43,150 matches
-
Literatura > Eseuri > DUMNEZEIREA ȘI OMUL Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului DUMNEZEIREA și OMUL Scuze, Albert Cum poți să vezi ceva care este ,,lipsă,, cum spui tu. Întunericul nu este absența a ceva, cum pricepeai tu la vârsta aceea. Întunericul este însăși culoarea spațiului și a timpului pe care noi oamenii o percepem prin simțurile și cunoștințele noastre actuale, stocate în ADN ul specific nouă, pământenilor. Cine știe ce conține el ca spectru
DUMNEZEIREA ŞI OMUL de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378876_a_380205]
-
i-a dedicat o viață de iubire. Dincolo de moarte, povestea lor de dragoste, un „love story” contemporan, cunoscut lumii literare, iată, trece în ființa unor cărți memorabile, Nirvana, Editura Mirton, 2014, o pledoarie a iubirii acum frânte de dor și absență și această a doua carte, dedicată ființei dragi. Volumul, o monografie, de fapt, prin cuprinsul său, însumează: „Cronici literare, eseuri”, un capitol „Pro memoria”, din care un interviu excepțional realizat de Aurora Dumitrescu în 2005 cu autoarea și un capitol
OLIMPIA BERCA- DIN LITERATURA TIMIŞOREANĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379111_a_380440]
-
o altă latură/ a ceasului ciobit/ neliniști/ prin întunericul/ plăsmuit/ umplu/ pahare de secunde/ în așteptarea/ momentului/ iertării/ nu te pot pierde/ ca parte din mine". Dragostea e nelipsită dintre fundamente, procesul creației situându-se la un nivel minimal în absența acesteia. Se produc radicale ieșiri din sine. Încrederea nu poate fi cenzurată: "prin diafragma timpului/ am zărit forma inimii mele/ se-ncrustează/ în clipele sângelui/ urcă mereu/ înaltul devine/ fluturele din mine/ cutez să respir/ păstrez veșnicia/ în secunda cuvântului/ pe
DEZMĂRGINIRI DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379137_a_380466]
-
iubesc, să nu te îndoiești niciodată de dragostea mea, indiferent de pereche, de dans, de rotire, de zbor spre pisc sau prăbușire, de uimitoarele sincronizări, de risipire! Tu, care stii că te iubesc, bucură-te pentru totdeauna, dincolo de prezență, de absență, dincolo de mână, de malul ezitării! Voi rătăci printre zăpezi, sau pat de flori și într-o trecere de respirație flămândă, stiu că-ntr-o zi voi trece în muțenie spre partea stângă, și doar iubirea va rămâne în urma mea. Să
TU, CARE ŞTII CĂ TE IUBESC de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379920_a_381249]
-
nelocuite - imprimându-le un aer de tristețe și Smarandei i se păru pentru o fracțiune de secundă, cu tot zgomotul din jur, că rătăcește într-un tărâm pustiit și părăsit de sute de ani, în care mai răsună doar ecoul... absenței. Absența cui, sau a ce anume, nu putea încă să-și răspundă. Și totuși, continuând să privească atentă fațadele vechilor clădiri, râul de oamenii ce se scurgea monoton în susul și-n josul străzii comerciale, începu să-și dea seama că
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
imprimându-le un aer de tristețe și Smarandei i se păru pentru o fracțiune de secundă, cu tot zgomotul din jur, că rătăcește într-un tărâm pustiit și părăsit de sute de ani, în care mai răsună doar ecoul... absenței. Absența cui, sau a ce anume, nu putea încă să-și răspundă. Și totuși, continuând să privească atentă fațadele vechilor clădiri, râul de oamenii ce se scurgea monoton în susul și-n josul străzii comerciale, începu să-și dea seama că ceea ce
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CÂȚIVA PAȘI RĂMAȘI DIN FERICIRE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Sub privirile triste-a dimineții, zărești doar ceața și absența vieții. Iarbă, ghimpi și mărăcini, singurele care îmbrățișează aceste ruini. Printre șiruri lungi de cruci, cu un suspin adânc te duci, rătăcești în ritm necontenit, știai drumul spre cel odihnit. Pe o cruce uitată, prăbușită, strălucește amintirea spălăcită, aici odihnește
CÂȚIVA PAȘI RĂMAȘI DIN FERICIRE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382044_a_383373]
-
falsă a tăcerilor. ne-am prins amândoi, pereche nebună cu dansatoarele depărtării... bezmetice izme! tu n-ai putut să-ți zmulgi iubirea din cleștii pământului. nu știu iubite, când te-ai desprins și unde, eu am rămas să-ți cristalizez absența. am să te reconstruiesc într-un amurg potolit, formă a iubirii din mine. încerc să-mi împletesc gândurile în gândurile tale cu o clipă, clipa aceea prinsă la convergența dintre două lumi, în spațial acela, am rămas doar eu; peste
PLÂNSUL PĂSĂRILOR de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380501_a_381830]
-
fericită, eu mi-aș fi țesut un cântec din acordurile inimii tale. vroiam să prind luna pe ape. acum, sufletul nu mă iartă, nu-mi vorbește rătăcit în țărâna iluziilor... nici tu nu-mi vorbești să-ți simt prezența în absență, au rămas doar umbrele iubirii tale în plânsul păsărilor să-mi îngroape ultima himeră. Referință Bibliografică: Plânsul păsărilor / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul VI, 25 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate
PLÂNSUL PĂSĂRILOR de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380501_a_381830]
-
ploaie aleargă pe ziduri haină de iubire am să o așez la geamul unde nu plouă ca să pot trăi ca și cum nu m-aș sufoca cu tâmpla lipită de fiecare năzuire peste care ți-ai întins firele nu ți-aș vedea absența din fiecare cuvânt nu ți-aș simți spinii frământarea de umbră și lumină în care te zbați să-ți construiești plecarea aștept să palești din fiecare detaliu ca să pot trăii ca și cum nu ai fi( fost) decât o elegie Referință Bibliografică
ATÂTA DOAR O ELEGIE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380549_a_381878]
-
drumul de la pod spre casă, să vadă cine mai trece cinema vine de la rată, poate vine și la ei cineva, din cele șase fete mai aveau două, restul plecaseră înainte de vreme. Ultima oară când l-a visitat după o lungă absența a fost într-o vara, o vizită făcută pe fugă cu egoismul tânărului grăbit să-și vadă de ale lui. Acum nu-și putea ierta asta. Oare câtă durere i-a provocat vizită e ice părea făcută din datorie nu
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
finalități de împlinire în toate planurile vieții sale. Nu există nici o realizare personală care să atingă un nivel superior fără aspirație, fără dorința de împlinire și ajungere acolo unde și-a propus. Imaginează-ți unde ar fi ajuns omenirea în absența unor motivații clare; era poate ... Citește mai mult Reprezintă aspirația un mod de viață? Dorința de a realiza un scop, de a obține o anumită performanță sau a tinde către un ideal într-o anumită perioadă de timp dată reprezintă
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
finalități de împlinire în toate planurile vieții sale. Nu există nici o realizare personală care să atingă un nivel superior fără aspirație, fără dorința de împlinire și ajungere acolo unde și-a propus. Imaginează-ți unde ar fi ajuns omenirea în absența unor motivații clare; era poate ... XXVI. SĂRBATORIREA ZILEI MONDIALE A POEZIEI LA TIMIȘOARA, de Ilie Marinescu , publicat în Ediția nr. 88 din 29 martie 2011. În seara de 21 martie 2011, Fundația Culturală „Orient latin” din Timișoara a celebrat Ziua
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
„Curajul este rezistența în fața fricii, meșteșugul de a domina frica, și nu absența fricii.” - Mark Twain În 2011 apăruse în mai multe reviste eseul „Teama sau curaj” pe care l-am inserat în cartea „Articole și eseuri vol. II”, în anul 2012. Spuneam, pe atunci, că teama stă ca o marcă în fața tabloului
FRICA, PROBLEMA OMENIRII DE ASTĂZI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380592_a_381921]
-
se-nalță-n Cer, Și inima pe cruce răstignit-am, Doar versul să se verse în obol de fier. Noi, lacrima muncitei inocențe, În jug, am coborât-o în tăcere, Și am plătit, tributului, durere, Salvând o limbă pusă în absență. Aratului pământ, i-am semănat, Nu promisiuni, ci seminții divine, Și-am proclamat durerea, ca pe-o pâine, Ce Dumnezeu a împărțit-o, lângă Ghenizaret. Nu vrem tăceri, printre angoase, Nu vrem tăceri, printre ruine, În pacea Basarabiei divine, Vrem
ÎN LUPTĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379361_a_380690]
-
imprevizibil. Când Lavinia plecă pentru câteva zile la mătușa ei din capitală, Letiția nu mai simți vechiul val de amărăciune care o însoțea de obicei în astfel de ocazii. Din păcate, odată cu plecarea ei se sfârșiră și vizitele tânărului ofițer. Absența acestora o făcu să înțeleagă cât de important devenise Gherman și pentru ea. În mod normal, n-ar fi trebuit să țintească atât de departe dar Lavinia o învățase că dacă nu îți dorești lucruri importante în viață, trebuie să
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]
-
din anotimp nescris. Va răscoli-n april cu floarea timpurie Un dor nevinovat, rămas din rest de ieri, Petale-n ploi de măr, pe gene îți vor scrie, Cu degete de roua, în nopți de privegheri. Pierdut între iluzii și-absențe amărui, Cu buzele rănite, ce ard de nesăruturi, Ai răstignit iubirea pe-o cruce-ntre statui, Vânat de pașii umbrei, teși fum la bal de fluturi. Fântână a păstrat arome dulci de stele Și vise risipite prin alte mângâieri, Obrajii
MACI ALBI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379397_a_380726]
-
și nu poți descifra discursul existențial fără să urmărești subtilele decupaje ale luminilor și ale umbrelor care au rolul de a înlănțui aparențele prin permanentele mișcări de progresie, formare și deformare asupra a ceea ce suntem obișnuiți să numim Real. În absență umbrei, viața nu ar mai avea profunzime, consistentă, dinamism. Pentru dozarea corectă a umbrei și a luminii în existența noastră acționează uneori hazardul, pe care unii îl numesc Destin, dar de cele mai multe ori , este nevoie de intervenția subiectului uman spre
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379394_a_380723]
-
eu nu exist cât timp nu te iubesc ci doar când tu îmi ești stăpân și-n gând eu nu-ți displac Nu pot să urăsc lumea că n-are infinitul pentru a mea iubire cu ceasul ce-o măsor absența ta-i amară și-i simt că neiubitul mă face a ta roaba și rănile mă dor Când gelozia-ascunsă între dureri obscure mă-ndeamnă să-ți spun lucruri ce-apoi cu jind le rod cu întristarea-mi supla, cu ochii
SONET 57 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379423_a_380752]
-
îi împarte : "Grofi", "Baroni" și "Baroneți", fără naționalitate ! Invocă duhurile bune, ale unor Domnitori Să vadă cum oamenii harnici, sunt conduși de infractori E un familist convins, Român-Creștin prin excelență În lupta pentru România și Cruce, n-are vre-o absență ! E vertical, om al Cetății ! și optimist când ne învață Ce e CHRISTOSUL pentru oameni : Cale, Adevăr și Viață !" De la copil la om matur De-aproape 80 de ani, s-a născut fără de tată Copilul Stanca Ion, din Ana, mamă-devotată
LACRIMI PENTRU NEAM ȘI ȚARĂ de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379438_a_380767]
-
fi În terna existența efemera ? Tăcute roluri jucate în puștii De noi, actori în viață pasagera. Suntem actorii unui crud destin Pe-o scenă putredă-n a ei esență Și primadone cu toții vrem să fim Dar nu simțim a rostului absența. Trăim un azi tăcut, indiferent, Și ignorăm un ieri ce l-am pierdut, Iar mâine e eternul repetent C-al nostru rol nicicând nu l-am știut. Și uite așa o ducem viața-ntreagă, Nimic temeinic, nimic original, Și nimeni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
Dar oare ce înseamna a fiîn terna existența efemera ?Tăcute roluri jucate în pustiiDe noi, actori în viață pasageră.Suntem actorii unui crud destinPe-o scenă putredă-n a ei esențăși primadone cu toții vrem să fimDar nu simțim a rostului absență.Trăim un azi tăcut, indiferent,Si ignorăm un ieri ce l-am pierdut,Iar mâine e eternul repetentC-al nostru rol nicicând nu l-am știut.Și uite așa o ducem viața-ntreagă,Nimic temeinic, nimic original,Și nimeni nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
din anotimp nescris. Va răscoli-n april cu floarea timpurie Un dor nevinovat, rămas din rest de ieri, Petale-n ploi de măr, pe gene îți vor scrie, Cu degete de rouă, în nopți de privegheri. Pierdut între iluzii și-absențe amărui, Cu buzele rănite, ce ard de nesăruturi, Ai răstignit iubirea pe-o cruce-ntre statui, Vânat de pașii umbrei, țeși fum la bal de fluturi. Fântâna a păstrat arome dulci de stele Și vise risipite prin alte mângâieri, Obrajii
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
tandrețe din anotimp nescris. Va răscoli-n april cu floarea timpurieUn dor nevinovat, rămas din rest de ieri,Petale-n ploi de măr, pe gene îți vor scrie,Cu degete de rouă, în nopți de privegheri.Pierdut între iluzii și-absențe amărui,Cu buzele rănite, ce ard de nesăruturi,Ai răstignit iubirea pe-o cruce-ntre statui,Vânat de pașii umbrei, țeși fum la bal de fluturi.Fântâna a păstrat arome dulci de steleși vise risipite prin alte mângâieri,Obrajii șterși
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
ore mute, reinventăm povești. Ni se pretind, mereu, dobânzi pe arse doruri, Tribut ne pun pe vise toți vameșii lumești. Ne pierdem în hățișuri, cotrobăind în gânduri, Încorsetați de-aceleași dorințe obsesive. Banalul și sublimul le-amestecăm cu resturi De-absențe îndoliate cu ploi drept laitmotive. Ne-ascundem de iubire în colivii impuse, Din temeri de înfrângeri încorsetați de sine. Doar lacrima trădează, ea nu se vrea-n cătușe, Deșerturi de-ndoială ne răscolesc destine. Prin trup ne curge sevă de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]