7,946 matches
-
-i trebuia dacă plânsese tot timpul la nunta mea și-l făcuse pe Mark să nu-și mai dorească copii. Copiii erau doar în chiloți, încăierându-se pe podea, urlând isteric, lovindu-se și pocnindu-se unii pe ceilalți și țipând după mama lor. Tally veni în hol și mă ignoră până separă monștrii, îi controlă să nu aibă răni grave și-i trimise în sufragerie să se uite la casete video nepotrivite pentru vârsta lor. Părea bolnavă până când mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de Ellery, moment în care fetele au început să plângă. Aproape ne-au dat afară de la dentist. Martha a urlat de când a intrat în sala de așteptare și până am plecat. Asta i-a făcut pe toți ceilalți copii să țipe și chiar și unul dintre adulți și-a pierdut curajul și a plecat fără să mai intre pentru consultație. Ellery l-a mușcat pe asistent de mână, iar Jocasta a aruncat cu o jucărie în persoana de la recepție. Hai, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu voite prelungiri și încrâncenări nerușinate, care ne-au măcinat până la spasmodica explozie a lavei slobozite cu țâșniri înfierbântate. Niște pași împintenați traversară atunci coridorul și o mână de fier căzu cu toată greutatea pe mânerul ușii încuiate. - Cară-te! Țipă domnișoara, alunecând ca un țipar de sub mine. Trecu apoi în dosul paravanului și așezată în apa albioarei de faianță, rămase neclintită. În liniștea de cavou a celor câteva secunde de intensă încordare, omul de dincolo de ușă și-a dres glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Brâul de dungi din fundul adânc al zărilor, se coloră în blond. De după o coamă mai înaltă, soarele - imens ghemotoc de aluat din aur topit - apăru și se urcă grăbit. În cele câteva clipe în care piticul, între coastele mele, țipă nebun de fericire sărutându-mi inima, am privit, fără să clipesc, vâlvătaia galbenă a soarelui. De cealaltă parte a piscului ne ajunsese la ureche năprasnica înjurătură a unui alpinist bavarez, sosit cu un minut mai târziu după grandioasa priveliște a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
asta pentru toți oamenii înspăimântați de moarte, ca o consolare pentru ei și pentru mine. Șoferul vine să dea o mână de ajutor și prin ușile larg căscate, plec din casa mea, ca un mădular smuls din trupul Zittei, care țipă în sufragerie, parcă ar fi fost opărită cu apă clocotită. - Zitta, nu te iert nici mort, degeaba urli, curvă! - Parcă a zis mortul ceva, spuse intendentul, lipindu-și urechea de raclă. Numai unchiul scăpătat coboară scările până la capătul gangului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care apucase bisturiul i se clătina ca o amenințare, când încerca să mute gândurile băiețașului înspăimântat. „Cum te cheamă?”, fu prima întrebare a măcelarului cu chipul blând, în timp ce spinteca genunchiul albastru, din care țâșnise un gheizer mic și roșu. „Au!”, țipase băiețașul, și asistenții se opintiră, ca să-l țină imobilizat. „Să nu strigi că mă supăr...”, se răsti buldogul alb, clătinându-și violent tichia. „Au” te cheamă?”, surâse el apoi cu ochii de înger... „Sică”, răspunse băiețașul, scâncind și împăcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe bordura de piatră de lângă felinar. ...Trebuie să fie ora unu, după miezul nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână. „Zice că s-a răzgândit”, țipă matahala către curva chioară de peste drum: „nu-i dau nici haina nici cravata până nu-mi plătește!” „Am achitat camera hotelului, deși m-am răzgândit”, răspunde un domnișor ieșit din întuneric, și trage de haină. O scoate apoi sfâșiată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fâșie de mare albastră la orizont, unde, când trăgeai perdelele dimineața și deschideai fereastra, inspirai aer curat, parfumat de fânul tăiat sau poate de sare, nu de mirosurile fumului de cărbune și ale murdăriilor, unde auzeai cocoșii cântând și pescărușii țipând, nu zăngănitul roților de trăsură și strigătele negustorilor. Voia pace și liniște pentru a scrie și pentru a o putea scoate pe Tosca la plimbare peste câmp, când Își Încheia ziua de muncă. — Oricum, spuse el, probabil are să-mi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
degradată decât cea a lui Blomfield și nu dispunea de instalațiile sanitare ale acesteia, dar era mai spațioasă și avea o grădiniță În spate, din care puteai vedea parțial aceeași priveliște și, dacă ridicai capul, zări pescărușii care se roteau țipând pe deasupra. Aici Începu lucrul la o povestire nouă, care dădea toate semnele că avea să crească, devenind roman, despre o fetiță pe nume Maisie, care devenea victima, martorul și pionul părinților săi adulteri și al respectivilor lor parteneri; cu deosebire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Eram întinși pe paie care miroseau a mucegai și a urină. Lângă mine, un vânător de munte bandajat la cap citea la lumina slabă a lanternei sale o carte pioasă. În timpul ăsta își mișca buzele. În dreapta, unul împușcat a tot țipat, până când a tăcut. Provizii de apă nu existau. Nici un sanitar care să fi reacționat la strigătele răniților nu ne însoțea. Glasuri și gemete, indiferent dacă trenul mergea sau staționa. Tăcere bruscă după ultimul geamăt. Vecinul din stânga se ruga în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
muzicieni de ocazie, aveam rareori parte de o pauză. Abia mult după miezul nopții, când ultimii oaspeți plecaseră, ne umpleam burta cu gulaș de Szeged. Eu fumam cu măsură, dar beam prea mult: tescovină și șliboviță, oferite de dame ce țipau strident. O afacere gălăgioasă, ale cărei prețuri deprinseseră cățăratul de la așa-zisul miracol economic. Mă duceam la fund. Academia nu mă mai vedea decât rareori. Fiecare noapte înghițea ziua care venea. Vorbărie goală. Respirație duhnind a poșircă. Mutrele pocite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
guano. În 1914, a Întrezărit cu ochi de ciclop posibilitățile gomorășinei din suc de asa fétida; războiul i-a spulberat iluziile; În pragul catastrofei, luptătorul nostru a Întors foaia și s-a consolidat În revent. Italia nu a Întârziat să țipe și să-și arate mușchii; de pe cealaltă coastă a Atlanticului, Sangiácomo a strigat prezent! și a navlosit un vapor cu revent pentru modernii chiriași ai tranșeelor. Nu l-au descurajat răzmerițele soldățimii ignare; Încărcăturile sale nutritive au umplut ochi danele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
contrasens, fincă se băgase În gura lupului, mai pe-nțeles, În biro la mitocan. A intrat fără să i se deie voie, și chestia asta ie todeauna urâtă cu spume, a dat nas În nas cu Zarlenga și i-a țipat: „Avana din pănuși mandea am adus-o, d-aia, că așa mi-a venit pă chelie.“ Fumurili o să-i vină dă hac lu Limardo, mi-am zis la mine În glagore. N-avusese Încotro și se dase de gol. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
harababura aia, toți am simțitără că Limardo iera bosu. A făcut pași nainte și, când a ajuns În biro, a dășchis ușa cu voie dă la iel. Io mi-am zis la ureche: Savastano, la debara. Da vocea rațiunii a țipat În dășert; mă Încunjura un perete dă fanatici, care-mi tăiau retragerea. Ochii mei, cețoși dă ce-o Îmbulinasem la ora aia, păstrează În glagore o scenă mai tare ca Lorusso. Pă Zarlenga Îl acoperea Napaleonu pă juma, da pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
d-a Călătoria În Centru lu Pământu. Lu bunicu ei nu-i plăcea dă espedițiile alea. Să crampona să crează că beciu iera cu primejdie; iel, care tranzita ca poștașu pân toată harabaia, nici nu glisa În beaznă că și țipa că-i mutase lucrurile din loc și că credea că s-a rătăcit. Pentr-o minte boantă, văicărelile și nimicuțele lui iera mai mult luxu dă delir, care până și motanu Moño știa că-n depozit ținea la piteală decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
căpoasă cu spume, precum soldățelu-țintă dă la tragerile dă tir dân iarmaroc. Cobora jos cu ochii Închiși și s-a dus Întins În tutun. Abea de-am Întors spatele, că mi-a și intrat urletu iei În tempane. Nu că țipa ca din gură dă șarpe, da acu cre c-am prins În iel, ca-n oglinjoară, tot ce o spăimise pă bibilică. Am coborât jos pă scări În goana mare și-am dat dă ea căzută pă dușamea. Cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și dă Arhiepiscopu dă Benevento. Nici că s-a mai pomenitără așa șozuri, mandea nu sunt un puritar să sar calu, da cum ieram gata s-o fac lată, io nu umblu dă colo colea cu ghicitoarea În colori care țipă, care știe s-o puie parohu dân Turdera, da, vezi tu, zbanghiule, se ezistă estreme dă trec dă marou-Închis și am hotârât să merg la cotețu dă dulău. Am plecat marcând timpu, ți-s veridic. Au trecut niște zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trebui să vă completez la timp dosarul pentru următorul instructaj de la orele 17. Norman stătea Întins pe spate iar tehnicienii Îi Înfipseră două ace În ambele brațe, iar apoi un altul În picior, la vintre. Durerea acută Îl făcu să țipe. Ce-a fost mai rău a trecut, spuse unul din asistenți. Trebuie numai să țineți tamponul ăsta apăsat. O clemă prinsă peste nări și un muștiuc vârât Între dinți. — Pentru măsurarea CO2-ului trebuie să expirați. Exact. Inspirați adânc, apoi expirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să se miște sau să vorbească, Închise ochii. Respiră adânc. Ușa sferei se deschise. — Nu-i rău deloc, ce ziceți? spuse Harry cu un zâmbet neașteptat. Apoi păși Înlăuntrul sferei. Ușa alunecă În urma lui. Începură să vorbească toți deodată. Barnes țipa cel mai tare, cerând să se facă liniște, dar nimeni nu-i dădu nici o atenție până când nu se stinseră luminile din habitat. Erau cufundați În Întuneric. — Ce s-a Întâmplat? Întrebă Ted. Doar prin hublou mai răzbătea timid o undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Trebuie s-o salvăm! strigă Ted, sărind În picioare. — Nu mișcă nimeni! ordonă Barnes. Dar ea... Nimeni nu mai iese afară, domnilor! Respirația lui Edmunds era mai accelerată. Tușea și icnea. — Nu pot... nu pot... oh, Doamne... Edmunds Începu să țipe. Țipătul era ascuțit și continuu, cu excepția icniturilor pentru respirație. Nu se mai vedea prin roiul de meduze. Priviră unul la altul, apoi la Barnes. Fața acestuia era rigidă, iar maxilarele Încleștate, În timp ce ascultau cu toții țipetele. Apoi, deodată, se lăsă liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
apare unui observator naiv ca fiind magie. De exemplu, să luăm un Învățat vestit din trecut - Aristotel, Leonardo da Vinci sau chiar Isaac Newton. Arată-i un banal televizor color și ai să-l vezi cum o rupe la fugă țipând că a fost victima unei vrăjitorii. N-ar fi În stare să Înțeleagă nimic. Nenorocirea este, continuă Ted, că nici n-ai avea cum să-i explici. În orice caz, nu ți-ar fi ușor. Newton n-ar fi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
B, printre toate țevile și consolele, clipea un semnal strălucitor: AVARIE SISTEME VITALE. O căută cu privirea pe Teeny Fletcher, dar aceasta nu se afla acolo. Se precipită Înapoi, către Cilindrul C, trecând din nou pe lângă Beth. — Ai aflat ceva? țipă Beth. — Sistemele vitale! Unde e Fletcher? Unde-i Barnes? — Nu știu! Caut! — Nu e nimeni În B, strigă el și sări pe treptele ce duceau În Cilindrul C. Tina și Fletcher se aflau acolo, meșterind În spatele consolelor de la computere. Panourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
C. Tina și Fletcher se aflau acolo, meșterind În spatele consolelor de la computere. Panourile din spate erau trase afară, scoțând la iveală cabluri și circuite imprimate. Luminile camerei fulgerau În roșu. Toate ecranele clipeau: AVARIE - SISTEME VITALE — Ce se Întâmplă aci? țipă Norman. Fletcher flutură mâna a lehamite. — Naiba știe! Se Întoarse și Îl văzu pe Harry stând apatic Într-un colț lângă secțiunea video a lui Edmunds, cu un creion În mână și cu un teanc de foi pe genunchi. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
genunchi. Părea complet indiferent la zgomotul sirenelor și la luminile care-i licăreau pe față. — Harry! Harry nu-i răspunse. Norman se Întoarse din nou către cele două femei. — Pentru numele lui Dumnezeu, Îmi spuneți și mie ce se Întâmplă? țipă el. Apoi sirenele tăcură. Ecranele se stinseră. Liniștea nu mai era tulburată decât de sunetul reconfortant al muzicii clasice. — Îmi pare rău pentru ce s-a Întâmplat, spuse Tina. — A fost o alarmă falsă, preciză Fletcher. — Dumnezeule, oftă Norman, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
toți prietenii mei zburdau În apa mării. Fratele meu mă stânjenea, pentru că voiam să mă duc În larg, unde erau valurile mai mari, iar el trebuia să rămână lângă țărm. În tot cazul, pe la mijlocul după-amiezii, Tim a țâșnit din apă, țipând ca de frica morții și ținându-se de șoldul drept. Fusese Înțepat de o meduză. Era Încă agățată de el, atârnând Într-o parte. Apoi s-a prăbușit pe nisip. Una din mamele aflate pe plajă a alergat și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]