6,860 matches
-
dezgustul celor care înainte le admirau sincer. Gulfardo, protagonist în prima povestire a zilei a opta, la cererea femeii iubite de a-și oferi plăcerile pentru două sute de florini de aur, trăiește o veritabilă transformare, o redirecționare a sentimentelor dinspre admirație spre dușmănie: „când văzu ce lacomă-i femeia pe care el o socotea o doamnă vrednică de cinste, scârbit de atâta josnicie își preschimbă în ură iubirea lui înflăcărată.”944 Madonna Fiordaliso (II. 5) este o prostituată veritabilă, care profită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care îl nedreptățise sau urmașii lui să fie repuși în drepturi. De minciună și de trădare o putem învinui și pe eroina poemului Il Filostrato (aproximativ 1335), una din operele de tinerețe ale lui Giovanni Boccaccio, care ilustrează, prin titlu, admirația autorului pentru literatura antică greacă (numele desemnându-l pe cel care suferă din dragoste). Cu toate acestea sursa de inspirație nu trebuie căutată în rândul scriitorilor antici, Homer 947 sau Virgiliu, pentru că ei nu o menționează. Istorisirea este creația unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Iar după gândul meu, în Troia toată/ Mai gingașă nu se afla ființă:/ Frumusețe de pe alt tărâm, ciudată,/ Încât părea a fi din veci sculptată/ Întru desăvârșire îngerească,/ și pogorâtă să ne umilească.”967 Produce asupra celor din jur o admirație certă: „Frumoasă ce-i cum nimeni nu mai 964 Ibidem, p. 24. (trad. n.) 965 E. Talbot Donaldson, op. cit., p. 54. 966 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, ed. cit., p. 315. 967 Ibidem, p. 31. 261 este,/ și toți ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o comunicare reală. Reprezintă cunoștințe plăcute, agreabile, dar nu apropiate, de aceea putem sublinia solitudinea tinerei femei, așa cum reușește să o evidențieze Chaucer.992 „Deși ceilalți apreciază frumusețea Cresidei, este o apreciere de la distanță. Apariția ei angelică și încântătoare atrage admirația publică, dar nu și intimitatea. Pentru Chaucer, Cresida rămâne surdă („saudă ea nu poate”993) de-a lungul celei mai mari părți a operei.”994 Ceea ce autorul reliefează în prima carte a poemului, însingurarea femeii, pare a fi susținut și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de cea pe care o are opera lui în cultura de limbă engleză sau în cea a altor limbi de circulație universală. Căci scrierile lui Wittgenstein nu poartă pecetea nici unuia din acele atribute care stârnesc în mod tradițional prețuirea și admirația elitei noastre intelectuale: monumentalitatea construcției, solemnitatea ostentativă a meditației existențiale sau o anumită strălucire stilistică. Reprezentările despre excelență sunt însă până la urmă diverse; ele se pot și schimba. Cartea nu este o monografie, dar nici o colecție de studii separate. Între
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lui Noica îndeosebi prin ceea ce i s-a părut exemplar din punctul de vedere al propriilor sale opțiuni: dezinteresul pentru bunuri materiale, pentru succes vizibil, cultivarea acelei austerități care favorizează deplina concentrare asupra lumii ideilor.1 Dacă ceea ce a provocat admirația lui Noica a fost puterea lui Wittgenstein de a renunța la tot ceea ce nu servește unei înfăptuiri majore pe tărâmul gândirii, atunci ar fi fost poate mai potrivit ca el să-și aducă aminte de Spinoza sau de Kant. Aceștia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Cercetarea fundamentelor logicii îi apărea drept un domeniu de supremă puritate, comparabil, din acest punct de vedere, cu zonele înalte ale muzicii. În prima perioadă a relațiilor sale cu Russell - perioada prieteniei lor intelectuale - asemenea convingeri se exprimau atât prin admirație, cât și prin dezacord vehement. În Principia mathematica, lucrarea lui Russell și Whitehead, pe care o numea „the big book“, Wittgenstein percepea o frumusețe de același gen cu cea a muzicii clasice. O frumusețe care s-ar pierde - spunea el
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nevoie de un intelect care are sentiment. Și tocmai acesta este neexprimatul, sentimentul care se arată intelectului.“44 Ceea ce viza Wittgenstein prin distincția dintre ceea ce se spune și ceea ce se arată era nu numai metafizica speculativă, ci și limbajul literaturii. Admirația lui Wittgenstein pentru poemul lui Uhland Graf Eberhards Weissdorn se îndreaptă nu spre ceea ce se spune, ci spre ceea ce se arată în poem. Cum observă Engelmann, imaginea unei vieți în 28 de rânduri. Este poemul despre care Kraus a spus
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cercuri în care nu erau impuse nici un fel de restricții în ceea ce privește temele și modul de abordare. A frecventat cu asiduitate Clubul de științe morale al Universității. Modul în care ataca el subiectele puse în discuție, ca și atenția încărcată de admirație a unor tineri din asistență nu au fost pe placul multor profesori.67 Fostul său student Desmond Lee își amintea: „Obișnuia să vină la întrunirile Clubului de științe morale și a dominat într-o așa măsură discuțiile, încât cineva (nu știu cine
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
vizionarea unui film lipsit de pretenții.80 Merită să fie reținute și impresii diferite. J. N. Findlay, un viitor profesor de filozofie, care i-a frecventat ocazional lecțiile, dar nu a făcut parte din cercul apropiaților lui Wittgenstein, crede că admirația împinsă până la venerație a unora dintre studenții săi nu ar fi fost, cum s-ar putea presupune, consecința unei bune înțelegeri a ideilor lui Wittgenstein. Lui i s-a părut că magia acestuia a fost în mare măsură o magie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nesuferită. Ca profesionist al filozofiei este foarte greu, aproape imposibil, să nu devii prea sensibil la impresia pe care o faci celor care te ascultă și te citesc și să nu te complaci în satisfacțiile pe care ți le oferă admirația lor.89 Iată de ce, pentru cel care aspiră la simplitate și puritate, îndeletnicirea profesională cu filozofia va reprezenta o mare primejdie.90 Sinceritatea, naturalețea, lipsa de afectare, însușiri omenești pe care le aprecia în cel mai înalt grad, sunt greu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
gâtului, repetarea gesturilor de autocontact, încrucișarea picioarelor în diferite moduri, îndreptarea corpului în direcția bărbatului, care exprimă o dorință intensă de apropiere etc. Fără să-și dea seama, capul femeii se înclină ușor spre umăr (gest ce exprimă interes, plăcere, admirație), exact ca și pisica ce observă un șoricel sau un ghem mișcător. Ulterior, femeia ,,mustrată de conștiință" începe să transmită bărbatului mesaje ambivalente formate din gesturi de apropiere și distanțare, de încurajare (privire provocatoare, zâmbet ușor) și respingere (evitarea privirii
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
altfel, cu experiențe mereu sporite. * „Din cînd În cînd treci pe la vecini ca să-ți afli defectele.” (N. Iorga) Avem nevoie, Într-adevăr, și de un alt punct de vedere cu privire la sine, Însă trebuie să știm să luptăm cu invidiile sau admirațiile lor. * „Natura nu se Înșală niciodată; noi ne Înșelăm Întotdeauna.” (J. J. Rousseau) Un alt mare filosof al moralei precizează: „Natura nu face nimic incorect. Orice formă, frumoasă sau urîtă, Își are cauzele ei și, din cîte ființe există, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
-ul, pentru că acolo toată lumea este mică; mi-e drag Parisul, pentru că În el toată lumea e mare.” (Ch. Montesquie) Într-adevăr, În fața piedestalelor marilor spirite ale umanității nu poți să nu-ți simți limitele sufletești, nu poți să nu simți o admirație amestecată cu o invidie vanitoasă. În schimb, În cîmpul larg social, fiecare Își poate găsi comparații favorabile sieși. * „Stilurile bune zămislesc pe cele proaste.” (Bernard de Fontenelle) Pentru că reușitele de excepție stimulează nu numai talentele veritabile, ci și ambițiile sterile
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
energiei atomice - lucru care s-a și petrecut, din păcate la Hiroșima și Nagasaki). * „Talentul nu devine geniu, decît atunci cînd a atins punctul la care cele mai profunde forme de percepție ale sale ating extazul.” (G.B. Shaw) În „extaz” admirația atinge cota cea mai Înaltă, deoarece extazul nu se produce decît În raport cu revelația a ceva excepțional/extraordinar. * „Geniul suferă În tinerețe de o secretă bătrînețe, iar la bătrînețe de o secretă tinerețe.” (Lucian Blaga) A cunoaște secretul „timpului” Înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
P. Syrus) Evident În afara trupului spiritual, unde „Înfrînarea” se luptă mereu cu „incitarea”. * „Cel care n-a știut niciodată să se limiteze, n-a știut niciodată să admire.” (J. Renard) SÎntem aici În fața unui punct de vedere intelectual cu privire la „sentimentul admirației”, care este considerat un atribut al profunzimii cunoașterii, și nu al entuziasmărilor facile. Totuși, nu putem nega și posibilitatea unei apariții spontane a stării de admirație, ca expresie a unei impresionări determinate de calitățile estetice sau morale deosebite ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să admire.” (J. Renard) SÎntem aici În fața unui punct de vedere intelectual cu privire la „sentimentul admirației”, care este considerat un atribut al profunzimii cunoașterii, și nu al entuziasmărilor facile. Totuși, nu putem nega și posibilitatea unei apariții spontane a stării de admirație, ca expresie a unei impresionări determinate de calitățile estetice sau morale deosebite ale unor oameni sau situații de viață. * „Muritorii nu se satură nicicînd de succes.” (Eschil) Explicația nu se află numai În „vanitate” sau În „lăcomie”, ci și În
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
acum pentru treburile statului; a doua favoare este ca din dragoste pentru mine să-l iubești pe cardinalul Richelieu.“ La moartea cardinalului, Ludovic al XIII-lea a trimis o scrisoare marchizului de Fontenay, care este o dovadă în plus a admirației și atașamentului pentru cardinal: „M. marchiz de Fontenay. Așa cum toată lumea cunoaște serviciile importante pe care mi le-a făcut vărul meu, cardinalul duce de Richelieu, și multele avantaje pe care, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, le-am primit datorită sfaturilor sale
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
III-lea, reușește să-l scoată pe Ludovic al XIII-lea din conul de umbră în care intrase, datorită strălucirii tatălui și fiului său. Care este diferența dintre Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea și Regele Soare? Pe lângă admirația pentru curajul și gloria lui Henric al IV-lea și Ludovic al XIV-lea, un alt subiect de discuție este galanteria cu care au reușit să întrețină un număr considerabil de amante. În secolele al XVI-lea și al XVII
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
mignon du roi„cadourile se succedau conversațiilor, iar Ludovic a împins fără ezitare familiaritatea [dintre el și Cinq Mars, n.n.] până la a-l numi pe Henric « Cher ami », lucru care, pentru acea epocă, era îngrozitor. Curtenii erau împărțiți între stupefacție, admirație și, poate deja gelozie față de acest cuplu complementar. S-a încheiat un târg între cei doi bărbați: Henric nu va intra în această relație atâta timp cât nu a promis că «nu o va mai vedea pe Doamna de Hautefort ». Ludovic se
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
orașul, s-a lăudat cu această performanță în lucrările sale. Întreaga forță a casei de Austria a fost implementată aici, pentru a-l face de necucerit, iar Maiestatea Voastră l-a cucerit în douăzeci și patru de ore. Trebuie să tăcem în admirație, Sire, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru că a făcut să ne naștem în timpul domniei unui astfel de rege precum Maiestatea Voastră.“ nu au fost repede uitate. Trei dintre fetele lui Colbert au fost măritate cu duci, cheltuielile nunții fiind suportate în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
abordează aceeași temă remarcată și de noi, în cercetările efectuate: cea a perspectivei arhitectonice. În lucrarea intitulată Provocările unei capodopere a Renașterii italiene, în lumina hermeneuticii (post)moderne, aceasta declară: „[...] Fiind mai mult decât un obiect frumos, cartea a atras admirația savanților de pretutindeni pentru înaltul nivel de erudiție privind, în principal, chestiunile filologice și arheologice legate de arhitectură. Într-adevăr, ea conține un tratat erudit de arhitectură care este egal, dacă nu superior tuturor celorlalte tratate ale Renașterii, inclusiv celui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
strălucitoare ale castelului. Miasmele toxice ale luxului și puterii te aruncă într-un fel de extaz care face să fie înțeleasă exaltarea acestui monarh, debordând de entuziasm față de sine, care, în timpul întonării imnurilor compuse în cinstea sa, vărsa lacrimi de admirație.“ IV.1.12 întâmplări de la curtea Regelui Soare, în memoriile oficiale și în cele apocrife Bogată în cultură, literatură și arte, Franța secolului al XVII-lea rămâne până în zilele noastre un punct de referință în evoluția barocului în Europa. Corneille
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
regelui trebuiau să adopte un lux moderat, care sa uimească suveranul, dar în același timp să nu-i stârnească gelozia. Nimeni nu trebuia să depășească bunul gust al suveranului, nimănui nu-i era permis să atragă asupra sa atenția și admirația nobililor. Cel care încercase acest lucru, Nicholas Fouquet, administratorul șef al finanțelor, a fost aspru pedepsit, iar soarta sa a rămas în conștiința nobililor francezi ai secolului al XVII-lea ca un exemplu ce nu trebuia urmat. „... Vatel îl găsește
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
contextul total al lui P, nu există nici o ipoteză care să favorizeze această decodare a expresiei În mod privilegiat În raport cu sine. Dimpotrivă, toate ipotezele referitoare la relațiile dintre cei doi, la atitudinea lui H față de el, dovedesc considerația, respectul, chiar admirația pe care H o are față de tot ceea ce face și reprezintă, ca intelectual, P (ele fac parte din mediul cognitiv Împărtășit de cei doi). Aceste ipoteze favorabile se dovedesc, Însă, a nu fi optim pertinente În acest moment, pentru P.
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]