6,595 matches
-
și trenulețe. Universal Studios - Orlando, Hollywood, atracții bazate pe filme celebre. Probleme ale amenajării muzeelor din România Principalele probleme cu care se confruntă muzeele din România pot fi ameliorate prin următoarele acțiuni: • prima urgență o constituie necesitatea consolidării clădirilor care adăpostesc muzeele - fiind vorba, în majoritatea cazurilor, de clădiri vechi, cutremurele și intemperiile și-au lăsat amprenta asupra structurilor de rezistență ale acestora; • realizarea unor depozite corespunzătoare, adecvate din punct de vedere al microclimatului, pentru obiectele expuse; • realizarea unor amenajări specifice
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
se concentrează pe necesitatea parcurgerii unui curs de scufundare (săli, bazine), și a echipamentelor necesare diferitelor tipuri de scufundări (de pe vapor, de noapte, fotografie subacvatică etc.). Locuri de scufundare în România: - peștera Isverna - Munții Mehedinți; - lacul Beliș - Munții Apuseni; lacul adăpostește o biserică; - Tarnița, lacul Bâlea, Izvoarele Termale din Marea Neagră, lacurile de acumulare și Delta Dunării. CAP.VII. AMENAJAREA TURISTICĂ ÎN FUNCȚIE DE STRUCTURA GEOGRAFICĂ: MONTANĂ ȘI A LITORALULUI Se constată o preocupare tot mai intensă pentru o abordare specializată, microscopică a problemelor
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
Impresia dominantă lăsată de multe orașe la ora actuală este aceea că sunt fragmentate, polarizate, cel puțin duale, cu mai multe viteze. Un raport OCDE (1994) relevă concentrarea în orașe a inegalității de șanse, a șomajului, a sărăciei urbane. Orașele adăpostesc ură, frică și multă incapacitate de a recunoaște aceste rele și de a le "spăla", de a le înlătura 1. Polarizarea socială și spațială din orașe distruge țesătura socială urbană, modurile de viață de aici devin generatoare de frustrări, de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
devin autorități publice dacă își asumă puterea adică toate drepturile, dar și toate responsabilitățile. Dacă nu o fac, au doar putere trecătoare). Primarii au avut și au puteri mari în orașe, dar pentru a le exercita ei nu se pot adăposti doar în spatele reglementărilor, circularelor, ordonanțelor (mai ales financiare) pe care au sau nu grijă să nu le încalce. Ei trebuie să facă "pilotaj strategic". Ca aleși, ei ar trebui să aibă responsabilitatea stabilirii de legături durabile între spațial și social
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se închidă, interfoane, iluminat), privatizarea spațiilor de parcare și a unor spații publice de proximitate (marile spații de parcare subterană au fost compartimentate, s-au construit boxe iar cu acordul locuitorilor, acestea au fost relicitate, realocate); dărâmarea unor hangare (ce adăposteau mașinile pe timpul iernii) și amenajarea pe locul lor a unor locuri de joacă și spații verzi de recreere etc. Cartierul a avut o importantă rețea comercială, dar din cauza dificultăților economice, a închiderii unităților productive din zonă și a scăderii puterii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
locuința stăpânului fie că acesta era meșteșugar, proprietar de pământ sau fermier. A locui la Paris în secolul al XVIII-lea însemna să afli un adăpost "care, oricum, nu era în afara străzii"5. În secolul al XIX-lea, poporul se adăpostea încă acolo, dacă nu avea unde să stea. "Să intrăm la noi, spuse Gavroche ieșind în stradă"6. Acolo era locul în care copiii se jucau și își făceau ucenicia; strada și cafeneaua erau locurile pe unde circulau mesajele, unde
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
făcuseră "împărțirile defectuoase" ale loturilor, de aceia care creaseră victimele proliferării anarhice a pavilioanelor construite în periferii lipsite de confort, "o lume celiniană a sărăciilor suprapuse"143, așa cum le califica Émile Aillaud. "Orașul nu mai răspunde funcției sale de a adăposti oamenii și de a-i adăposti bine. Preeminența inițiativelor private, inspirate de interesul personal și de fascinația câștigului, stă la baza acestei regretabile stări de fapt" (Carta de la Atena, articolele 71 și 72). Le Corbusier nu omitea nici el niciodată
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aceia care creaseră victimele proliferării anarhice a pavilioanelor construite în periferii lipsite de confort, "o lume celiniană a sărăciilor suprapuse"143, așa cum le califica Émile Aillaud. "Orașul nu mai răspunde funcției sale de a adăposti oamenii și de a-i adăposti bine. Preeminența inițiativelor private, inspirate de interesul personal și de fascinația câștigului, stă la baza acestei regretabile stări de fapt" (Carta de la Atena, articolele 71 și 72). Le Corbusier nu omitea nici el niciodată ca, prin imagini frapante, să biciuiască
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
În definirea cea mai exigentă, o metropolă vizează să fie în același timp centru de comandă, pol de resurse, intersecție a multiplelor rețele de comunicație și vitrină a unei anumite arte de a trăi orășenești. În calitate de centru de comandă, orașul adăpostește piețe financiare, sedii sociale ale unor mari întreprinderi, direcții centrale ale administrației, instituții internaționale. Ca pol de resurse, el dispune de o structură universitară renumită pentru calitatea formărilor și pentru performanțele cercetării în sectoarele de vârf, ale înaltelor tehnologii; orașul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de 20 % de locuințe sociale păcătuiește prin lipsa de fiabilitate ca indicator al mixității urbane. Această normă stabilește o legătură automată între un anumit tip de locuință și calitatea ocupanților săi. Faptul este real mai ales pentru sectorul HLM, care adăpostea, în anul 2000, 13 % dintre gospodăriile franceze (7,5 milioane de locuitori). Însă, după cum ne sensibilizează Daniel Béhar, "atunci când aproape 75 % din populația Franței poate accede la o locuință socială, dar această locuință poate la fel de bine să fie într-un
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ajunge pe toți într-o zi. Atunci Ghilgameș pleacă în căutarea nemuririi. Dar, când aproape își atinsese ținta, eșuează... Ediția "originală" cea mai cunoscută și mai completă (aproape două treimi) a acestei capodopere este cea a regelui asirian Assurbanipal (668-627), adăpostită de palatul său din Ninive (12 tăblițe de 200-300 de versuri fiecare)15. Epopeea lui Ghilgameș, prima mare operă literară a umanității, a fost descifrată la 2 decembrie 1872 de către G. Smith 16. Așa după cum remarca, nu fără ironie, asiriologul
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Alsace, de exemplu, pivnița ocupă tot parterul casei de locuit, a cărei amenajare este izolată la primul etaj. Restul clădirilor, dispuse aleatoriu în jurul curții, constituie o serie de anexe slab dezvoltate prin însuși caracterul lor destinat exploatării: teascul, grajdul care adăpostea altădată calul necesar pentru lucratul viei, cocina, cotețul, hambarul. Parterul casei este construit din piatră de gresie sau de calcar și este tencuit, iar primul etaj este din bucăți de lemn. Acoperișul cu pante mari este, la rândul său, învelit
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și creștea vite, adăpostite uneori în dependințe. Lucrurile stau diferit în alte țări europene. Astfel, în Austria, Moravia, Slovacia, Ungaria sau România, vinul este păstrat în pivnițe independente, săpate în calcar sau în tuf156 în mijlocul viilor. Pământurile însorite ale Andaluziei adăpostesc locuințe elegante situate în mijlocul podgoriilor. Acestea se caracterizează prin albul pietrei de var, prin pridvoarele boltite, prin curtea interioară mărginită de arce din viță de vie și, în cele din urmă, prin "sanctuarul" care adăpostește teascul. În alte locuri, în
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
viilor. Pământurile însorite ale Andaluziei adăpostesc locuințe elegante situate în mijlocul podgoriilor. Acestea se caracterizează prin albul pietrei de var, prin pridvoarele boltite, prin curtea interioară mărginită de arce din viță de vie și, în cele din urmă, prin "sanctuarul" care adăpostește teascul. În alte locuri, în Germania sau țările viticole din Europa centrală, de exemplu, teascul era adesea situat chiar în cadrul podgoriei și era însoțit de Wärmehäuschen (literalmente "căsuțe în care te poți încălzi") unde oamenii de la pivniță puteau veni să
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
însoțit de Wärmehäuschen (literalmente "căsuțe în care te poți încălzi") unde oamenii de la pivniță puteau veni să se încălzească și să ia masa. În Ungaria, podgoriile erau presărate cu niște "case cu teasc" pentru a fabrica vinul și pentru a adăposti temporar lucrătorii. Alte regiuni și țări cu podgorii renumite însumează conace înstărite și vaste, care adăpostesc pivnițe adânci, construite în special în secolul al XVIII-lea și al XIX-lea de către marea burghezie prosperă și dornică să părăsească anonimatul orașelor
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
să se încălzească și să ia masa. În Ungaria, podgoriile erau presărate cu niște "case cu teasc" pentru a fabrica vinul și pentru a adăposti temporar lucrătorii. Alte regiuni și țări cu podgorii renumite însumează conace înstărite și vaste, care adăpostesc pivnițe adânci, construite în special în secolul al XVIII-lea și al XIX-lea de către marea burghezie prosperă și dornică să părăsească anonimatul orașelor pentru a juca un rol vizibil în provincie (regiunea Médoc este exemplul tipic). Mai mult decât
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
pot! îi răspunse fagul. Mi-e destul de greu că port povara ramurilor mele. - Nici eu nu pot! zise stejarul. Mă tem că-mi vei mânca ghinda: Du-te în altă parte! - Și nici eu nu te primesc, drăguță, fiindcă nu adăpostesc niciodată străini! - spuse salcia cu nepăsare. Tot cam în felul acesta o goniră și ceilalți arbori ai pădurii. Iată însă că o zări bradul și îi zise: - Unde te duci, păsărică amărâtă? - Nici eu nu știu unde. Arborii nu vor să mă
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
zise: - Unde te duci, păsărică amărâtă? - Nici eu nu știu unde. Arborii nu vor să mă primească, iar eu nu pot să zbor mai departe, pentru că am aripa frântă. Toți au uitat cum le ciuguleam omizile astăvară. - Vino la mine! Te voi adăposti între ramurile mele. Și îi făcu culcuș din cetină verde. Întro noapte, un vânt năprasnic de iarnă începu să sufle peste pădure. Smulgea cu dușmănie ultimele frunze de pe crengile arborilor. - Pot să scutur și frunzele bradului? grăi el către Moș
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
enunț rostit de pasăre? c) Explică semnele de punctuație din ultimele trei alineate din text. N Văzând necazul păsării, bradul îi oferă un culcuș din cetină verde. I Ea a cerut ajutor arborilor, dar nici unul nu a vrut să o adăpostească între ramurile sale. E Împăratul vânturilor răsplătește bradul pentru mărinimia sa. B O pasăre cu aripa ruptă nu a putut să zboare spre țările calde. 9. Imaginează-ți și scrie un dialog de cel puțin șase replici, purtat de tine
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
sunt moștenitoare ale Solidarității inițiale... În momentul de față, Solidaritatea ca atare este un sindicat și o Fundație, dar aproape toate partidele provin din ea. De unde se vede că, încă de la vârful său de peste 10 milioane de membri din 1980-1981, adăpostea în ea o mulțime de facțiuni ținute la un loc de cauza comună a luptei împotriva comunismului. Dar făceau parte din ea catolici fervenți, intelectuali disidenți catolici sau evrei -, comuniști dezamăgiți, atei etc. Dar, poate, mai interesant decât modul în
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
D.C. Amzăr, Gând și cuvânt, Despre înțelesul și condițiile unei filosofii românești, Vasile Băncilă, Sensul culturii și „culturalizarea” satelor, Ernest Bernea, Poezia românească contemporană, Avram Iancu, Poezia lui Adrian Maniu, Filosofia la Universitate. Începând din 1937 R. devine declarat legionară, adăpostind semnăturile lui Mihail Polihroniade (Politica externă a României), Victor P. Gărcomeanu (Tudor Arghezi și spiritul iudaic în literatură), Radu Gyr (Cântec pentru slavă de arhangheli), Corneliu Zelea Codreanu (Pentru noua rânduială), D.C. Amzăr (Căpitanul întregului neam și Destin legionar). Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289130_a_290459]
-
în 1715, dar nu sunt dovezi ale morții sau înmormântării lui. Iată ce spune el că are de gând: Dr. Flamsteed, astronomul regal..., prezice o eclipsă de soare totală pe 22 aprilie 1715: la acel moment întunecat când păsările se adăpostesc în pomi și oamenii stau la lumânare, am să pun ultima piatră în taină și am să fac cuvenitul sacrificiu. Ține totul secret. Urma să fie cea mai frumoasă biserică a lui, "Little St. Hugh din Black Step Lane". Casa
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
inteligențe distincte. Independența mentală schimbă tot. Nici măcar tandrețea nu poate declanșa comuniunea, poezia nu e o alianță. Peisajul general al poeziei lui Fainlight e cetatea. Observations of the Tower Block (Observând blocul turn) contemplă mulțimea de ferestre ale locului care adăpostește nenumărați indivizi: Pete de lumină. Oricât de târziu mă culc ori mă scol, ard lumini. Nopți de nesomn, când mă uit pe geam, altcineva din clădire e și el treaz. Lumea copilăriei poetei este New York. Lumea vieții ei adulte este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spurium. Între septum spurium și fața dreaptă a septului secundum se delimitează spațiul interseptovalvular. Pe măsură ce atriul se dezvoltă, septum spurium se acolează de septul secundum și dispare. Valva dreaptă a sinusului se împarte în trei segmente: cranial, crista terminalis, ce adăpostește nodulul sinoatrial, intermediar, ce formează valva lui Eustachio, și caudal, care dă naștere valvei lui Thebesius. Septul sinusului (septum sinus) reprezintă o structură endotelială transversală ce apare la unirea a 2/3 superioară cu 1/3 inferioară a ostiumului sinusal
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
Rufus din Efes și mulți alți clinicieni care vor fi urmați de renumitul Galen experimentalistul. MEDICINA ROMANĂ Marțial Spațiul italic, este un teritoriu pe trei părți păzit de ape și-n nord apărat de munți. în grotele acestora s-au adăpostit în paleolitic oamenii care treptat au coborât prin văi spre câmpie, păstrând ca ocupație vânatul și culesul, cărora le-a adăugat, în neolitic, agricultura, creșterea animalelor și făurirea armelor pentru a face față altor populații invadatoare. Descoperirile arheologice arată că
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]