6,958 matches
-
să ne redescoperim fiecare etapă a parcursului nostru existențial, să căutăm acele unghere magice unde încă stă ascuns parte din sufletul nostru de copil, parte din cel adolescentin. Acest lucru îl putem realiza cel mai bine însă prin arta cuvântului așternut pe hârtie, deoarece scrisul rămâne prin excelență un exercițiu de control și autocontrol al gândurilor noastre și, desigur, a emoțiilor. Ca geograf, n-am făcut decât să extrag elementul cu conținut tematic geografic și acolo unde contextul mi-a fost
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
deosebită. Irina Osoianu Clasa a X-a Colegiul Teoretic „Mihail Sadoveanu” Pașcani Postfață Oricine va parcurge cartea doamnei profesoare Mariana Coteț Botezatu va putea constata, dincolo de inspirația și talentul domniei sale, intuiția și fluența ideilor în această exigentă artă a cuvântului așternut pe hârtie. Am parcurs până în prezent multe lucrări structurate pe o tematică prevalent geografică, științifică, însă prea puține de factura celei realizate în spirit literar și unde elementul geografic se strecoară elegant printre cuvinte meșteșugite artistic. Este un „dar” pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
când mă simțeam În Bucu reștii ăștia, pot spune, ca la mine acasă, călcând ca În ograda tatii străzile acestui oraș În care Îmi recunosc și astăzi răsune tul pașilor de odinioară pe vechiul pavaj din dale largi de piatră, așternute pe bulevarde În locul asfaltului de mai târziu, iar caldarâ mul străzilor din calupuri mari de lemn muiate În smoală, anume pentru liniștea orașului și cru țarea nervi lor noștri. Acest București de altădată, familiar, ospitalier și În găduitor cu toată lumea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de „mecanizare“ nu strică scriitoarei a cărei inspirație, spunea, „nu poate fi decât fructul leneviei și al bunului ei plac“, așteptând „darul pe care ceasul i-l aduce fără a Întoarce minutarele cu mâna grăbită“?... Un văl cenușiu s-a așternut dintr-odată peste fața prietenei și scriitoarei, nemaiscoțând un cuvânt până la despărțire, despăr țirea noastră din urmă, fiindcă luni de dimineață am primit la școală telefonul aspru al secretarului tipografiei noastre, care mă anunța scurt despre cele Întâmplate În zorii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
inimoasa abia se putu smulge la plecare, tot privind din prag lung Îndărăt, ca pentru a păstra, dincolo de tinerețea trecă toare, o amintire nostalgică pentru tot restul vieții; cu brațele ei Încărcate cu toate florile risipite prin odaie, ca să le aștearnă apoi pe mormintele ostașilor tineri din tranșeea Însângerată de la Ghimbav. Nefericită totuși ființă Neli, căreia frumusețea Îi accentua tragicul unei existențe nemeritate, cu sufletul ei Împietrit, bu zele Încleștate și dinții strânși, din ură pentru prezumțio sul și bine hrănitul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
frig acum de tremur toată. Lumea se deșteaptă și devine gentilă. N-aibi nici o grije.“ Scrisoarea din Timișoara, datată 9 august 1922, a fost publicată fără Început și sfârșit: „Măgarule de Beldișor, Poate că Înainte ca aceste rânduri să se aștearnă cinstitei privirii tale, Marioara Gheorghiu să fie deja În București, dacă se ține de hotărârea ei de azi. I-am dat procură să te ure chească. Nu zău, cât am plecat și m-ați țipat cu toții. Nici un cuvânt de nicăeri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fiind avansat, la 9 mai 2005, general de flotilă aeriană. Este remarcabilă activitatea memorialistică și publicistică a lui Dan Stoian în anii de după 1989, făcând ceea ce mulți piloți nu au făcut (sau, din păcate, nu au mai apucat): și-a așternut pe hârtie amintirile, s-a zbătut ca acestea să vadă lumina tiparului, ba mai mult, a făcut și face încă o adevărată muncă de cercetare, petrecându-și, la o vârstă venerabilă, o vreme îndelungată în arhivele militare de la Pitești și
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
după 1989, exact atâția ani cât să guste marea dezamăgire a revoluției furate și a teribilei inerții a comunismului, metamorfozat iute în regim "democratic" și "capitalist" cu aceiași oameni vechi și pătați. Din păcate, pilotul nu a mai apucat să aștearnă pe hârtie tot ce avea de spus, tot ce știa și trăise. Întâmplarea face ca, din trei mărturii distincte, să pot reconstitui o frântură dintr-o poveste de dragoste trăită de el în timpul războiului, și spulberată, o dată cu viața celei care
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Juriari, înrudite cu familia Russo, care mi-au facilitat cercetarea legată de celebra aviatoare arătându-mi mai multe fotografii și acte vechi, și istorisindu-mi câteva amintiri personale despre aceasta. Mă aplec, cu interes și cu fascinație, peste aceste rânduri așternute pe hârtie de o femeie care ținea la fel de grațios dar și de sigur, în mână, manșa avionului, penelul și stiloul. Câteva cuvinte despre scrierile Nadiei Russo se impun. De pe urma amintirilor din război, a lăsat un volum memorialistic intitulat În goana
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
titulatură, dar până la urmă am renunțat la ea, considerând că noul titlu al volumului de față ar putea exprima ceva mai bine stările prin care am trecut. Chiar dacă până la urmă ele nu și-au atins ținta, exercițiul zilnic de a așterne pe hârtie niște gânduri m-a pus la grea Încercare, mai ales că am avut și perioade agitate, când programul de lucru și de odihnă a fost bulversat, silindu-mă la tot felul de experimente pentru a-mi duce la
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
vreo doi ani, să alcătuiesc o carte de cronici despre volumele dedicate de critici și eseiști Poetului, așa cum a făcut, bunăoară, Constantin Cubleșan, cu mult mai numeroasele exegeze dedicate lui Eminescu. Încă o utopie? 21 decembrie 2012 Iarna s-a așternut bine și pe dealurile Casienilor. Urgia vântului s-a potolit, dar gerul s-a Înăsprit, conservând zăpada, care are acum un strat de 5-10 centimetri. M-am spovedit și m-am Împărtășit, Însă am făcut-o cu teamă, Întrucât consider
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
lui ca o prăvălire de pietre de pe creasta muntelui. La un semn din cap al tovarășului Cameniță, gradatul cel albicios a început să-i dicteze lui Vlad ce să scrie: Subsemnatul, cutare, declar pe proprie răspundere că..., iar fratele meu așternea pe coală literele rotunde, impecabil caligrafiate, fără nici un tremur. *** Tovarășul Cameniță s-a achitat de promisiune, l-a eliberat pe Vlad. Acesta s-a întors la îndeletnicirile lui literare și, fără nici o dificultate, și-a șters din memorie complet această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de descris cu cât entuziasm și cu câtă căldură a fost primit Radu Lupu când a apărut pe scenă. Iar după prima sa evoluție, o sală în ropote de aplauze parcă nu-și mai putea stăpâni entuziasmul. Și s-a așternut o nouă liniștire sufletească după așezarea la pian pentru bis. Trebuie menționat ceva și despre punctul forte al demonstrației prieteniei legate de decenii între cei doi mari oameni ai artei interpretative universale, pianistul și dirijorul Daniel Barenboim și pianistul nostru
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
o găsise, într-atât avea simțământul că descoperise un bulgăre de aur - de n-ai destulă vreme, nu trebuie să-mi răspunzi. Meditează numai și coboară-te în tine însuți. București, 10 februarie 1900 POSTFAȚĂ Cu mare emoție încerc să aștern pe hârtie câteva gânduri, chiar riscând să devin sentimental, dar folosesc prilejul ce mi se oferă cu sinceritate și, de aceea, voi răspunde și eu cu bună credință. Voi începe prin a recunoaște că Liga Scriitorilor din România mi-a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
a modificat alinierea măslinelor, punându-le pe trei rânduri, a mutat roșiile în locul chiftelelor, a întors o felie de pâine cu susu-n jos, iar șervețelul l-a vârât pe jumătate sub tăviță. Când a revenit, în tăcerea istorică ce se așternuse peste planșetă, Horvath și-a privit ca o stană de piatră gustarea. În minutele care-i mai rămăseseră nu avea cum să pună toate la locul lor, chiar să fi vrut. Cât despre dereticat și digestie, nici vorbă. De-atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe om. Cu o altă așezare în pagină, textul devenea și el altul. Aceiași oameni, când se mută în casă nouă, devin alții. Li se luminează privirea, deși ochii rămân la fel de obosiți cum au fost, iar pe chip li se așterne un soi de lumină, oricât de mohorâtă ar fi ziua, care face ca ridurile să se vadă mai puțin. Uneori, se poate și invers: intervii radical la efecte și, ca prin minune, dispare cauza. Câine bătrân, lepădat într-un parc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
În Jurnal: „Omul, măsura tuturor lucrurilor, vorbește aici prin gura mea și povestește pe limba mea ceea ce mi-au văzut ochii“), iar uneori pare chiar să ne urmărească. Proza plină de culoare a lui Che zugrăvește obiectele care i se aștern În fața ochilor și, dacă peisajul permite, adaugă și o nuanță intimă: „Drumul șerpuiește printre poalele unor dealuri joase, care marchează Începutul marii cordiliere a Anzilor, apoi coboară abrupt, pînă ajunge Într-un oraș sărăcăcios și lipsit de farmec, aflat Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să stai pe loc cîteva zile bune. Am ajuns, pînă la urmă, pe țărmul de nord al lacului Nahuel Huapí și am dormit pe malul lui, sătui și mulțumiți după strașnicul grătar pe care Îl Îngurgitaserăm. Dar, cînd ne-am așternut iarăși drumului, am observat că era lăsat cauciucul din spate, iar de atunci a Început o luptă obositoare cu camera de aer. De fiecare dată cînd lipeam o parte, se Înțepa altundeva, pînă am rămas fără plasturi și am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care făcea drumuri dus-Întors de-a lungul lacului Esmeralda, a trecut pe lîngă matahala greoaie, dar ingenioasă, de care ne legaserăm motocicleta și pe care plăteam pentru trecerea noastră și a Poderosei cu sudoarea frunții. Pe față i s-a așternut o expresie curioasă În timp ce ne privea luptîndu-ne să menținem vasul pe linia de plutire, goi și aproape Înotînd În apa pompată, de culoarea petrolului. Întîlniserăm diverși medici călătorind Într-acolo, cărora le ținuserăm prelegeri despre leprologie, mai Înflorindu-le cîte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
farmecele celor trei fete ale paznicului, exponente ale grației femeilor chiliene, care, fie frumoase, fie urîte, au o anume spontaneitate și prospețime care te captivează pe loc. Dar divaghez... Aici ni s-a dat o cameră În care ne-am așternut sacii de dormit și am căzut În obișnuitul nostru somn adînc, Încît nici n-am auzit sirenele. Voluntarii de serviciu nu aveau habar că sîntem acolo, așa că au plecat În grabă cu pompele de incendiu, iar noi am dormit pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cum ar fi vrut el. Momentul devenise decisiv. Puteam să ne Întoarcem, caz În care ne recunoșteam Învinși, sau puteam să ne continuăm drumul pe jos, și ce-o fi, o fi. Am ales a doua variantă și ne-am așternut drumului. După nu prea mult timp, a Început să ni se arate că decizia nu fusese tocmai Înțeleaptă: soarele se pregătea să apună, iar de jur-Împrejurul nostru lipsea cu desăvîrșire orice urmă de viață. Totuși, am presupus că, fiind În apropierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și-a făcut loc mai sus s-a transformat Într-un val de răsuflări ușurate, În timp ce ne aliniam cu platoul. Am intrat În localitatea Estaque, iar peisajul era incredibil; privirile noastre extaziate se fixau temporar pe priveliștea care ni se așternea de jur-Împrejur, apoi a trebuit să aflăm numele și explicațiile tuturor lucrurilor pe care le vedeam. Aymarașii ne Înțelegeau cu greu, dar puținele indicații pe care ni le-au dat, Într-o spaniolă Încurcată, n-au făcut decît să sporească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tacă din gură În ceea ce-l privea pe sergent și să-i arunce cîteva cuvinte tăioase lui Alberto. „Argentinienii ăștia au impresia că le aparține totul“, a spus, plus alte cîteva insulte care s-au pierdut În distanța care se așternea Între noi și ei, pe măsură ce părăseam locul, unul dintre noi gîndindu-se melancolic la bere, iar celălalt la sendvișurile pierdute. Am găsit un alt camion pe care să-l luăm, călătorind Împreună cu cîțiva tineri din Lima. Pe parcursul Întregii călătorii, au Încercat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
așa că am pornit În josul apei, Într-o ambarcațiune de lux pe care cei de acolo o construiseră special pentru noi. Prima zi s-a scurs liniștit, dar În noaptea respectivă, În loc să stăm de pază, cum ar fi trebuit, ne-am așternut, amîndoi, pe dormit, protejați În chip convenabil de plasa de țînțari care ni se dăduse, și, cînd ne-am trezit a doua zi, am descoperit că barca noastră eșuase la țărm. Am mîncat ca niște fiare. Ziua a trecut vesel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
alinarea suferințelor celor care mai au de ispășit în fața dreptății lui Dumnezeu. În fiecare an, începând de la 2 noiembrie (ziua pomenirii tuturor morților), și în continuare... se vede atâta aglomerație în cimitire cu lumânări aprinse pe morminte, cu șervețele albe așternute pe morminte peste care credincioșii au depus ofrandele lor, cu rugăciuni făcute în șoaptă, sau cu glas tare în comun, cu ceremonialul și cu tămâierile binecuvântării mormintelor... De pe mormântul lui George Enescu am rupt un fir de floare, spre amintire
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]