7,065 matches
-
pe jumătate de calota unghiilor. Picioarele, imitând unghiul drept al scaunului. Înțepenite și împotmolite în dantelă. Bărbatul țâșni s-o pescuiască de-un umăr. Dar brațul, pornit la timp, al unei Cocondy acum mai curând tulburată decât îngrozită, i se așternu peste încheietura palmei și îl dezmetici din elan. - Hai să n-o atingem!... Hai să n-o importunăm cu nici măcar vreun cuvînt!... Nimeni nu trebuie deranjat în asemenea momente!... Adăugă totuși (cu ochii, pe covor, la soră-sa, care începuse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
riști să fii ascultat taman la Literatura Romînă! Madam Nicolici cunoștea la perfecție Literatura Română. Mai privea o vreme la fundul schimbător al unui personaj din planul doi, care căuta împiedicarea demolării casei evanghelice din icoană, precum și introducerea unui slăbănog, așternut pe o targă, printre căpriorii acoperișului, acoperiș prăvălindu-se deja zurnitor către pământ și atunci madam Nicolici îi spunea: - La Limba și Literatura Română. Pune mâna și învață, în special, despre simboliști. Mâna o pusese. Tocise. Despre curentul ăsta literar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin lume, o femeie care să testeze fantasticele servicii ale lanțului de spa-uri de lux. Julia și-a strâns degetele ca în jurul unui stilou imaginar. — Deci unde mama mă-sii trebuie să semnez? Ei, presupun că fiecare doarme așa cum își așterne, a râs Susan. Atâta timp cât nu te măriți cu el! —Să nu mă mărit cu el? Julia s-a uitat la ea nevenindu-i să creadă. — Sigur c-o să mă mărit cu el. De fapt, chiar o să insist pe chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bine în jurul ei, se strecură pe lângă zidul clădirii Elbaroom, ca să ajungă între ușă și fereastră. Pentru prima dată în viața ei doamna Gribb trăgea cu urechea în mod intenționat. TREIZECI ȘI PATRU Pe măsură ce străbăteau încăperea lungă și îngustă, în urma lor, tăcerea se așternea. Era ca și cum ar fi răspândit vreo substanță ucigătoare invizibilă, care omorae cuvintele pe buzele oamenilor și le înăbușea mișcările înainte de-a fi făcute. Substanța mai era și magnetică, din moment ce ochii celor amorțiți nu mai erau în stare decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bogat împădurite. Avusese rețineri serioase față de escaladarea acelor înălțimi fără echipamentul adecvat. Prin urmare, a rămas uimit când a văzut înaintea lui un coridor bine curățat care mergea în susul muntelui, un șir întreg de trepte înguste de piatră ce se așterneau domol chiar până la ușa Casei Grimus. Și totuși erau acolo. Erau reale. Vultur-în-Zbor clătină din cap, cuprins involuntar, de admirație. Acum urcau scările - Prepelicarul în față, Media la urmă -, iar păsările coborau în zbor și se adunau în jurul lor. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se întâmplase. Poate descriind evenimentul pas cu pas, în cuvinte, reușea să-și dea seama cine era cel care apăruse în viața ei. Doar gândindu-se, putea pierde din vedere anumite detalii importante pentru completarea puzzle-lui. Poate că întrebările odată așternute pe hârtie își găseau mai ușor răspuns. Era din ce în ce mai agitată și mai nerăbdătoare să vină Ana pentru a se întoarce acasă. În timp ce se plimba dintr-un capăt al altuia al încăperii, fără o țintă anume, auzi motorul unei mașini. „- Ana
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Rommford, care e În acest moment plecat În Dubai În concediu cu tema: futaiuri cu o dansatoare la bară pe care a agățat-o dintr-un bar de pe Farington Road. Șansele de a-l smulge pe mucosul ăla oribil din așternut: zero.) Vă voi suna eu după ce vom alcătui un plan de acțiune. De peste pajiște plutește spre liniștea rece, transatlantică, a lui Abelhammer vocea soacrei mele, limpede ca sunetul clopotului unei catedrale: Pe cuvânt, americanii ăștia n-au nici un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a fondului temporar. În cazul În care mai aveți și alte dorințe... În cazul În care aveți nevoie de mine... Sunt extrem de nerăbdătoare să... Știți că m-aș da peste cap să... M-am gândit la câteva opțiuni care trebuie așternute... Of, la dracu’. 13.22 De la: Kate Reddy Către: Jack Abelhammer Jack, vreau doar să spun că nu-mi stă deloc În fire să mă comport cum m-am comportat aseară și sper că această deviație temporară nu va schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
noroc... Din a vieții tale Înflorită cale Cum nu stai în loc? {EminescuOpIV 81} CÎND CRIVĂȚUL CU IARNA Când crivățul cu iarna din Nord vine în spate Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse late, Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern, Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern... Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră, S-aud cânii sub garduri că schiaună și latră, Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mândre, poetice povești
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vânturi, fruntea ninsă, Rece suflă, -n nori aruncă, vocea-i turbure și plânsă, Îmbătat de mândre stele și cântat de-al mării-acord. Reci și triști petreceau soții; iarna-n zilele-i eterne Văl de-argint peste pustiuri ca lințoliu îl așterne. Vânturi reci îs respirarea undelor ce-au amorțit; Arfa lui prin nouri strigă - inima-i e ger și ghiață - Marea ca să delireze, vânturi să mugească-nvață - Stelele s-oglindă-n neauă pe pustiul nesfârșit. Dar atuncea când sosește blânda mieze-nopții oră, Ceru-albastru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
albastre ca lumina sfintei mări. Și pornesc. Odin ș-aruncă sulița prin nori de-aramă, Care trece-un ac de aur într-a cerului maramă, Arătând pe neauă drumul l-al Italiei pământ. Ei se duc-se duc prin câmpii așternuți cu-albă ninsoare, Strălucea albastru-oțelul de pe membrele barbare, Pletele le-îmfla furtuna, bărbile sclipeau în vânt. Ei apar pe-un dâmb al Romei - ea dormea sfântă ș-antică. Peste lumea-i adormită cîte-o stea din ceruri pică, Secoli grămădiți într-însa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
duc prin zeci de lupte, urmărindu-l cu ardoare, Zeci de mii cad, pe-a lor urme răsar alte zeci de mii, Steaua-i duce, ei urmează printre veri și printre ierne, 1145Pînă unde-eterna iarnă munți de neaua-n câmpi așterne, Unde crivățul visează uriașe vijelii. Ș-atunci Nordul se stârnește din ruinele-i de ghiață, Munții plutitori și-i sfarmă și pe-a câmpurilor față El ridică visuri nalte... volburi mari de frig se văd 1150Și trecând peste oștire o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și pe-a lor cenușă "Trăiește... cine?.. ei! înmormîntații. "Moarte și viață, foae-n două fețe: "Căci moartea e isvorul de viețe, Iar viața este râul, ce se-nfundă "În regiunea nepătrunsei cețe. "Femeia goală, cufundată-n perne, "Frumsețea ei privirilor așterne; Nu crede, tu, că moare vre o dată "Căci e ca umbra unei vieți eterne. "Iubirea ta-i viață - a ei iubire "E viață iar și iar de omenire. "Voința ei ș-a ta de se-mpreună Atunci e suflet în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mărire Ne-nsamnă-n astă lume a Răului domnire. Și nouă-nghesuirea pe drumul spre plăcere În suflet naște scârbă și inimei durere. Și noi simțim că suntem copii nimicniciei, Nefericiri svîrlite în brazdele veciei... Și sufletu-ne-n tremur, ca marea se așterne Tăiat fiind de nava durerilor eterne; Ca unde trecătoare a mării cei albastre, Dorința noastră, spuma nimicniciei noastre. Și noi avem o lege - deși nu Dumnezeu - Simțim că Universu-l purtăm și prea ni-i greu: Știm a fi strănepoții acelui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
alb și umeri-i vădea. Prin hainele de tort subțire, fin, Se vede trupul ei cel alb deplin. {EminescuOpIV 356} IAMBUL De mult mă lupt cătând în vers măsura, Ce plină e ca toamna mierea-n faguri, Ca s-o aștern frumos în lungi șiraguri, Ce fără piedeci trec sunând cezura. Ce aspru mișcă pânza de la steaguri Trezind în suflet patima și ura - Dar iar cu dulce glas îți împle gura Atunci când Amor timid trece praguri! De l-am aflat la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie? " {EminescuOpIV 367} CALUL TROIAN Și ascultând așa fel de-al unora îndemn, Băgară în cetate pe calul cel de lemn Ș-apoi pe veselie, pe chef se așternură Pîn-ce în miezul nopții pe toții somnu-i fură... Din calul acel mare Elinii se coboară, Cu pază ei prin uliți în pândă se strecoară; Cum văd că mic și mare căzuse-n somn ca morți, Ei gîtue străjerii, ce stau
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acea haină de neîmbătrînire, Oricât se schimbe lumea, de cade ori de crește, În dreapta-vă oglindă de-apururi se găsește: Căci lumea pare numai a curge trecătoare. Toate sunt coji durerii celei neperitoare, Pe când tot ce aleargă și-n șiruri se așterne Repaosă în raza gândirii cei eterne. Iar adevărul, ca și păcatul mumii Eve, De față-i pretutindeni și pururea aieve. {EminescuOpIV 388} O, STINGĂ-SE A VIEȚII... O, stingă-se a vieții fumegătoare faclă, Să aflu căpătâiul cel mult dorit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tremur pe rând a lor icoane. Tot mai adânc domnește tăcerea înțeleaptă - Se pare cumcă noaptea minunea și-o așteaptă. Deodată luna-ncepe din ape să răsae Și pân-la mal durează o cale de văpae. Pe-o repede-nmiire de unde o așterne Ea, fiica cea de aur a negurei eterne. Cu cât lumina-i dulce pe lume se mărește Cresc valurile mării și țărmul negru crește Și aburi se ridică din fund de văi spre dealuri. O insulă departe s-a fost
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de cât toată lumea, de două ori mai mare, Își pierde-n ceruri capul, - în jos a lui picioare, Cum sufletul lui trece vuind prin neagră ceață, Cum din adânc ridică el universu-n brață, Cum cerul sus se-ndoae și stelele-și așterne, O boltă răsărită din negure eterne, Și de cât toată lumea de două ori mai mare În propria lui umbră Zamolxe redispare. "Priviți-l cum stă mândru și alb pe naltu-i jeț! "El îmflă răsuflarea vulcanului măreț, " Dacă deschide-n evi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aprinde pe-orizon Pustiu de mări și stepe Și a lui farmec monoton M-a-nvins făr-a-l pricepe. {EminescuOpIV 451} MUȘAT ȘI URSITORILE Sub vântul rece-al amorțitei ierne Își pleacă codrul crengile-ncărcate; Sub alba-i haină câmpul se așterne, Cu stele dulci e bolta presărată; Din fundul lumii; ce se pierde-n zare, Prin rumeni aburi luna se arată Iar din bordeiu ce sta lângă cărare, Prin ochiul prins unei ferești rotunde Se-aude plâns, se vede luminare Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fiind vorbesc de vremea veche. "Și lui ursit-am tot o viață bună "Și măsurată pe un pic de vreme, "Să aibă ziua soare, noaptea lună! Căci de ar fi încoronat de steme "Sau pe pământul gol de și-ar așterne Tot viață și tot moarte-o să se cheme. "Tu chemi blestemul nenduratei ierne Pe capul lui cel tânăr, ne-nțeleapto! "Tu-i ceri durerea unei vieți eterne. {EminescuOpIV 454} " Da, sus la cer privirea ta îndreapt-o! "Plinită e dorința ta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stâncă - picioare de granit Întinse-n fundul mării amar și infinit, Iar fruntea lui uscată pin viscole rebele Sparge nourii aspri amestecați cu stele. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de ghiață câmpiilor așterne Și din ruini de ghiață reci vânture respir, Ce turbur marea tristă prin lungul ei delir Ș-amestec cu-a lor cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce senin și liniștit. Dar noaptea.,. când sosește a mieze-nopții oră, Când cerul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că stema cea de fală E steaua României, iubită și regală. Presentul ține-n ochi-mi un testament deschis. Eu văd ce el într-însul cu graiu de foc a scris, Eu văd că viitorul cu lan de flori s-așterne. Ca Spiritul Genesei de fericiri eterne E îngerul ce-apare... sub chipul de regină Ca să domniască lumea ca ziua cea senină, Ca rosa cea vergină ce doarme și visează, Pîn-n-o deșteaptă încă a zilei sântă rază. 205Nu știai că destinul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
larg, în lung? Cânți Românimea care pe calea morții trece Cum se arunc-o steauă în fundul mării rece? Piei om în a ta umbră! Te risipește-n vînt! (Solemn): - Nainte de-a te plânge al clopotelor cânt, Nainte de-a-ți așterne în galbenul mormânt, Pe drumul care duce din leagăn la sicriu Moartea să te cuprindă în brațele-i de viu! În suflet să-ți domnească un seraf surd și mut Și-o secete cumplită în capul tău tăcut! De viața
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
comanda, ostaș?! În acest timp, Va stătea la stânga bunicului Ghiorghi, care citea „jornalu’”, și ziarul era plin cu cele câteva litere Învățate În ziua aceia fără a bănui câte bucurii poate aduce În viața ... „cartea”! Peste satul cu bunic se așternuse o iarnă strașnic de grea, așa cum Îi povestea Victor, uneori, că erau iernile copilăriei sale, cu nămeți care depășeau gardurile și chiar porțile Înalte ale gospodarilor, când fulgii reci și mari cădeau pe pământ cu viteza și frecvența unor armate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]