8,468 matches
-
rivali. — Pe 15, doi caralii de la poliția secretă m-au trezit În persoană, i-a dat Înainte Shu T’ung, și m-au invitat să le țin de șase până la solidul Sediu Central. Acolo am aflat ceea ce domniile voastre știți de-acuma; Îngrozit de neașteptata mobilitate de care dăduse dovadă Fang She, afectuosul Nemirovsky se năpustise În casa din strada Deán Funes, cu puțin Înainte de venirea diafanei aurore. Bine zice Cartea Etichetei: dacă În miezul verii fierbinți onorabila ta concubină cade la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu mersu la pescuit În bălți. Ce nebuneală-ntre urechi și cu pescuitu ăla: că tomna io am rămas bușbeu ca tontu. Monșeru dă Broscoui-țestos iera În cuhne și opărea un mate. M-am pus cu spatile la geam, care acuma dă În cârca lu clubu Uniunea Sportivă și nainte dădea la un câmp dășchis. Maestru s-a negat cu politețuri inorme la proiectu meu dă pescuit și a recitat, cu bunătatea soverană a lu ăl care-și ascultă propia inemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
reușești să rezolvi un pacient, ia-o razna. Îmbracă-te În clovn, trage-i șuturi, stropește-l cu un pistol cu apă, fă orice lucru nebunesc Îți trece prin cap, dar fă ceva! „Uite ce e“, spunea el, „ce faci acuma nu merge. Așa că ai putea la fel de bine să faci orice altceva, indiferent cât de trăsnit ar părea“. „Asta suna bine atunci“, Își zise Norman. l-ar fi plăcut să-l vadă pe Stein confruntat cu această problemă. Oare ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tremurare naște timpul. De-o parte Eonii neclintiți așa cum au fost ei aleși: în veșnice urcări sau căderi înghețate. Iar pe de alta, secundele prind să se scurgă. Și-alăturîndu-se, nasc istorie. Le văd sau le revăd, nu știu; însă de-acuma îmi pare că le recunosc. Se leagă una de alta limpezi, lungi și cu un țăcănit cadranul face-un salt. Din sală se aude un murmur. Apoi, o ordine pătrunde cumva în toate. Fiecare își ocupă locul sau își întinde
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fac! Două ceasuri tot am întârziat... Mama mă va certa. Și bunicul... Bunicul va fi supărat și trei zile nu mi va spune nici-un basm... El nu mă ceartă, dar numi vorbește. E mai rău așa... Ce mă fac eu acuma?” A scos două pietricele din buzunar și lea zvârlit cu putere pe oglinda apei, una câte una. A fost mulțumit să vadă că au atins apa și au sărit de trei-patru ori până să se ducă la fundul pârâului care
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Socialist al Muncii?” DÎnsul umblă cu citate grele, Îndoaie pagina, memoria ascultătorilor. A citit-o pe Virginia Woolf, Între acte, dar și pe Shakespeare, scrie: „Iată Întrebarea care ne frămîntă: to be or not to be?” Cititorii lui nu știu acuma ce-ar putea să facă, tu bi or not tu bi, o fi de la celular, Îl duc oamenii la ureche, nimic. Pulbere i-a făcut Bălăeț pe muncitorii Înfrățiți cu țăranii și mai puțin cu intelectualii obnubilați totuși Împreună din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe rînd, ci Împreună, un Big Tom, o roată, un ceva mai subtil. Însă viața nu e justă și vine vremea cînd cele două pictorițe hotărăsc să facă un copil. Pauline Îl naște pe Raphaël. Anne Îl naște pe Octave. Acuma-s cinci. Copiii sînt pictați. Ernest e foarte mămos din fire și se duce cu grupul În vizită la toți părinții, care sînt Înțelegători, lumea progresează, i se modifică ordinea, artiștii călătoresc mult, din excursia la Sankt Petersburg reținem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
distribuirea de materiale pornografice. Posesiune și vînzare de substanțe halucinogene interzise. Am suficiente motive să te trimit Înapoi la Chino pînă prin o mie nouă sute șaptezeci. Deci ai distribuit porcăriile astea pentru Fleur-de-Lis? Hinton dădu din cap. — D-dda... — Deștept băiat. Acuma, cine le-a produs? — N-n-nu știu. Pe bune, zău că nu știu! — Cine a pozat pentru ele? — N-n-nu știu. Eu doar le-am l-livrat. — Billy Dieterling și Timmy Valburn. Dă-i bice. — D-doar clienți. Homo, știi... le plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
noastre binecrescute. Hinton Își linse buzele. Dudley zîmbi. — Spre meritul tău, ai venit de bună voie. Nu ne-ai agresat auzul cu incantații pe tema drepturilor tale cetățenești, ceea ce, Întrucît nu mai ai nici unul, sugereayă lucruri bune despre inteligența ta. Acuma, misiunea mea este să descurajez și să previn extinderea crimei organizate În Los Angeles și am aflat că forța fizică este adesea măsura corecțională cea mai convingătoare. Flăcău, eu Îți voi pune Întrebări și tu vei răspunde. Dacă sînt mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
șanse să apară. — Ce mama dracului, e liderul trupei! — De cele mai multe ori. Dar În ultima vreme Spade e dus cu pluta, așa că l-am tot Înlocuit. Dau la fel de bine din gură și-s mai arătos, așa că nimănui nu-i pasă. Acuma fii bun, ieși de aici și lasă-mă să mă distrez. — Unde s-a dus să bea? — Băiețel, lasă arma aia. Cea mai rea chestie pe care a făcut-o Spade e că n-a plătit pensia alimentară a copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Fisk a spus că Patchett a luat cea mai mare parte din praful alb furat - o parte de la frații Englekling și tatăl lor, iar alta de la omul cel rău, care e În mod clar Dudley. Bun, dar mă Întreb eu acuma: nu cumva Lunceford a fost și el În potera aia? Atunci a pus Dudley mîna pe narcotice? White clătină din cap. Pentru el astea erau noutăți. — Puneți-mă la curent, pentru că cred că am o pistă care se leagă. Dud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe tot ce avea ea mai scump că își va ține gura și nu va spune nimănui unde s-a dus, să târâie cufărul și geamantanul până la tramvai, iar la gară să ia primul tren, spre uimirea copiilor, mari de-acuma, care tot întrebau unde ne ducem, unde ne ducem, nu-i mai bine să stai să vorbești cu el și să plece el din casă? Dar nu mai era timp nici de vorbit, nici de stat în casa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nostru de comuniști nici un neadevăr. „Ascultă, vrei să spui că vorbea chiar în felul ăsta, înșirând cuvinte fără să spună ceva ca lumea?“ Parcă tu nu știi! „Știu că vorbește dezlânat, dar atunci scrisese totul mai înainte și nu înțeleg, acuma, când îmi amintești, nu înțeleg...“ De fapt, ce vrei să înțelegi? Ce vrei, de fapt? Vrei să-l mai auzi cum începea, abia acum își începea lamentul? Asta vrei? Consider, tovarăși, zicea, că una din principalele noastre lipsuri în perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
imense, slab luminată, lângă biroul cu teancuri de reviste, manuscrise și hârtii, în fața fotoliului cu brațe ca niște coapse de elefant îmbrăcate în pluș cenușiu, în care era ghemuită, sub un pled în carouri tras până la bărbie, Ileana Roman. „Ei, acuma ai băut apă, ți-ai potolit setea, poți să-mi spui mai departe“, îi zicea. Mă obosești pur și simplu. Sunt frânt, nu înțelegi? „Lasă, că-ți trece oboseala în timp ce te montezi de cele ce-ți vei aminti. Și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mea refuză să creadă) că în lunile astea, în care nici măcar n-a fost tot timpul în țară, omul ăsta să se fi transformat într-atât sau să fi greșit într-atât încât să fiu atât de aspru cu el acuma - și s-a așezat la locul lui, iar dacă m-ar fi întrebat pe mine, aș fi spus același lucru și sunt convins că și Dediu ar fi spus același lucru, dar nimeni nu se interesa de gândurile noastre, mascarada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de gunoi. S-a așezat pe un scaun mic și a început să mănânce direct din tigaie. Mânca fără grabă, ridicând privirea tot timpul spre fereastra prin care se zărea unghiul peretelui de alături, cenușiu și bătut de vânt. „Vasăzică acuma totul s-a terminat, m-a prins cum a vrut“, se gândi, mestecând cu calm, ascultând soneria stridentă a telefonului răsunând îndepărtat în camerele aproape goale și refuzând să răspundă. Scrobul avea un gust searbăd, uitase să pună sare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uneia dintre ușile-fereastră ale balconului. Casa era cuprinsă încet de întuneric. În cenușiul de afară se învârtejeau frunze umede. Dintre acoperișuri împungea scheletul urât și pe jumătate ars al fostului țugui, învelit în grabă în carton smolit și prăfuit. „Vasăzică acuma totul s-a terminat?“, se gândi din nou. O vedea stând la biroul mic, ascultând liniștită și el știa că e foarte liniștită pentru că nu înțelege și totuși n-avea nici o vină și n-ar fi putut s-o condamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-meu ce-i spun?“ „Ți-am răspuns. Să vorbească.“ Știau amândoi la fel de bine că ceva nu e cum trebuie, ca un ghimpe, ca o îngrăditură plină de ciulini care zgârie dacă te miști într-o parte ori în cealaltă. „Vasăzică acuma totul s-a terminat“, se gândea, uitându-se prin geamul prăfuit al ușii-fereastră spre cenușiul de afară în care se învârtejeau frunze moarte. „A reușit să mă prindă cum a vrut și s-a terminat cu libertatea mea.“ Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prăfuit al ușii-fereastră spre cenușiul de afară în care se învârtejeau frunze moarte. „A reușit să mă prindă cum a vrut și s-a terminat cu libertatea mea.“ Nici măcar nu era vorba de libertate, se mai gândea, ci de altceva. „Acuma uite c-ai făcut-o“, își spuse, aproape cu furie. „Dacă ți-ai fi ținut gura, n-ai fi simțit asta acum. Nici dacă n-ai fi dorit atâta apartamentul ăsta. Acum umilește-te și dă-i înainte, pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ești al meu și mă iubești.“ O vreme nu li se auzeau decât respirațiile. „Dar ziceai că nu mai suporți discuțiile cu mine despre artă și căsătorie și toate teoriile alea - cum le zici - care îți repugnă“, a spus Andrei. „Acuma suport orice. Chiar și logica asta a ta monstruoasă, nu-mi pasă de nimic. Dar nu despre iubire vreau să-mi vorbești, m-am văzut de nenumărate ori cățărându-mă pe piramida aceea a ta, nu mai vreau.“ „Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și simplu, adică e doar nevoie de a iubi pe care trebuie s-o consumi, și nu altceva.“ „Ești nebun“, zicându-i, „nu-i adevărat“, mai zicându-i: „De unde știi?“, „Cum să nu știu? Asta nici măcar n-ai scornit-o acuma, o fi iar vreo idee din Montherlant ăla al tău“, și întorcându-și fața spre el: „Nu vreau să mai aud de el. Nu vreau să mai aud de ce-au spus alții prin nu știu ce cărți“. „Dar toate câte sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ascunde în asta și în aialaltă? Ca și cum ți-ar fi frică...“. „Frică?“ „Da, frică să nu pună mâna omu’ pe tine și să nu te oblige la nu știu ce nu vrei tu să faci. Dar ai fi putut să pricepi până acuma că detest să te oblig la ceva și că nici nu sunt în stare s-o fac și nici nu s-ar putea să te oblige careva, chiar dacă ar dori-o. Însă ție nu ți-e gândul decăt la libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
putea fi altfel decât sunt și nu facem decât să despicăm firele astea stupide în șapte și în o sută de șuvițe și mă întreb cu ce-am greșit și ce păcate oi fi având că trebuie să le ispășesc acuma și că n-am să mai apuc odată ziua cu soare în care să nu mai simt gheață și iarnă în jurul meu. M-am săturat! Puțin îmi pasă sau pentru mine n-are nici o importanță ce-a făcut unul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să cred și dacă mă înșelasem când îl socotisem un om bun în adâncul sufletului său. Nu mă înșelasem. Astăzi aș spune la fel, o fi avut el motivele lui că nu mă mai plăcea, n-am să le discut acuma. Dar în clipa în care a murit, au năvălit rudele care nu mișcaseră un deget înainte. Continuam să locuiesc în casa aceea destul de mare. Dar el nu-mi lăsase nimic ori îmi lăsase totul, se putea înțelege orice. Nu făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care nu puteam citi nimic. Dar nu-mi ajunge asta, înțelegi? Am așteptat mai bine de doi ani să-mi spui ceva din câte vreau eu, să faci un gest din alea care mi se pare că-ți repugnă și, acuma, dintr-odată, te-ai apucat să le faci... Acuma, când e prea târziu. Când nu mai vreau. Ce-ar trebui să fac? Ești în stare să-mi spui? Adică să las baltă bucuria în care mă cufund de un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]