți. Baltă se închină încă o dată, își făcu cruce și-si sărută prietenul pe frunte... Apele spumoase ale Grințieșului i-au fost mormânt... ... Baltă se trezi singur, în puterea nopții... singur, singur ca un pui de pasăre căzut din cuib, în drum. De jur
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de jale văzduhul cu ecoul lor vălurit, de chemări triste... sfâșietor de triste... Glasul lor de bronz, era ca un fior.. o chemare, o tânguire înălțată spre Cer. Era sâmbătă, în ziua de.. Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Baltă se închină, înălțându și privirea către Cer, așteptând parcă de acolo să vină mântuirea. El și grupul său de luptători, s-au achitat de misiunea care și-o asumaseră, cu cinstea omului de la munte. „Doamne, iartă-mă !.. Mai mult de atât, nam
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înțeles... Din mozaicul de pe peretele de deasupra ușii, Mântuitorul, cu brațele deschise ne binecuvânta întoarcerea acasă...zâmbindu-ne divin. Am pășit cu sfiiciune și evlavie pragul bisericuței noastre de suflet, unde am învățat taina rugăciunii și închinării... unde ne-am închinat până la desființarea școlii. La gândul că aici și-a înălțat ruga și Mihalache Sturza-Vodă, emoția care mă înstăpâni n-o pot înfățișa în cuvinte. Razele soarelui pătrundeau în Capelă prin fereastra cu vitralii, din peretele nordic al Pronaosului, ca o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
au dispărut demult ca ființe fizice, fiecare la timpul său, dar spiritul lor, modul lor de gândire, noi octogenarii de azi, l-am purtat prin faptele noastre. Le vom păstra în amintire imaginea lor... veșnica amintire. Se cuvine să le închinăm un gând de recunoștință celor care au fost... oameni de aleasă noblețe sufletească. Dar, vorbele sunt prea mici să-i poți înfățișa așa cum au fost... Doar tăcând le poți cinsti cum se cuvine memoria. Dacă toți am păstrat despre dascălii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
curs, e bunătatea lor... marea lor bunătate..! De la ei ne vine ceva mai scump decât toate moștenirile materiale... Pe ei, înaintașii, din îndemnuri și putinți de fapte, îi simți mereu în tine, și dacă faci ceva bine, trebuie să-l închini și lor ca pe o jertfă. Când gândul ori inima te îndeamnă sa vorbești în amintirea unor astfel de oameni, o mare sfiiciune îți cuprinde întreaga ființă. Măsurând distanța până la ei, un nod ți se pune în gât.. și-ți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de lumină a Teiului lui Eminescu din Copou și apoi în sanctuarul din care fuseseră izgoniti, dar niciodată îndepărtați... „Am pășit cu sfiiciune și evlavie pragul bisericuței noastre de suflet, unde am învățat taina rugăciunii și închinării... unde ne-am închinat până la desființarea școlii.” În modestia lui, pe care încă i-o mai reproșez într-o măsură, Gheorghe Tescu mărturisește în Postfață: „Aceste pagini sunt, doar, niște mărturisiri ale unui om, care a fost martor al unor întâmplări și evenimente zguduitoare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
brazii, Până m-au găsit, Bradul cel pocit. Pe min’ m-au ales Pe izvoare reci, Și ierburi întregi, Pe cracă uscată, De moarte lăsată. Ei când au venit, Jos au hodinit, Au îngenuncheat, De-amândoi genunchi Și s-au închinat: Iară s-au sculat, Cu securi au dat, Jos m-au doborât, M-au pus la pământ. Și ei că m-au luat, Tot din munți în munți, Prin brădui mărunți; Tot din văi în văi, Pri brazi mărunței. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
el, în zona aceea danubiană, eliberată de lăcomia pământească, în fond o ducea foarte bine. O rupere clară și hotărâtă cu trecutul, prin urmare: Tomis, așa cum explică Aia însăși, derivă din verbul „a tăia”. Adică „tăiat” departe de sublimele ode închinate cărnii și afectelor din Ars amatoria. Acum ale sale „Venere nude cu pletele șiroind de apă” au devenit niște „femei-(de la) vaci” fără umbră de mântuire: gândurile lui la „iubirea ce nu-i iartă pe cei leneși” s-au întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]