7,005 matches
-
Hoție! Samavolnicie! Nu mai suferim pe grumazul nostru papucul au cizma nimănui! rostește și începe să măsoare încăperea de colo-colo, frământându-și mâinile. Pace! Da! Dar nu pace în genunchi! N-o primim! strigă Mihail. Ștefan tace. Bea. Se duce încolo, încoace, gânditor. Umbra sa în ultimele raze ale apusului se ține după el răsfrântă pe dalele de piatră. Pacea... glăsuiește el. Să spunem c-o primim. Știți voi ce-i "pacea" aiasta? E momeala, e viermișorul din cârligul undiței; de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
decât ne-ar fi costat la mizerabilul hotel vizitat în ajun), până ne-am găsit micul apartament (unde ne-am lăsat sacoșa) și până am răzbătut înapoi, din uriașa clădire în curte... Unde Xenia strălucea prin absență! Ne-am plimbat încolo și încoace, căutând-o cu privirea, ne-am gândit apoi că a intrat în clădire după noi, văzând că întârziem, ca să ne dea o mână de ajutor, și am mai așteptat-o. Apoi am traversat și am dat o raită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cneazului trădător). Răul pare definitiv încrustat în natură, violența tulbură până și pacea celor mai izolate colțuri ale ei. Printr-o superbă pădure de mesteceni un șarpe negru și lung alunecă abil ca un simbol al ispitei. Câțiva pași mai încolo cadavrul unei mari păsări albe putrezește iremediabil. Crima atinge treapta ei cea mai abominabilă în secvența masacrului din biserică: e picătura (de sânge) care umple paharul răbdării lui Andrei Rubliov. De acum înainte, frângându-și penelul ca pe un simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Protecția rusească le era necesară ca aerul! N-au fost fericiți acei oameni, strămoșii mei mai mult sau mai puțin îndepărtați. Voind să scape de silnicia turcească, ei n-au scăpat de vicisitudinile istoriei, ale cărei valuri i-au împins încolo și încoace, împrăștiindu-i, risipindu-i până la urmă și firește deznaționalizându-i. Au devenit ucraineni, ruși, români. Unii au fugit spre est, alții, cei mai mulți, spre vest. Au rămas și pe loc, firește, dar oricum n-au mai rămas, nici ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că nu doar pentru marele public, dar și pentru majoritatea intelectualilor, Eminescu este și azi numai poetul antumelor. Puterea acestora de circulație e covârșitoare în raport cu a postumelor, a căror audiență se limitează și se va limita probabil și de acum încolo la un cerc mai mult sau mai puțin restrâns de „specialiști”. De aici nu reiese nici o judecată de valoare, într-un sens sau altul, dar „ecumenicitatea” antumelor e un fapt hotărâtor în conștiința culturală românească. Mutatis mutandis, punctul de vedere
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prieten. Era iubit de toți oamenii comunei. Satul era alcătuit din bulgari, oameni gospodari, harnici. Iordache era directorul școlii și locuia la școală. Avea un beci, conform obiceiului locului: intrai într-o cameră văruită, cu masă și scaune, de aici încolo începând hruba propriu-zisă unde se ținea butoiul de vin și ce mai era de ținut. și era tocmai locul potrivit pentru începutul sărbătorilor. Sărbători ca sărbători, dar inima a făcut explozie cât mii de artificii abia în februarie 1933 când
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Ne-a urcat într-un Aro alb, cu număr mic, așa cum aveau toți secretarii de județ și am pornit spre comună. Inima îmi bătea puternic. Aveam emoții. Nu știam unde merg și nici cum va fi viața mea de acum încolo. La țară fusesem în copilărie, la bunici și apoi în învățământ, dar ultima oară îmi plăcuse atât de puțin, încât m-am jurat că nu 42 voi mai sta niciodată la sat. Dar cum cele ce vom face în viață
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bunătăți, iar acum voiau să cumpere și ei ceva să ducă la copii acasă. Când am ajuns acasă, peste câtva timp, aveam să aflu de la sora mea că, după plecarea delegației, oamenii au fost obligați să formeze cozile ceva mai încolo și să stea multe ore până când s-a deschis hala pentru bucureșteni. Când au intrat cu miile, oamenii flămânzi au constatat că rafturile erau aproape goale și nu s-au ales după atâtea zile de pândă și de stat în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
duc la tov. General.... și s-ar putea să-ți pierzi galoanele". A dispărut imediat și s-a întors spăsit peste un minut "din păpușoi", solicitându-mi, cu o voce blândă, dacă se poate să ne mutăm 5 metri "mai încolo". La întrebarea mea ce importanță au cei 5 metri la deal sau la vale, "organul" mi-a răspuns: "Acolo nu mai e sectorul meu!". În august 1977 a avut loc vizita lui Menahem Begin, primul-ministru al Israelului. Era însoțit, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
verticală și cu gura închisă"! (Nu la fel de demn, vertical și cu gura închisă s-a arătat și în paginile dosarului meu de la CNSAS, în care a dovedit calități "vocale" mai ceva decât vestiții "Cântăreți din Nürenberg"! Dar despre asta, mai încolo)! Întâlnirile diplomatice erau ocazii de a discuta, de a revedea persoane interesante, de a-mi îmbogăți informațiile de la "surse sigure". Fiind singurul "socialist european", eram curtat de toți ceilalți șefi de misiune, așa că "trocul de informații" era avantajos pentru ambele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
o casă, care să fi cultivat zorele. Acum cred că s-a pierdut tradiția și nu există nici măcar portolac. Pe Strada Zorelelor sunt însă mulți pensionari. Aș fi preferat ca în reveriile mele să întâlnesc pensionari pe altă stradă, mai încolo. Dar această categorie civică (specie umană) este atât de răspândită încât îmi este imposibil să-i evit. Nici vorbă să-i omit, pentru că mă dau ei afară din text, așa încât, întâlnindu-i, trebuie să-i iau în considerație. Mai cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de ce să nu știe... * Trec cu gândul, fără a înțelege mai nimic, prin străzile Experienței, Iluziilor (ce neam de poeți mai suntem...), pe Strada Duhului (ce neam de filozofi) și mă opresc o clipă, năucit, pe Strada Confabulenței și, mai încolo, pe Strada Tigur Voievod. A existat un voievod pe nume Tigur? Nu. Și confabulența nu-i decât o frumoasă greșeală. Nu-i nici în DEX. * Dar pe Strada " La zece mese" toamna este calmă, senină, frumoasă ca un descântec. Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
curajos, cam ce fac pe acolo... credea că sunt un fel de inspector general al pescarilor. Apoi, fără rost, îmi spune că peste deal, în sat, oamenii au ascuns gâștele, să nu fie azvârlite în foc; le-au dus mai încolo. "La Nechifor, copiii au dat foc motanului; l-au uns cu motorină și i-au dat foc cu bricheta; dar nu a ars de tot; a ars numai pe jumătate." Mă întorc la ale mele. A început să ningă grăbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-i din mașinărie, toate organele, cum se întâmplă în tragicele accidente rutiere, în zilele noastre... Nu am putut țipa; am rămas stupefiat; abia târziu am urlat disperat, cum urlă câinii la nenorociri... Am salvat doar cadranul, care fusese aruncat mai încolo de locul nenorocirii, într-o tufa de flori galbene, urâcioase. Am trăit atunci una din cele mai mari dureri sufletești ale copilăriei. Starea mea de bruscă melancolie s-a atenuat cu greu, zile întregi am trăit într-un automatism ciudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o mulțime de maci sălbatici. Pe câmpia în dezordine, roți ruginite, zdrențe, câte un șobolan obraznic... Vântul șuieră rostogolind butelii de plastic, zbârnâind printre fragmentele ruginite ale unei foste macarale; de departe, pare a fi un exotic schelet de mamut. Încolo, nimic, un peisaj arid, nici câini maidanezi, nici bufnițe noaptea, nici pisici, numai bulgări de pământ calcaros, uscat și, între pietre, o tufă de bostan care înflorește galben. Odată, pe câmpia aceasta, a fost un foc mare, poate din uscăciunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fost cândva și un canton de unde un ceferist, cu un steag în mână, saluta trenul. Acum halta este părăsită. Nu se mai știe nimic de ceferist, nici de familia lui; avea două fete, era văduv, vai de capul lui... Mai încolo, lângă linie, o placă de tablă anunță numele haltei care este și al municipiului unde se aflau străzile Caisului, Îngerilor, Filozofiei și altele, acum uitate. * Nu știu ce se poate construi pe aceste terenuri nenorocite. Vreo fabrică, probabil. Nu mi-am pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
când erați prieteni, la Gura Raiului... dacă nu am avut mijloace s-o dau la carte, mai departe. Și m-au dat afară... Cică beam, molfăia moșneagul. Fiecare cu soarta lui... dumneata, te văz, te știe lumea, domnule încoace, domnule încolo." * Mă gândesc și-acum, deseori, la Severina. Da, da... fiecare cu soarta lui... Și ce nume frumos, Severina... Nici măcar nu am visat-o niciodată... "Domnule aici, domnule colo...". Când să mai visezi? * Nu știu când să mai visezi, visul s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
visezi, visul s-a demodat. Mergem, unul lângă altul. Costi și cu mine. "Principalul, îmi spune tânărul meu prieten, care mi-a furat numele... și gândurile, principalul este să fim calmi, tari. Să nu ne lăsăm." Și îmi arată, mai încolo un stol de Pica Pica. Costi are dreptate. A venit zodia lor. * O ninsoare germanică se lasă peste brazi și peste munți. Vine iarna. Au apărut păsările numite științific "Pica-Pica" sau pe limba noastră "Coțofenele". Se simte, de pretutindeni, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
există două tipuri de modernitate, unul înțeles ca progres științific și tehnologic, ca etapă în istoria civilizației occidentale, altul ca atitudine antiburgheză radicală, ca dezgust de anostul existenței și ca autoexilare. Literatura cu pirați a corespuns, de la un moment dat încolo, unei necesități psihice de evadare, de reverie compensatorie, care a devenit astfel când a explodat progresul tehnic și capitalismul a născut clasa de mijloc, cu noi nevoi de delectare. Dintr-un epos egal cu celelalte în valoare tematică, literatura marină
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
întindere. De înțeles la o națiune al cărei răgaz de visare a fost, multă vreme, inexistent și care a avut acces deplin la mare târziu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu independența politică. Abia de atunci încolo a putut fi vorba de o națiune maritimă, capabilă să-și croiască propriul parcurs naval, istoric și ficțional. Astfel, literatura despre pirați e, în spațiul românesc, cvasiabsentă, ea nu ar fi avut, oricum, o bază documentară, cu nume, locuri și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
că pe moment nu l-am crezut. Musteam de proiecte pentru teorii ale schimbării societății românești și ne uitam peste umăr la profesorii noștri care prea erau purtătorii de cuvânt ai altor filosofi și nu-și împingeau curajul intelectual mai încolo de stadiul reflexiv-critic. Visam să facem echipă, să ocupăm zone de decizie, să imprimăm profesionalism pe o arie cât mai largă de influențare. Lumea pe care voiam s-o schimbăm era cea în care coarnele dictaturii unipersonale începeau să crească
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
celelalte cazuri oamenii pot și trebuie să fie autonomi, adică să hotărască pentru viața lor. Autonomia depinde și de factori exteriori voinței noastre: lipsa constrângerilor, condiții de exercitare a libertății de alegere, informații despre alternative. Dar, așa cum vom vedea mai încolo, depinde și de noi. Mândria și demnitatea noastră de oameni se leagă de faptul de a fi autonomi: să putem alege cursul pe care vrem să-l ia viața noastră, fără amestecul altcuiva în planurile noastre de viață, în baza
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
viitorul, nici nu-i de mirare că, după ce ne-am tot întors spre diverse trecuturi - de la socialismul cu față umană al anilor ’70, la Vârsta de Aur interbelică - vom ajunge chiar mai departe: la gloriosul Ev Mediu sau ceva mai încolo: la modelul fundamentalist islamic, unde distincția dintre religie, filosofie, morală și politică se dizolvă sub dictatura adevărului unic. Text publicat în Curentul, 25 martie 1998 Noi, imbecilii Schematic vorbind, o guvernare este cotată ca morală sau imorală potrivit a două
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
afirm că a dispărut stânga, ci că aceasta pare să se piardă în baroc, iar la noi în prefăcătorie. Marginalii foarte săraci nu sunt reprezentați politic. Minorele „acțiuni afirmative” atât de detestate de conservatori devin și mai puține. Dă-i încolo de amărîți: sunt leneși, anomici, parazitari, murdari! Ne strică simțul estetic și ne deprimă. „Corturarii” noștri și „negroteii” lor sunt o apă și un pământ: nu vor dom’le se civilizeze. De ce să le dăm din locurile noastre la școli
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
optimistă, să lăsăm defetismul și văicăreala de-o parte. Starea de depresie cronică la nivel macrosocial nu mai are alt fundament decât pasiunea noastră bolnavă pentru victimism. Suntem, la nivel pozițional, în cel mai bun loc cu putință. De aici încolo începe construcția critică, așa cum le stă bine unor oameni care intră în etapa cetățeniei adulte. Analizăm lucid fiecare dintre sistemele de referință în care ne aflăm și mergem mai departe. Democratic, exercițiul cetățeniei este încă slab, ca și egalitatea de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]